Dezvăluiri în premieră despre impresionantul cuptor eneolitic de 6.000 de ani descoperit la Românești. „E cel mai mare din civilizația Cucuteni-Tripolia”

Cuptorul, aflat în afara perimetrului locuit, lângă un șanț de apărare săpat adânc în sol, este considerat una dintre cele mai bine conservate structuri de acest tip descoperite până acum în arealul culturii Cucuteni–Tripolia, potrivit echipei de cercetare.

„Știam de existența sitului de câțiva ani, situl a fost scanat geomagnetic între timp, știm că este o așezare a culturii Cucuteni, începutul fazei B, un început de fază care este puțin cunoscută pentru noi”, a declarat dr. Măriuca Vornicu, coordonator științific al cercetării, pentru „Ziarul de Iași”.

Urmăriți canalul „Ziarul de Iași” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici

„Cred că este cel mai mare cuptor”

Cuptorul are dimensiuni impresionante, de aproximativ 3,5 x 3,5 metri, și se remarcă prin starea foarte bună de conservare.

„Ca dimensiuni, cred că este cel mai mare cuptor descoperit până acum în cultura Cucuteni–Tripolia. Noi am fost plăcut surprinși când am descoperit, pentru că, pe lângă faptul că este atât de mare, are dimensiuni de aproape 3,5 m / 3,5 metri, este foarte bine conservat. De obicei, cuptoarele descoperite până acum nu sunt foarte bine conservate. Acesta, fiind de la o adâncime mai mare decât altele pe care le-au cercetat colegii mei, s-au putut conserva foarte bine. Plugul, cu care se face agricultura, nu a putut ajunge la el să-l distrugă”, a explicat cercetătoarea.

Deși nu s-au obținut încă date radiocarbon, analiza ceramicii descoperite permite datarea aproximativă a sitului: cuptorul ar fi fost folosit în jurul anilor 4000–3900 î.Hr., în plină epocă eneolitică, când oamenii nu aveau vase din metal, acestea erau modelate din lut și trebuiau arse pentru a deveni rezistente.

„Nu am datere radiocarbon pentru sit momentan, dar în funcție de ceramica descoperită îl pot compara cu alte situri și cuptorul a funcționat în jurul anului 4000–3900 î.Hr. Aproape acum 6000 de ani”, a subliniat MăriucaVornicu.

Cercetătoarea a explicat și rolul tehnologic al cuptorului în economia comunității.

„Nu aveau oale din metal, își făceau din lut. Ultima etapă a lanțului operator îl constituie arderea vaselor. Dacă oalele din lut nu sunt arse, ele nu rezistă”, a adăugat aceasta.

• Citiți și: Descoperire majoră la Iași: O instalație uriașă, veche de aproximativ 6000 de ani

 „A fost făcut lângă șanțul de apărare al așezării”

Un element interesant este poziționarea cuptorului în afara așezării, lângă șanțul defensiv. Potrivit specialistei, alegerea nu a fost întâmplătoare.

„Este interesant faptul că respectivul cuptor a fost făcut lângă șanțul de apărare al așezării. Deci respectiva așezare era apărată de un șanț care o înconjura din toate părțile și cuptorul a fost făcut lângă acest șanț, în afara așezării practic. Probabil ca să protejeze așezarea de un posibil incendiu provocat de arderea puternică a vaselor în acel cuptor”, a subliniat Măriuca Vornicu.

Tot șanțul a fost folosit ca sursă de lemn și spațiu de amenajare pentru atelierul ceramic.

„Respectivul cuptor era alimentat cu lemne din șanțul așezării. Oamenii de asta l-au și făcut acolo. Și-au nivelat șanțul, au umplut șanțul, avea vreo doi metri când a fost săpat prima dată. În prima fază și-au făcut șanțul, după care, în momentul în care și-au construit cuptorul lângă șanț, au nivelat șanțul cu vreo 50–60 de centimetri de pământ. Au pus pământ pe fundul șanțului ca să ajungă la nivelul la care ei călcau și de acolo alimentau cuptorul cu lemne” , a conchis aceasta.

S-au găsit inclusiv râșnițe pentru cereale

Pe lângă aceste structuri, au fost descoperite și numeroase obiecte de lut ars, fragmente ceramice, statuete antropomorfe și zoomorfe, precum și unelte de piatră și râșnițe pentru cereale.

Cercetarea a fost realizată de o echipă de arheologi de la Institutul de Arheologie al Academiei Române – Filiala Iași și Platforma Arheoinvest a Universității „Alexandru Ioan Cuza”, cu sprijinul Primăriei Românești. Finanțarea a fost asigurată prin proiectul PN-IV-P1-PCE-2023-0040 (POTCRAFT), coordonat de CS II dr. Felix Adrian Tencariu.

Publicitate și alte recomandări video