Dezvrăjirea actului teatral
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

duminica, 07.03.2021

Dezvrăjirea actului teatral

GALERIE
dana tabrea200
  • dana tabrea200
- +

Cea mai recentă montare în regia lui Andrei Şerban de la Opera Naţională din Iaşi este un exemplu elocvent de dezvrăjire a actului teatral. Lucia di Lammermoor de Gaetano Donizetti, în trei acte, este montată în două părţi şi o succesiune de tablouri, plecându-se de la modelul punerii în scenă de la Opera Bastille din Paris (1995), care de-a lungul timpului a stârnit reacţii controversate.

Huiduielile au venit din partea unui public conservator, obişnuit cu decorul static, cu imaginile idilice şi cu interpreţii performanţi din punct de vedere vocal, dar fără calităţi actoriceşti, dincolo de o expresie facială corespunzătoare. Ovaţiile - din partea celor care au apreciat ideile inovatoare ale regizorului: teme clasice, universale au o valoare mai mare atunci când sunt actualizate; în absenţa unei dinamici corporale, vocea este un mesager incomplet; interpretarea subiectului din prisma unei viziuni avangardiste, în materie de decor şi joc scenic, ca şi o nouă perspectivă asupra personajelor sunt de dorit.

Luminile deţin un rol foarte important în spectacol; un curcubeu rapid desfăşurat face trecerea între scene (circular şi simetric, o dată la început şi încă o dată spre finalul operei), alteori un alt ton e suficient (adăugarea ori reducerea unui reflector); de cele mai multe ori se merge în paralel cu cel puţin două lumini distincte. Astfel, rămâne memorabilă cromatic scena legământului, când verdele proaspăt se îmbină cu albastrul uşor metalizat, nuanţate de frunzele arămii. Se evidenţiază prin albastru obiectele din sala de forţă, pentru a o transforma în curte interioară, când Lucia dă glas dorinţelor şi temerilor ei; prin reflector, culoarea rochiei Luciei variază (de la fraise la roz) - atunci când îşi dispută poziţia în faţa fratelui. Asemenea modificări de lumină şi cromatică au, de obicei, nu atât rolul funcţional - de a asigura legătura dintre scene -, cât, mai ales, pe cel de a crea atmosfera spectacolului. Pe lângă normarea tehnică, luminile au rol descriptiv, punctând momentele spectacolului şi intensitatea energetică.

Dezvrăjirea actului teatral se produce prin interpretări regizorale în materie de decor, prin înlocuirea cadrului în care sunt intonate ariile şi construirea unor situaţii scenice dinamice, prin reconturarea viziunii asupra personajelor. ”Castelul” este modelat pe trei niveluri: zece uşi numerotate, ca de apartament, în partea de jos, cu o uşă dublă, ca de bloc (central), iar în partea superioară o terasă - locul corului/ al figuraţiei din background; deasupra uşii duble - un fel de mansardă cu geamuri mici, dintre care unul spart. Mai există încă două niveluri de figuraţie (în plan secund şi în prim plan - balerinii). Pe pereţii ”castelului” sunt montate spaliere, iar pe parcurs vor fi folosite poduri suspendate. Cam neobişnuit ca într-un spectacol de operă să te trezeşti cu pârghii, scripeţi, macarale… Acţiunea se desfăşoară ba într-o sală de gimnastică (bare orizontale, cal cu mânere, saltele, bancă), ba într-o curte interioară cu elemente de parc de joacă improvizat (leagăn, balansoar), ba într-un salon de spital psihiatric, care ar mai putea fi o cameră dintr-o unitate militară (o multitudine de paturi suprapuse). În permanenţă, decorul dezolant (frânghii, butoaie metalice, plăci de lemn) contrastează cu subiectul romantic şi cu atmosfera configurată prin lumini. Elementele de scenografie nu sunt pur decorative, ci intens accesate de actori. Enrico şi Edgardo se duelează pe un pod rulant, pe un altul este barată calea dintre îndrăgostiţi (prin încrucişarea a două baghete în alb şi roşu, ca ale poliţiei rutiere, numai că de proporţii); Lucia construieşte altarul dragostei din lingouri negre, răsturnate dintr-o roabă, risipind bucăţi de cărbune în loc de trandafiri, se tăvăleşte printr-un morman de melană, căutându-şi iubitul, dar dând peste arma crimei (toporul), intonează urcată pe bănci, scări de gimnastică, buturugi, alunecând pe o platformă. Eroina delicată îşi dezvăluie latura alienată. Lucia este figura centrală a spectacolului, care începe şi se încheie cu imaginea ei sumbră. Speranţele iniţiale i-au fost curmate de un destin tragic, prevestit.

Reprezentările lui Enrico şi Arturo, în acord cu tonul ironic cu care e construit momentul sosirii mirelui (cât şi imediat după) - confetti, alămuri, clovnerie, cabaret - parodiază opera bufă. La fel machiajul burlesc din pregătirea miresei. Perspectiva asupra personajului Edgardo rămâne una sobră, aceasta fiind contrabalansată de cor (feţe puternic pudrate, persiflând prin umbrele negre, deschise o înmormântare tipic americană), dar şi de bizareria celor trei mirese perindându-se pe scenă sau de cea a apariţiei corpului neînsufleţit. Întregul romantism este reinterpretat de Andrei Şerban prin folosirea grotescului, derizoriului, caricaturalului.

Cu toate acestea, tema rămâne serioasă - ”ocaziile” (S. Kierkegaard) fundamentale ale vieţii (păcatul, căsătoria, moartea). Fiecare om obţine edificarea în felul său (mărturisirea păcatelor/ întâlnirea cu Dumnezeu, împlinirea tainei cununiei/ ”dragostea învinge totul”, decizia de a împlini actul cel mai grav cu putinţă /întâlnirea cu ceea ce e lucrul cel mai nesigur dintre toate). Interpretarea lui Andrei Şerban răstoarnă prejudecăţile (familia, biserica, instituţiile care presupun uniformizare, reprezentate generic prin armată). Mesajul este actualizat, în sensul că se caută soluţii în prezent: în ce constă edificarea celui care sfidează instituţiile consacrate? A păcătosului care mărturiseşte că şi-a ucis soţul inacceptabil, din cauza unei legături mai profunde, nu un jurământ, ci dragostea dăruită de o inimă sinceră. A celui care refuză să mai creadă în angajamente. Ori a celui care înţelege că ”în mormânt nu există amintire”.

(Lucia di Lammermoor de Gaetano Donizetti, regia: Andrei Şerban, din distribuţie: Diana Ţugui/ Lăcrămioara Hrubaru Roată - Lucia, Adrian Marcan/ Jean Kristof Bouton - Enrico, Călin Brătescu/ Florin Guzgă - Edgardo, Andrei Apreotesei/ Andrei Fermeşanu - Arturo, dirijor: Vlad Iftinca, Metropolitan Opera din New York, decorul: Octavian Neculai, costumele: Lia Manţoc, premiere: 23 şi 25 septembrie, Sala Mare a TNI, producţie a Operei Naţionale din Iaşi)

Dana Ţabrea este profesor, doctor în filosofie şi cronicar de artă teatrală

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Proiectele, iluzii în fotbalul ieşean

Nicolae GRECU

Proiectele, iluzii în fotbalul ieşean

Atunci, când Politehnica va fi un club puternic, când Copoul va fi un punct de atracţie pentru fotbaliştii din toată Moldova, atunci ne putem gândim şi la antrenorul necesar pentru a râvni la performanţă

Filmuletul zilei

Franta a construit în insula Reunion o autostrada-viaduct de 12,5 km (care a costat 1,7 miliarde euro), ce serpuieste prin O (...)

opinii

Monumenta linguae Dacoromanorum. Scurt istoric al unui proiect filologic major (IV)

Eugen MUNTEANU

Monumenta linguae Dacoromanorum. Scurt istoric al unui proiect filologic major (IV)

În foiletonul de faţă autorul evidenţiază rolul pe care l‑a jucat proiectul MLD la trezirea printre tinerii cercetători a interesului pentru studiile biblico-filologice.

Hirotonie de Episcop: Preasfinţitul Nichifor Botoşăneanul

pr. Constantin STURZU

Hirotonie de Episcop: Preasfinţitul Nichifor Botoşăneanul

Mâine va fi hirotonit noul Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, Nichifor Botoşăneanul, ales de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în şedinţa sa din 25 februarie 2021. Acest post de Episcop-vicar era vacant după ce, anul trecut, Preasfinţitul Părinte Calinic Botoşăneanul a fost ales şi întronizat Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor. Vorbim, aşadar, despre un eveniment rar, un moment istoric. În Catedrala Mitropolitană din Iaşi, precedenta hirotonie de episcop săvârşită a fost tocmai cea a Preasfinţitului Calinic Botoşăneanul, în urmă cu 30 de ani, pe 25 martie 1991.

Ce înseamnă să ai de-a face cu o lume mult prea complexă ca să o poţi înţelege pe deplin? (I)

Aurelian-Petruș PLOPEANU

Ce înseamnă să ai de-a face cu o lume mult prea complexă ca să o poţi înţelege pe deplin? (I)

Azi vă voi familiariza cu câteva dintre ideile şi teoriile unui om de ştiinţă, eseist, filozof şi fost trader, unul dintre cei mai cunoscuţi şi urmăriţi specialişti în înţelegerea probabilităţii, incertitudinii şi riscului. Fie că vorbim de lebădă neagră, (anti)fragilitate, sisteme complexe, stresor, şoc, criză, instabilitate, volatilitate sau predictibilitate, aceste noţiuni sunt extrem de criticate de către multe gulere scrobite ale orgolioşilor scientişti.

pulspulspuls

Suferinţele discrete ale madamei

Suferinţele discrete ale madamei

Una mai molcuţă, de uichend, pe azi, dacă tot e sâmbătă şi e aşa frig afară. Şi ce ar putea fi mai moale şi mai pufos decât opera lirică, stimaţi telespectatori, şi mai ales graniţa penală a acesteia cu politichia mâloasă de Bahlui? 

Caricatura zilei

De citit

Editia PDF

Bancul zilei

Parintele Vasile a strâns 5 ani bani pentru clopotnita, dar nu i-au ajuns decât pentru un BMW.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.