Tabloul clinic este dominat de prezența unei umflături în zona centrală a abdomenului, care devine evidentă odată cu creșterea presiunii intraabdominale (tuse, efort de ridicare de pe pat, de urinare sau de defecație). Poate asocia dureri abdominale și de spate, dificultăți respiratorii, balonare, încetinirea tranzitului intestinal (constipație).
Diastazisul reprezintă o lărgire a spațiului dintre cei doi mușchi drepți abdominali pe linia mediană, cauzată de slăbirea peretelui abdominal anterior.
Așadar, vorbim despre o slăbire, o subțiere și o lărgire a structurii numită linia albă, acel țesut conjunctiv fibros care separă mușchii drepți abdominali. În mod normal, distanța dintre cei doi mușchi este de 1-2 cm și se consideră anormală o lărgire a acestui interval peste 2,5 cm.
Tabloul clinic este dominat de prezența unei umflături în zona centrală a abdomenului, care devine evidentă odată cu creșterea presiunii intraabdominale (tuse, efort de ridicare de pe pat, de urinare sau de defecație). Poate asocia dureri abdominale și de spate, dificultăți respiratorii, balonare, încetinirea tranzitului intestinal (constipație).
Femeile sunt mai predispuse la a dezvolta diastazis ca o consecință a sarcinii.
Deși în mod normal acest tip de diastazis se remite spontan în primele 4-6 săptămâni de la naștere, există și situații când acesta rămâne permanent, mai ales la femeile multipare (cu multiple sarcini duse la termen) sau după sarcini gemelare.
Alte cauze sunt reprezentate de anumite tulburări cu evoluție îndelungată care, prin manifestarea lor, presupun creșterea presiunii intraabdominale, și anume: tusea (la fumători, de exemplu), vărsăturile, constipația, obezitatea.
Demne de luat în considerare sunt și situațiile când, deși teoretic ar trebui să ajute, exercițiile fizice contribuie la apariția diastazisului. Ne referim la acele exerciții fizice incorect executate – oprirea respirației în timpul ridicării greutăților, exerciții ce presupun un efort abdominal excesiv etc.
Dacă vorbim de diastazisul fiziologic, postpartum, putem contribui la refacerea spontană printr-o serie de măsuri precum evitarea ridicării obiectelor grele, urcarea și coborârea din pat pe partea laterală a corpului și cu ajutorul brațelor etc., dar și printr-o serie de exerciții de tonifiere a musculaturii abdominale și pelvine sub îndrumarea unui kinetoterapeut.
Tratamentul chirurgical se indică în cazul diastazisului persistent, care generează simptome supărătoare, care scad calitatea vieții, precum și în situații în care, deși cu totul asimptomatic, prin componenta estetică afectează starea psihică a pacientului.
În funcție de gradul diastazisului se pot aplica tehnici chirurgicale diferite, de la cele limitate, cum ar fi simpla plicatură a liniei albe și sutura acesteia pe linia mediană, până la proceduri mai ample care presupun utilizarea unor plase din material biocompatibil atunci când defectul este larg sau țesuturile fibroase și musculare sunt fragile. Aceste intervenții chirurgicale se pot practica atât pe cale clasică, deschisă, cât și pe cale laparoscopică, ambele proceduri fiind sigure și eficiente. Operația pentru diastazis este considerată, în general, una de mică amploare, cu riscuri minime atât intraoperator, cât și în perioada de recuperare.
Orice umflătură anormală în zona centrală a abdomenului poate fi un diastazis și necesită evaluare de specialitate. Pentru programarea unei consultații de Chirurgie generală, pacienții au la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.
Dr. Lucian Ambrosie, medic primar Chirurgie generală, Arcadia
Publicitate și alte recomandări video