Dictatura lui Putin e bazată acum mai degrabă pe frică, decât pe manipulare (Financial Times)

Din moment ce nu mai putea asigura creșterea veniturilor, sau măcar să-i convingă pe ruși că economia o duce mai bine, el a încercat să repete scenariul din 2014 cu Crimeea. Și ar fi putut funcționa, însă el și-a greșit calculele.

Agresiunea lui Putin le-a adus ucrainenilor distrugere materială și tragedie umană. Dar războiul a distrus și economia Rusiei. PIB-ul Rusiei va scădea în 2022 cu cel puțin 11% – cea mai gravă recesiune de după începutul anilor '90. De ce a pornit el războiul?

Politologul Adam Przeworski a scris cândva că echilibrul regimurilor autoritare se bazează pe prosperitate economică, pe minciună sau pe frică. La fel ca o majoritate a „dictatorilor manipulatori” din secolul 21, Putin s-a ferit inițial să folosească frica. În primul lui deceniu la conducere Putin a prezidat peste o creștere economică rapidă, bazată pe creșterea prețurilor petrolului și pe reformele economice adoptate în anii '90 și la începutul deceniului următor. Această prosperitate i-a conferit o popularitate autentică.

Pe măsură ce centralizarea puterii în mâinile proprii a stimulat corupția și a înăbușit competiția, modelul lui economic și-a pierdut suflul
După redresarea de după criza financiară globală, creșterea PIB-ului Rusiei a încetinit până aproape de zero. Cum veniturile încetaseră să mai crească, și popularitatea lui Putin s-a redus substanțial. Conform Centrului Levada, organizație independentă, rata aprobării lui Putin a scăzut de la un maxim de 88% în septembrie 2008 la un pic peste 60% la finalul lui 2013.

Putin a decis să rezolve această problemă economică printr-o soluție non-economică. Anexarea Crimeei în 2014 i-a mărit într-adevăr popularitatea, probabil chiar peste așteptările lui. Sondajele Centrului Levada indică revenirea la 88% a ratei aprobării lui Putin în decurs de numai câteva luni.

Însă efectul Crimeea s-a disipat în timp. Întrucât modelul de guvernare al lui Putin este incompatibil cu creșterea economică, economia Rusiei a continuat să stagneze. În ciuda repetatelor promisiuni de reformă, investițiile nu au mai venit și capitalul a continuat să fugă din țară, motive pentru care Rusia a rămas și mai mult în urma țărilor dezvoltate. Modelul corupt al lui Putin i-a protejat pe apropiații săi în detrimentul rușilor de rând. În 2019 PIB-ul Rusiei era doar cu 6% mai mare decât nivelul de dinainte de anexarea Crimeei, însă veniturile reale ale gospodăriilor rusești erau cu 7% mai mici decât vârful atins în 2013.

Putin a apelat în această situație la cel de-al doilea pilon al autoritarismului teoretizat de Przeworski: minciuna. Guvernul rus a intensificat cenzura și propaganda. Putin a încercat să-i convingă pe ruși că nivelul lor de trai stagnant e mai bun decât oricare alternativă posibilă. Însă această versiune era tot mai dificil de promovat, în condițiile în care tineretul rus putea evita cenzura și propaganda prin intermediul rețelelor sociale.

Mai mult, pe hotnews

Publicitate și alte recomandări video