Dicționarul academic al limbii române (DLR) – încotro? (IV)

sâmbătă, 29 iunie 2024, 03:01
1 MIN
 Dicționarul academic al limbii române (DLR) – încotro? (IV)

Prezentarea sumară a începuturilor tradiției lexicografice naționale în istoria principalelor națiuni europene continuă cu tradiția culturală spaniolă.

Devenită o putere politică mondială în urma încheierii cu succes a Reconchistei (desființarea emiratelor maure din Peninsulă) și a actului de uniune între Castilia și Aragon din 1492, ca și prin expansiunea colonială care a urmat descoperirii de către Cristofor Columb, în același an, în numele regilor spanioli, a Americii, Spania ajunge, pe parcursul unui secol, la o dezvoltare economică și culturală fără precedent. Acest cadru a favorizat și interesul pentru impunerea în plan simbolic a limbii castiliene ca limbă de cultură unică a imensului imperiu spaniol. Definirea drept „tezaur” a primului mare dicționar al limbii castiliene (titlul complet, în ortografia originală, Tesoro de la lengua castellana o española compuesto por Sebastian de Cobarrubias Orozco, capellan de su Magestad, Mastre scuela y Canonigo de la santa Iglesia de Cuenca, y Consultor del santo Oficio de la Inquisition, dirigino a la Magestad Catolica del Rey Don Felipe III, nuestro señor. Con privilegio, en Madrid, por Luis Sanchez, impressor del Rey N.S., anno del Señor 1611), alături de menționarea explicită a regelui ca protector suprem al inițiativei, indică cum nu se poate mai clar miza politică uriașă pe care această operă de erudiție și‑a asumat‑o. Autorul principal, Sebastián de Covarrubias y Orzoco (1539-1613), provenea dintr‑o familie de evrei trecuți la catolicism („judeoconversos”), era recunoscut drept un erudit cărturar, poliglot, cu preocupări multiple în domeniul istoric și în cel juridic, fiind în plus un personaj politic de rang înalt, în calitate de capelan al regelui Felipe III, de canonic al catedralei din Cuenca și de consilier al Sfântului Oficiu al Inchiziției.

Cu cele 600 de pagini ale sale, acest prim „tezaur” al limbii spaniole a constitut punctul de plecare și fundamentul pentru numărul foarte mare de asemenea opere lexicografice care nu vor înceta să apară. Din punct de vedere al tehnicii lexicografice, avem de-a face cu primul dicționar al unei limbi moderne integral monolingv, cu definirea succintă și precisă a sensurilor cuvintelor și cu indicații etimologice în limba spaniolă; latina este folosită în continuare, dar sporadic, pentru precizarea sensurilor, prin indicarea corespondentului latinesc al cuvântului spaniol. Reproduc, mai mult sau mai puțin aleatoriu, ca mostre, două articole din acest dicționar: busco, palabra antigua castellana, vale an vos, del latino vobiscum [= busco, cuvânt vechi castilian, vale an vos, din latinescul vobiscum] și abrazar, recoger entre los braços. Abraços, amplexus. Abrasar significa alguna veces vorerla có voluntad. Vide Braço. [= A cuprinde cu brațele. Abraços, amplexus. Abrasar înseamnă uneori a o privi cu bunăvoință.] Tirajul acestui prim dicționar-tezaur al spaniolei a fost de 1000 de exemplare, număr apreciabil în epocă. În Biblioteca Națională a Spaniei se află în manuscris o prelucrare a operei lui Sebastián de Covarrubias, datând din 1639 (Tesoro de la lengua castellana, en que se añaden muchos vocablos, etimologías y advertencias sobre el que escrivio el doctíssimo Don Sebastian de Cobarruvias), semnat de un anume Juan Francisco de Ayala Manrique (cca 1693 ‑ cca 1729), cărturar despre care nu se cunosc prea multe date biografice. Tipăritura originală de la 1611, precum și manuscrisul de la 1639 sunt accesibile on-line, la îndemâna cercetătorilor interesați, alături de alte materiale din acest laborator.

Întemeierea Academiei Regale în 1713 dă un impuls puternic operațiilor lexicografice necesare pentru elaborarea unui dicționar general, explicativ și normativ a limbii spaniole (castiliene), devenită limbă de stat. Aceste eforturi sunt canalizate pe filiere diferite și complementare, angrenând câțiva dintre cei mai reputați erudiți din epocă. Așa‑numitul Diccionario de autoridades, publicat în patru volume masive între ani 1726-1739 își informează din titlu utilizatorii potențiali astfel: Diccionario de la lengua castellana, en que se explica el verdadero sentido de las voces, su naturaleza y calidad, con las frases o modos de hablar, los proverbios o refranes, y otras cosas convenientes al uso de la lengua (= „Dicționar al limbii castiliene, în care se explică adevăratul sens al cuvintelor, natura și calitatea lor, cu fraze sau moduri de a vorbi, proverbe sau zicători și alte lucruri adecvate pentru utilizarea limbii”). Având ca model celebrul dicționar italian al Academiei della Crusca din 1612 (vezi foiletonul viitor al prezentei serii), acest dicționar prezintă, pe lângă definiții precise în limba spaniolă, o bogată frazeologie, susținute toate prin citate din autori cunoscuți.

Pe baza acestui prototip sunt construite, prin îmbogățiri și actualizări succesive, toate cele douăzeci și trei de ediții a „dicționarului‑tezaur” al limbii spaniole (1780, 1783, 1791, 1803, 1817, 1822, 1832, 1837, 1843, 1852, 1860, 1884, 1899, 1914, 1925, 1939, 1947, 1956, 1970, 1984, 1992, 2001, 2014). Numit de obicei Diccionario de la Real Academia Española ( „dicționarul Academiei Regale a Spaniei”), această operă de referință a culturii hispanice a purtat și alte diferite titluri, precum: Diccionario de la lengua castellana compuesto por la Real Academia Española (ediția I, din 1730); Diccionario de la lengua castellana por la Real Academia Española (ediția a V‑a, din 1817); Diccionario de la lengua española (ediția a XV‑a, din 1825).

Renunțarea la etnonimul castilian în favoarea celui de spaniol, reflectă evident intenția de a face din acest instrument lexicografic referința supremă nu doar pentru utilizatorii din „patria‑mamă”, ci pentru toți vorbitorii hispanofoni, inclusiv cei din țările Americii Latine. De altfel, ultima ediție, a XXIII‑a, tipărită în 2014 (93.111 de cuvinte-titlu), este pusă sub auspiciile asociației academiilor reunite din douăzeci și două de țări hispanofone (Asociatión de Academías de la Lengua Española – ASALE. Caracterul normativ pronunțat al dicționarului academic al limbii spaniole are ca scop de a cultiva unitatea în diversitate a limbii spaniole.

Toate versiunile menționate mai sus sunt accesibile on-line, în format anastatic. (Va urma)

*Textul are la bază o conferință cu același titlu susținută în cadrul „Zilelor academice ieșene”, ediția a XXVII‑a, organizată de Filiala din Iaşi a Academiei Române la 20 octombrie 2023.

 

Eugen Munteanu este profesor universitar la Facultatea de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” și cercetător la Institutul de Filologie Română „Alexandru Philippide” din Iași

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii