Ochii se pot îndrepta atât către personalul de la Agenţia Naţională pentru reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice (ANRMAP), cât şi către cel de la Unitatea pentru coordonarea şi verificarea achiziţiilor publice (UCVAP) din cadrul MFP ori de la Compartimentele de verificare a achiziţiilor publice (CVAP) din cadrul fiecărei DGRFP. Desigur, ar fi riscant ca situaţia să continue la nesfârşit. Neimplementarea grabnică a acţiunilor strategice de care sistemul de achiziţii publice (SAP) are nevoie pune în mare pericol absorbţia unor importante resurse financiare europene.

Aceasta pentru că CE ”poate decide, atunci când adoptă un program, să suspende integral sau parţial plăţile intermediare pentru prio­ritatea relevantă a programului respectiv”, până la definitivarea demersurilor convenite, în cadrul acţiunilor de tipul menţionat (Reg. UE/PE şi CE nr. 1303/2013, art. 19, al. 5). O rămânere pasivă ne-ar costa scump mai ales în privinţa PNDR, POR şi POIM (Programul Operational Infrastructura Mare), cunoscute prin nivelul ridicat al alocărilor. Însă, soluţia cea mai îndemână, găsită de Executiv, o constituie crearea ”unei singure structuri - stabile şi dedicate, care să asigure coordonarea şi, ulterior, implementarea măsurilor ce vor fi stabilite prin Strategia naţională în domeniul AP”. Astfel, şi-a propus, prin OUG, ”înfiinţarea, organizarea si functionarea Agenţiei Naţionale pentru Achiziţii Publice (ANAP)”, în subordinea MFP.

Evident, soluţia în cauză este agreată de CE. Lecturând proiectul respectivei OUG (http://www.mfinante.ro/transparent.html?methodâtransparenta&paginaâacasa&localeâro), remarcăm că noua instituţie - ANAP - preia atribuţiile, activităţile şi întreg personalul de la ANRMAP, UCVAP şi CVAP. Numai prin aceasta, la o primă vedere, pot fi întrezărite deja premisele unei mai bune colaborări a instituţiei centrale (unice) cu astfel de atribuţii în relaţia cu participanţii la procedurile AP. În mare, rolul ANAP va consta în elaborarea şi implementarea Strategiei Naţionale în domeniul AP, elaborarea legislaţiei specifice, consilierea metodologică a autorităţilor contractante, controlul modului de atribuire a contractelor, monitorizarea şi supervizarea funcţionării SAP, iniţierea şi susţinerea politicilor şi acţiunilor de instruire a personalului implicat în activităţi AP etc.

Într-o anumită măsură, activitatea noii instituţii va fi corelată şi cu cea a Direcţiei pentru Prioritizarea şi Evaluarea Investiţiilor Publice (din cadrul MFP), care asigură monitorizarea progresului fizic şi financiar al proiectelor majore. Prin toate acestea, controlul ex-ante în domeniul AP, care este componentă de bază a procesului de alocare şi utilizare a resuselor bugetare, fie acestea europene ori naţionale, va cunoaşte îmbunătăţiri semnificative. Cu certitudine, raportarea continuă la bunele practici în materie, va aduce şi alte modificări. Ceea ce insuflă un anumit optimism este faptul că s-a conştientizat (într-un sfârşit) că politica în domeniul AP constituie realmente un mijloc important de influenţare a expansiunii economice. Or asigurarea dezvoltării în general şi a unor investiţii eficiente şi sustenabile, poate fi apreciată că este de natură a conferi garanţii asupra corelării politicii naţionale în domeniul AP cu obiectivele ”Europa 2020”.