Dimitrie Ţichindeal – 200

A publicat un volum de fabule cu substrat social, adaptate la realităţile româneşti. Această publicaţie i-a adus şi demiterea din învăţământ datorită promovării limbii şi culturii române în detrimentul limbii şi culturii sârbe. Ţichindeal a înaintat în acest sens un memoriu împăratului habsburgic Francisc I în care se plângea de această persecuţie, însă nu a primit un răspuns favorabil.

Activitatea sa de militant pentru drepturile românilor din Banat s-a intensificat, în anul 1807 Ţichindeal numărându-se printre semnatarii unui memoriu către împărat în care se solicita numirea unui director român peste şcolile româneşti din Banat. Ţichindeal a fost numit şi a devenit astfel primul director român al şcolii din Arad. În 1814 reprezentanţi ai românilor din Banat, printre care şi Ţichindeal, trimit un nou memoriu împăratului, cerând de această dată numirea unui episcop român la Arad. Acest lucru îi aduce din nou pierderea catedrei, datorită nemulţumirilor create în conducerea Bisericii Ortodoxe Sârbe.

Pe plan literar, Ţichindeal se ocupă de traducerea de texte din limba sârbă în limba română, având scopul de a promova educarea şi emanciparea maselor româneşti. Traduce mai ales lucrările marelui iluminist sârb Do­sitei Obradovici (1742-1811). Traduce inclusiv fabulele, modificate uşor, pe care le-a publicat mai târziu ca fiind creaţii proprii. De aceea nu au o valoare atât literară, cât simbolică, fiind adaptate de la viaţa şi obiceiurile sârbeşti la realitatea românească.

Bolnav, se stinge din viaţă la numai 43 de ani, în ianuarie 1818, într-un spital din Timişoara. Este îngropat în satul său natal, la Becicherecu Mic. Dintre operele sale reţinem: Sfaturile înţelegerii celei sănătoase prin bine înţeleptul Dositei 0bradovici întocmite iară acum întăia dată întoarse despre limba sârbească şi întru acest chip în limba daco-românească aşezate, Buda, 1802, 168 p.; Adunare de lucruri moraliceşti de folos şi spre veselie,prin Dositei Obradovici întocmită, iară acum în limba daco-românească traduse, Buda, 1808, XXIV + 104 p.; Epitomul sau scurte arătări pentru sfânta biserică, pentru veşmintele ei şi pentru dum­nezeiasca Liturghie care se săvârşeşte într-însa, aşişderea şi pentru preotul şi slujitorul lui Dumnezeu; Prin scurte întrebări şi răspunsuri…, Buda, 1808, XIV + 80 p. (traducere după o lucrare a lui Dionisie Nova­covici, episcop ortodox al Transilvaniei la mijlocul secolului al XVIII-lea); Filosoficeşti şi politiceşti prin fabule moralnice învăţături. Acum întâia oară culese şi într-acest chip pe limbă românească întocmite…, Buda, 1814, cu 160 fabule; Arătare despre starea acestor noao întroduse sholasticeşti instituturi ale naţiei româneşti, sârbeşti şi greceşti, Buda, 1813, 62 p.; Îndreptări moraliceşti tinerilor foarte folositoare, Buda, 1813, 74 p.

Prin memoriul din 1807 adresat împăratului habsburg românii din Banat solicitau Curţii de la Viena ca noul director al şcolilor româneşti din Banat să fie „un bărbat învăţat, cu caracter moral, care să cunoască temeinic limba românească ş…ţ care să delăture piedicile creşterii tinerimii române, ca această tinerime la timpul său, luminată fiind prin şcoală, să şteargă opinia greşită ce s-a format despre poporul român; un bărbat care să trezească virtuţile strămoşeşti în neamul nostru, care virtuţi nu s-au stins, ci stau numai înăbuşite din pri­cina educaţiunii neglijate, ca astfel urmaşii spre cel mai mare folos al bi­nelui public, să fie adevăraţi Români“. Acesta a fost găsit în persoana lui Dimitrie Ţichindeal, a cărui rodnică activitate culturală am schiţat-o în rândurile de mai sus.

Gelu Iutiş este istoric şi jurnalist

Publicitate și alte recomandări video