Una dintre primele întrebări în caz de control fiscal privește întotdeauna zona cheltuielilor de management și consultanță. De multe ori, inspectorii fiscali au refuzat deductibilitatea acestui gen de cheltuieli, cel mai des fiind invocată lipsa documentelor justificative și/sau nedovedirea necesității acestor cheltuieli în desfășurarea activității economice a companiei. Evident că multe dintre aceste ipoteze ajungeau să încarce rolul instanțelor judecătorești.

În încercarea de a-și face viața ușoară în acest domeniu, în octombrie 2023, Ministerul Finanțelor a publicat Ordinul 2.649/2023, prin care au fost introduse mai multe conturi contabile noi, între care contul 617 «Cheltuieli de management» și contul 618 «Cheltuieli de consultanță», aplicabile pentru exercițiul financiar al anului 2023.

Fiscul dorește de-acum să facem ordine în cheltuielile cu serviciile și să nu le mai ținem de-a valma – ci să le așezăm frumușel în sertarele adecvate.

Dar ce înseamnă management si ce înseamnă consultanță?

Ar fi prea frumos să putem răspunde ușor la această întrebare. Nicăieri în Codul Fiscal nu există nici definiția managementului, nici definiția consultanței. Ca să fie și mai palpitant, avem inclusiv un cod CAEN de ”consultanță în management”, CAEN 7022, a cărui descriere ne duce și mai mult în confuzie.

Dacă ne raportăm la interpretarea gramaticală, DEX ne spune că managementul este:

1.Activitatea sau arta de a conduce, si 2. Stiința organizării și conducerii întreprinderii.

Definițiile din manualele de administrare a afacerilor descriu managementul prin raportare la activitățile de organizare, planificare, coordonare și control al resursele unei afaceri, precum și prin referire la atingerea anumitor obiective și abilitatea de a lua de decizii strategice și operaționale. Sintetic, managementul operează cu două concepte  principale ”run the business” și ”change the business”.

Citiți aici integral Ziarul de Business nr. 9

Consultanța e definită în DEX printr-o tautologie: 1. Activitatea depusă de consultant, dar si 2. Oferirea de sfaturi calificate în probleme de conducere și organizare. Adică prin raportare la management..

In practică, diferențierea consultanță-management se face la nivelul puterii de decizie si al forței obligatorii a acesteia.

Consultanța implică servicii profesionale calificate, de expertiză în diferite arii de activitate. Consultanții emit opinii competente, dar care nu sunt obligatorii pentru companie – uneori inclusiv răspunderea fiind limitată contractual.

Managementul în schimb nu implică în mod necesar o anumită calificare sau specializare, dar presupune asumarea la nivel executiv a tuturor procesele organizatorice la nivelul unei companii, prin decizii cu efect obligatoriu și cu răspunderea aferentă acestora.

Si ce e de făcut?

Să alocăm din nou resurse pentru a asigura respectarea noilor  prevederi legale. Vor trebui revizuite politicile contabile și fiscale, pentru a fi definite clar tipurile de activități de management, respectiv de consultanță. Vor trebui indicate documentele justificative ce pot sta la baza dovedirii necesității și realității serviciilor în fiecare dintre cazuri. Si nu în ultimul rând, vor trebui revizuite contractele în derulare, preferabil prin acte adiționale încheiate cu partenerii de afaceri, pentru a se clarifica obiectul contractelor (consultanță sau management), detalierea serviciilor și, după caz. nivelul de decizie al persoanelor implicate (obligatoriu sau consultativ).

Din punct de vedere al dovezilor, serviciile de consultanță sau management pot fi dovedite prin mijloace de probă variate (rapoarte, minute ale intalnirilor, corespondenta, etc),  dar existența unor livrabile clar definite și asumate fac sarcina probei mult mai ușoară în caz de dispută.

Asta e tot?

Nu chiar. Pentru că lucrurile păreau prea simple, prin Ordinul Ministerului Finanțelor 5.394/2023 formularul de cont de profit și pierderi a fost modificat astfel încât cheltuielile de management și consultanță trebuie defalcate de-acum și pe relația cu persoane afiliate.

Va trebui să ne obișnuim să raportăm distinct nu doar cât ajutor primim și cât reușim să ne descurcăm singuri, dar și cât ajutor primim din partea ”familiei” ( în sensul fiscal, afiliați, adică ”firma mamă” sau ”firme surori”). Pentru că Fiscul nu vede cu ochi bun sprijinul frățesc, chiar dacă este vorba despre companii care ar fi putut dobândi o experiență mai înaltă înaintea noastră și ar putea să ne-o împărtășească și nouă, odată cu (Doamne ferește!) o factură.

 

 

Publicitate și alte recomandări video