anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

Din nou, despre alegeri şi semnături

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

Să neglijăm, de dragul simplităţii, varianta semnăturii electronice, deşi ea ar aduce multe avantaje tocmai competitorilor care nu pot strânge semnături pe hârtie în toate colţurile ţării, iar pentru românii din afara graniţelor ar fi o oportunitate ideală de a participa la susţinerea competitorului preferat. Vorbim, aşadar, doar de varianta clasică.

Acum câteva luni, în perioada campaniei pentru alegerile europene, am publicat un editorial intitulat "Alegeri pe semnătură". Era vorba, printre altele, de situaţia extrem de neplăcută creată în urma evidentei incapacităţi a autorităţilor statului de a verifica autenticitatea listelor de semnături aduse de partide şi candidaţi. Îi invitam pe cititorii Ziarului de Iaşi să reflecteze dacă ar fi prea ambiţios ca aceste acte publice de susţinere politică să poată fi înregistrate electronic, într-o bază de date gestionată de o instituţie publică specializată. Nedorind să exagerez, sugeram că această variantă electronică ar putea coexista, cel puţin pentru o vreme, cu formula clasică a listelor de hârtie.

Între timp, după cum bine se ştie, alegerile prezidenţiale ne-au oferit un nou episod al comediei semnăturilor. Dacă dorim ca sprijinul acordat unui candidat pentru a se înscrie în competiţie să fie cu adevărat unul de normalitate democratică, procedurile trebuie schimbate. Este absurd să ne prefacem că toate semnăturile sunt corect dobândite, când ştim foarte bine care este situaţia. Dacă tot vorbim de "e-guvernare" şi "e-democraţie", ar fi cazul să ne asumăm şi responsabilităţile epocii.

În cele ce urmează va fi schiţată o procedură care ar putea asigura un cadru mai exigent, fără însă a impune condiţii represive. De fapt, exigenţa şi deschiderea participativă pot foarte bine coexista, în beneficiul competitorilor electorali oneşti. Spre exemplu, în cazul prezidenţialelor, cifra de 200.000 de semnături este prea ridicată: ne-am putea gândi la o reducere echilibrată a tuturor pragurilor de acest tip, la diversele tipuri de alegeri, iar pentru scrutinul prezidenţial să fie necesare 100.000 de semnături. În plus, intervalul de strângere ar putea fi mai mare - să spunem, şase luni - ceea ce ar da o şansă în plus competitorilor bine intenţionaţi.

Dar, dacă doreşte cu adevărat să participe la cursa prezidenţială, acel candidat independent onest sau acel mic partid ar trebui să pornească la drum sprijinit de un om sau un grup capabil să constituie şi să administreze o bază de date - şi totodată conştient că modul în care va lucra poate implica responsabilitate penală. Să neglijăm, de dragul simplităţii, varianta semnăturii electronice, deşi ea ar aduce multe avantaje tocmai competitorilor care nu pot strânge semnături pe hârtie în toate colţurile ţării, iar pentru românii din afara graniţelor ar fi o oportunitate ideală de a participa la susţinerea competitorului preferat. Vorbim, aşadar, doar de varianta clasică.

Aşadar, specialistul sau colectivul de care vorbeam mai sus constituie baza de date, iar aceasta include - desigur, cu respectarea prevederilor legale - numele şi datele de identificare ale semnatarilor, anexate fiind şi copiile electronice ale listelor "de hârtie". Din start, baza de date este accesibilă şi unei instituţii publice special desemnate - spre exemplu, Autoritatea Electorală Permanentă - care supraveghează procesul de acumulare a semnăturilor, respectând regulile de confidenţialitate.

Această agenţie a statului ar urma să se comporte într-o manieră constructivă şi prietenoasă. Spre exemplu, la sfârşitul fiecărei luni, competitorul electoral ar fi anunţat dacă există CNP-uri fictive, dacă sunt alte inadvertenţe şi, foarte important, dacă unele persoane au semnat deja pentru alt partid sau candidat. În acest ultim caz, corect ar fi ca ele să fie radiate din listele tuturor competitorilor. Însă, pentru a nu limita exercitarea dreptului de participare politică, orice competitor electoral ar trebui obligat să ia act şi de retragerea semnăturii unei persoane care, să spunem, îşi reorientează sprijinul către altcineva.

La încheierea perioadei de strângere a semnăturilor, s-ar putea trece la stadiul în care competitorii nu mai pot interveni în propriile baze de date - le pot doar vizualiza. Ele ar intra în administrarea agenţiei publice menţionate, care trec la etapa de control şi - din nou, atitudinea nu ar trebui să fie una rigidă - acordă competitorilor care au înregistrat probleme un termen de clarificare a situaţiei. Un astfel de interval s-ar dovedi necesar: pot exista greşeli umane (nu vorbim aici de provocări) care, pentru un competitor aflat la limită în privinţa semnăturilor, ar putea face diferenţa. În final, Biroul Electoral Central ar lua decizia de validare sau invalidare a candidaturii, iar Curtea Constituţională ar putea avea, dacă este cazul, ultimul cuvânt.

Acest scurt exerciţiu de imaginaţie poate genera întrebări şi temeri. Spre deosebire de vot, însă, semnătura pentru un candidat sau partid nu este un gest politic secret, iar prin lege se poate dispune ca autoritatea publică să distrugă toate aceste fişiere, după validarea alegerilor. În ceea ce priveşte competitorii, în momentul semnăturii acceptăm să figurăm în evidenţele lor. Partidele ar trebui să deţină copii după toate listele de semnături din trecut şi, dacă sunt competente, să ştie care le sunt bazele de sprijin, la nivel micro. Apoi, reintroducând în ecuaţie semnătura electronică, probabil că în societate ar putea apărea temeri suplimentare; dar, dacă vorbesc de "e-democraţie" şi speră să impună cândva votul electronic, autorităţile ar trebui să fie capabile să rezolve şi problema semnăturilor electronice de susţinere - preferabil, ceva mai curând.

Evident că pot apărea multe alte discuţii în privinţa procedurilor de acest tip. Costul, complexitatea tehnică, eventuala vulnerabilitate a cetăţenilor la mesaje publicitare nedorite sau chiar la campanii de influenţare politică sunt chestiuni asupra cărora este mai bine să se pronunţe specialiştii. Important este ca noi să fim conştienţi şi de preţul pe care democraţia românească îl plăteşte astăzi, menţinând reguli inadecvate.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Jurnalism în cheia „clarităţii morale”

Alexandru LĂZESCU

Jurnalism în cheia „clarităţii morale”

Jurnalismul nu poate fi niciodată matematic obiectiv, însă el ar trebui să fie, cel puţin în teorie, relativ nepărtinitor, să permită dezbaterea şi să găzduiască puncte de vedere diferite; nu şi în noua viziune radicală de stânga care câştigă teren în Occident, pentru care „adevărul propriu” trebuie să primeze.

Filmuletul zilei

opinii

Scaunele şi câinele Celsius

Nichita DANILOV

Scaunele şi câinele Celsius

Am ascultat cu glasurile stinse sunetele de chitară, am ascultat şi recitalurile. Am aplaudat. Apoi ne-am sculat de pe scaunele noastre, ne-am salutat de la distanţă, şi am plecat spre bârlogurile noastre risipite prin diferite colţuri ale oraşului. Ajunşi acasă, ne-am întins în pat, scrutând tavanul. Dar atât patul, cât şi tavanul semănau cu piaţa unde avusese loc recitatul. Şi atunci ne-am întrebat: la ce bună arta în vremea pandemiei?

Generații de drepturi, starea democrației și noile conflicte

Sorin CUCERAI

Generații de drepturi, starea democrației și noile conflicte

În societate lucrurile stau cam la fel ca în zona politică - excepția semnificativă fiind societatea urbană (mai ales din urbanul mare), care tinde să susțină din ce în ce mai puternic drepturile din a treia generație. De aici și respingerea masivă în urban a partidelor tradiționale (PSD și PNL), percepute ca rămase în urmă, când nu de-a dreptul retrograde (cam cum era perceput PCR în urbanul mare în anii '80).

O critică a criticii

Dana ȚABREA

O critică a criticii

Volumul semnat de Miruna Runcan, Teatrul în diorame. Discursul criticii de teatru în comunism. Fluctuantul dezgheţ 1956-1964 (Editura Tracus Arte, 2019) este pentru autoare, critic de teatru, profesor la Facultatea de Teatru şi Televiziune de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, un prilej de reflecţie şi cercetare academică asupra fenomenului criticii de teatru în comunism, de analiză retorico-stilistică a unor fragmente din cronicile timpului, ceea ce-i permite să formuleze opinii cu privire la structura şi tipologia cronicilor, parte a unei critici a criticii, aspect neglijat de literatura de specialitate.

pulspulspuls

Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

Să începem cu sfârşitul pe astăzi, stimaţi telespectatori, şi să vă oferim ceva de la Bucale, una bucată postare frumoasă a unui bun amic, abil cunoscător al sforăriilor din partidoi. 

Caricatura zilei

Răzbunarea mașinii

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.