Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Din nou despre sărăcie

GALERIE
sorin cucerai
  • sorin cucerai
- +

Datele Eurostat pentru anul 2017 arată că, în România, sărăcia este corelată direct cu zona geografică de locuire, cu nivelul de educaţie (inclusiv cu nivelul de educaţie al părinţilor), cu mediul de locuire şi cu vârsta.

Nivelul de sărăcie este mai ridicat în Vechiul Regat decât în zona intracarpatică a României. El este, cum era de aşteptat, semnificativ mai ridicat în mediul rural decât în cel urban – şi semnificativ mai ridicat la persoanele cu un nivel scăzut de educaţie prin comparaţie cu cele cu educaţie cel puţin terţiară. În plus, nivelul de sărăcie al copiilor depinde direct de nivelul de educaţie al părinţilor.

Indiferent de nivelul de educaţie al părinţilor însă, copiii tind să fie afectaţi de sărăcie într-o proporţie mai mare decât adulţii. În general, nivelul de sărăcie scade cu vârsta, după care, de la vârsta pensionării în sus, începe din nou să crească. În reprezentare grafică, e ca un J în oglindă.

Toate astea arată că, în România, nivelul de sărăcie depinde în primul rând de factori care nu ţin de voinţa persoanei afectate de sărăcie. Nu stă în puterea nimănui să aleagă să se nască mai degrabă în Ardeal sau în Bucureşti decât în Moldova sau în Bărăgan, mai degrabă în urbanul mare decât în rural şi mai degrabă din părinţi cu un nivel ridicat (sau cel puţin mediu) de educaţie decât din părinţi slab educaţi.

Adesea, date fiind limitele sistemului românesc de învăţământ, nici măcar nivelul propriu de educaţie nu depinde în întregime (sau cel puţin în proporţie majoritară) de noi înşine. A avea o şcoală şi un liceu în apropierea zonei în care locuieşti e un bun predictor al nivelului de educaţie pe care îl vei primi – şi, în consecinţă, al nivelului de trai la care vei avea acces ca adult.

Ţinând cont de cele de mai sus, pentru combaterea (şi, la limită, eradicarea) sărăciei din România e nevoie de un set nou de politici.

1. În primul rând, e nevoie de o strategie de urbanizare accelerată a ţării. În 30 de ani de regim postcomunist, rata de urbanizare a crescut cu doar 5 puncte procentuale – ceea ce e o catastrofă şi o crimă, fiindcă jumătate din România e practic condamnată încă la sărăcie.

Prin urbanizare nu înţeleg transformarea birocratică a comunelor în oraşe, ci în primul rând anularea (sau cel puţin diminuarea semnificativă a) decalajelor dintre nivelul de trai urban şi cel rural. Asta presupune acces la apă curentă şi canalizare, la electricitate şi la reţeaua de gaz, existenţa unei şcoli, a unui liceu, a unei judecătorii şi cel puţin a unui dispensar, plus un centru comunitar şi servicii sociale şi culturale aferente.

Şi mai presupune deschiderea pieţei, care să permită investiţii semnificative în industria alimentară, astfel încât forţa de muncă să poată fi atrasă dinspre agricultură (de subzistenţă sau nu) spre industrie (probabil că în primul rând alimentară) şi servicii (în primul rând servicii conexe).

2. În al doilea rând, e nevoie de o regândire fundamentală a sistemului public de învăţământ. Asta presupune mai presus de orice ca accesul fizic la serviciile de învăţământ să fie unul facil oriunde ai locui. Cel puţin o grădiniţă, o şcoală generală şi un liceu trebuie să existe la o distanţă rezonabil de mică de locul în care locuieşti, oricare ar fi acesta.

Pe de altă parte, învăţământul public ar trebui să fie incluziv şi centrat pe drepturile copilului, adică să nu mai fie centrat pe performanţele câtorva, ci pe educarea efectivă a tuturor, astfel încât oriunde ai locui să ai garanţia că tu sau copilul tău aveţi acces la un învăţământ de calitate decentă. Finlanda e un bun exemplu din punctul ăsta de vedere, al incluziunii, al calităţii cvasi-identice a învăţământului în orice colţ al ţării şi al centrării pe dezvoltarea intelectuală, emoţională şi socială a fiecărui copil.

În fine, dat fiind că nivelul de sărăcie al copiilor depinde direct de nivelul de educaţie al părinţilor lor, statul român ar trebui să dezvolte sisteme eficiente şi accesibile de învăţare pe tot parcursul vieţii (lifelong learning), astfel încât adulţii să aibă la rândul lor o şansă reală de a-şi îmbunătăţi permanent nivelul de educaţie.

3. În al treilea rând, e nevoie de o nouă politică a locuirii, centrată pe construcţia unui număr mare de locuinţe (inclusiv a unui număr mare de locuinţe sociale) decente, astfel încât gradul de aglomerare al locuinţelor să scadă până la un nivel corespunzător cu respectarea drepturilor omului, şi astfel să dispară (sau să fie diminuate semnificativ) privaţiunile legate de locuinţă.

4. În fine, în al patrulea rând e nevoie de dezvoltarea echilibrată a tuturor regiunilor României, lucru care presupune inclusiv interconectarea lor. Nimic din toate astea nu se întâmplă încă, dar toate împreună ar trebui să se întâmple dacă e să ajungem să trăim într-o Românie dezvoltată.

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri