Din nou despre Seimeni: idiolectul matern (III)

Ca o reacție la foiletoanele mele anterioare, reputatul istoric medievist Laurențiu Rădvan îmi produce o mare bucurie scriindu‑mi un mesaj în care mă informează că unele dintre cuvintele rare care circulau cândva în satul meu Seimeni le‑a auzit și dumnealui la bunicii din satul Roșiori din județul Brăila, sat întemeiat pe la 1881, de mocani ardeleni, ca și atâtea dintre satele din Ialomița și de pe malul dobrogean al Dunării. Mă bucur că împărtășim aceeași tandră recunoștință față de acești înaintași ai noștri, asprii păstori transhumanți transilvăneni care au colonizat, discret și sponte sua, timp de sute de ani, sprijiniți în cele din urmă și de statul român după 1877, vastele teritorii ale Bărăganului și ale Dobrogei, definindu‑le astfel pentru totdeauna caracterul românesc. Începând cu sâmbătă, 17 noiembrie 2018, am scris la această rubrică un serial despre acești mocani.

Revenind acum la inventarul sentimental al „rarităților lexicale” din graiul familiei noastre, pentru care mama era instanța ultimă și autoritatea absolută, îmi vine acum în minte cuvântul oldáș, plural oldáși, pe care l‑am socotit toată copilăria un cuvânt aparținând exclusiv mamei mele și mie, căci nu părea să‑l mai fi folosit nimeni altcineva prin preajma noastră. Era pentru mine un termen din inventarul represiv matern, după cum arată conținutul următoarelor enunțuri: Iar mi‑ai umplut curtea cu oldașii tăi și ai uitat să aduci știr și dovlecei la porci, să dai grăunțe la găini și să închizi cloștile cu puișori în țarcurile lor? Dacă te mai prind prin curte cu oldași ca alde Mitu a’ lu’ Bornac, alde Marin a’ lu’ Fane Lupoi sau alde Costel a’ lu’ Sibiceanu vă rup piciorușele. Rezultă din aceste contexte că oldaș trebuia să însemne aproximativ ‘camarad de joacă de proastă calitate, indezirabil‘. În DLR s.v. ghioldáș găsim sinonimul ‘tovarăș’ și informația că etimonul ar fi turcescul yoldaš. Citate ilustrative avem din Hronograful lui Dionisie Eclesiarhul (I‑au tras pe toți a‑i fi ghioldași.) și din Ianache Kogălniceanu, care notează și el în letopisețul său: Scriind turcii la Țarigrad la ioldașii lor. Răsfoind mai cu atenție DLR‑ul, mai dăm și peste capioldáș, un turcism definit s.v. prin ‘camarad de serviciu’, cu sinonimele cardaș, tovarăș, coleg și cu un citat din Nicolae Filimon: Dar ce să zică capioldașii (amicii miei), când vor afla?

Curent în graiul matern era și adjectivul sighináș, folosit de mama exact în sensul definit în DLR: ‘(despre ființe) slab, lipsit de forță fizică’. Imaginez un enunț ilustrativ: Săracu’ băiat, nu‑l mai pune la lucru, nu vezi cât îi dă sighinaș? Informațiile pe care ni le furnizează DLR privind circulația acestui regionalism („prin Muntenia și prin sud‑vestul Transilvaniei”) se potrivesc de minune cu originea din satele de pe Mureș a mocanilor stabiliți la sfârșitul secolului al XIX‑lea pe malurile Dunării. Singurul citat ilustrativ din DLR pentru acest cuvânt este din splendida nuvelă Iarna bărbaților (1966) a ialomițeanului Ștefan Bănulescu: Om sighinaș, nici la militărie nu l‑a luat. Cuvântul vine din maghiarul szegényes și a fost adus, evident, de mocani din Ardeal.

Pentru mama, orice recipient de o dimensiune mai mare se chema gibấr. Recunosc aici cu ușurință o „interpretare” fonetică personală a gospodinei pentru regionalismul larg răspândit ciubăr, cu sensul ‘vas de lemn cu două toarte întrebuințat la transportul apei sau al altor materiale’. Avem aici un vechi cuvânt de origine slavă, prezent și în limbile slave moderne, ca și în maghiară.

Potrivit informațiilor din dicționarul-tezaur, substantivul cicârấc, la plural cicârấce, are o largă răspândire la nivel popular, cu diferite forme și cu multiple desemnări, și anume ‘un mic dispozitiv la războiul de țesut‘ sau ‘piesă componentă a morii‘. Etimonul este turcescul čykryk, cuvântul fiind prezent și în limbile bulgară și sârbă. Am avea deci de a face cu un „balcanism popular”. La noi în familie, prin cicârấc desemnam un fel de cărucior din scânduri cu două roți, confecționat de fieratul satului, pentru micile nevoi de transport gospodărești, de exemplu căratul din locul numit La Movilă a lutului galben folosit la lipitul pereților cuptorului de vară. Tot cicârấc numeam mai târziu și căruciorul pentru căratul buteliei de aragaz.

Vin acum la numele câtorva dintre specialitățile culinare ale mamei, chiroáșca, nalangấta, scoveárga și ghizmána, toate preparate pe bază de făină și brânză. Cunoscut în mai multe regiuni ale țării mai ales cu forma de plural și cu forma palatalizată chiróști, cuvântul acesta desemna în familia noastră bucățelele de aluat frământat exclusiv din ouă și făină, fierte în apă și apoi amestecate cu brânză de oi, stropite cu unt și omogenizate câteva minute la cuptor. Etimonul indicat de DLR este rusescul și ucraineanul пнрожки.

Ceea ce mama ne oferea din când în când era delicioasa nalangấtă, plural nalangấte; din DLR aflăm că avem aici o variantă formală a lui lalanghită ‘produs de patiserie din făină, cu umplutură de brânză și prăjit în grăsime‘. Parcursul etimologic al acestui cuvânt rar este în sine delicios, căci vine din turcescul lalagit și neogrecescul λαλληγῆτα.

Mai des, fiindcă era mai simplă, mama ne oferea scoveárga, preparată din aluat simplu, de pâine, umplut cu brânză bătută cu un ou și prăjită în grăsime. Cuvântul este larg cunoscut la nivel popular în multe regiuni, cu numeroase forme sensibil diferite. În DLR, informațiile sunt adunate sub scovárdă, împrumutat din slava veche: scovarda ‘tigaie’.

În fine, ghizmána era pentru mama un fel scoveargă, preparată din lapte acru și făină, cu bucățele de brânză și prăjită în grăsime. Înregistrat în dicționarul academic, termenului nu i se dă nicio etimologie. Pe net am avut surpriza să dau peste o rețetă oferită de o doamnă din comuna dobrogeană Sarichioi (vechea cetate Enisala). (Va urma)

Eugen Munteanu este profesor emerit al Facultății de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, și cercetător la Institutul de Filologie Română „Alexandru Philippide” din Iași; m.c. al Academiei Române, membru al Academiei Europaea

Publicitate și alte recomandări video