anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

sambata, 15.08.2020

Din nou, despre statui şi demolatori

GALERIE
mihai dorin
  • mihai dorin
- +

La pledoaria mea din articolul precedent pentru statui şi dezicerea de demolatori, mi s-a replicat că acestea sunt făcute să dăinuie atât cât nu le-a trecut vremea. După care sunt demolate sau demontate şi ascunse privirilor oamenilor. Pentru ca ei să nu creadă în idoli falşi sau care nu mai corespund vremurilor noi. De-a lungul timpului asistăm la o veritabilă cavalcadă a demolării statuilor. 

O dată cu oamenii noi, apar simboluri şi statui noi. Şi cum spaţiul public pretinde să aibă funcţie pedagogică, actorii se înlocuiesc permanent. Din această perspectivă, istoria este o deşertăciune în care nimic nu e menit să dăinuie, totul se transformă, ca în fizică, în vreme ce noi, privitori mai mult sau mai puţin activi la „spectacolul lumii”, nu avem decât să ne resemnăm că nici măcar bronzul nu este ferit de mânia oamenilor… făuritori de istorie.

Nu sunt vechile civilizaţii adevărate cimitire de statui/ mausolee/ palate dărâmate? Roata istoriei pare să calce hotărât peste cadavre, condamnând pe unii şi înălţând pe alţii. Şi profeţii/ teologii apocalipsei par confirmaţi în judecata lor că tot ce e făcut de mâna/ mintea omului piere, dacă nu urmează planul lui Dumnezeu. Pentru că în actul înălţării ori al sfărmării statuilor se ascunde, în fond, mândria omenească de a se lua la trântă cu istoria, uitând de Dumnezeu. Nimic mai firesc aşadar, ca statuile să cadă. Mândria inspiră eterna lucrare sisifică de a urca şi a coborî, de a edifica şi a demola. Cad statuile? Nu-i nimic, e în ordinea lucrurilor. Unii pot să gloseze pe marginile temei deşertăciunii, precum o fac eu, dar cine se opreşte să asculte „materia plângând”, vorba poetului.

Istoria ne oferă materiale cât pentru o sută de cărţi despre statui demolate. Măreaţa Romă a devenit un cimitir, iar mai apoi un câmp pentru păscut caii barbarilor învingători. După care Roma a renăscut, o dată cu frenezia căutării/ reconstituirii statuilor, dar şi a cărţilor vechi - copiate, apoi tipărite şi răspândite în lume. În Americi, europenii au luat locul barbarilor, demolând statuile idolilor. Mai devreme, creştinii atotbiruitori în imperiu au demolat statuile păgâne, greceşti şi romane, după care au interzis şcolile lor de gândire. Revoluţia franceză a fost însoţită de o furibundă răzbunare împotriva statuilor, bisericilor, palatelor şi mormintelor din lumea veche. Revoluţia bolşevică le-a continuat opera până la paroxism, demolând sistematic aproape tot ce contrazicea tezele utopiei lor. Chiar în aceste zile, Turcia lui Erdogan, sultanul conchistador, renunţă la gestul de amiciţie/ civilizaţie făcut în anul 1936 de Atatürk, europeanul, de a face din simbolul creştinismului răsăritean - Sfânta Sofia - un muzeu, pentru a reaminti oastei înfierbântate de naţionalism gestul lui Mahomed Cuceritorul de a pune semiluna în locul crucii şi de a înlocui mirificele mozaicuri creştine cu citate din Coran.

Nu-i aşa că istoria ne oferă mereu confirmări că oamenii se supără ciclic pe opera lor, ori a altora, ori a lui Dumnezeu, făcându-le una cu pământul ori metamorfozându-i semnificaţiile? De regulă, atunci când statuile cad, oamenii pretind că fac istorie. Altă istorie, pornind de la fundamente noi. Iar a inova este o cale de a-ţi face loc în istorie, precum ştim.

Faptele evocate până acum fac parte din categoria lustrului istoriei. Sunt acele fapte vizibile, care pot induce ideea că istoria se desfăşoară doar la acest palier, spectaculos şi seducător, al schimbării rolurilor şi al înlocuirii idolilor. În planul secund însă, dincolo de aparenţe/ imagini, în profunzime, ori în durata lungă, cum ar spune F. Braudel, istoria conservă, curăţă amintirile de zgură, şlefuieşte cu migală, alimentând memoria şi ajutându-ne să nu cădem invariabil în barbarie. Conservatorii combat lucrarea demolatorilor, adună fragmentele risipite şi redau istoriei substanţa şi demnitatea ei flagelate.

Văd în demolarea statuilor semnele rău prevestitoare ale declinului unei civilizaţii, prin prăbuşirea valorilor ei, dar şi a acumulării unor frustrări. Văd, de asemenea, incapacitatea funciară de a citi şi a înţelege trecutul. Au căzut statuile bolşevice din Rusia ori de aiurea, sub furia mulţimilor, pentru că regimul care le-a înălţat a semănat furtună, demolând ceea ce nu i-a convenit, răstălmăcind istoria şi făcând eroi din profeţii crimei. Nereglarea corectă a raporturilor cu istoria conduce la acumularea frustrărilor şi, pe cale de consecinţă, la războiul cu statuile.

Toate amintirile au loc în istorie, dacă le înţelegem resorturile. Pentru a ne reconcilia cu trecutul e nevoie însă de cultură, credinţă şi înţelepciune. Ştiu că puţini dintre noi sunt dăruiţi cu aceste haruri. Dar merită să perseverăm pe calea regală a pedagogiei. Nu-i vom opri, probabil, pe demolatorii de statui, dar îi vom domoli treptat, dacă nu ne-am pierdut credinţa şi încrederea în valorile noastre. La Madrid, în acelaşi cimititr îşi dorm somnul de veci eroii naţionaliştilor şi cei ai republicanilor. Acolo unde istoria a dezbinat, posteritatea matură are datoria să reconcilieze. Iar dacă noi, românii, ne vom pierde încrederea în noi înşine, într-o zi se vor isca nişte profeţi de ocazie foarte vehemenţi, care ne vor spune că trebuie să ne despărţim de Eminescu şi să-i demolăm statuile. Ştiu ei prea bine de ce… Dar noi ştim? De aceea, invit să privim la gestul demolării statuilor cu mai mult discernământ şi mai puţină corectitudine politică. Pentru că mulţi dintre demolatori nu ştiu ce fac, dar unii ştiu foarte bine.

Mihai Dorin este istoric şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

O alegere de suflet

Ovidiu MINEA

O alegere de suflet

Cel mai valoros produs al fotbalului local, Daniel Pancu, a făcut un pas riscant. Între postul cald, sigur, de preşedinte al clubului al cărui legendă este, Rapid, şi cel instabil, de antrenor al Politehnicii Iaşi, care se află într-un ocean de incertitudini, a ales a doua variantă, „Pancone” pierzând prin această mutare şi mulţi bani din publicitate.

Filmuletul zilei

opinii

Blazare pre-electorală

Alexandru CĂLINESCU

Blazare pre-electorală

Va fi o campanie electorală atipică, în care televiziunile manipulatoare vor avea un cuvânt şi mai greu. Pandemia a produs şi ea multă confuzie, întreţinută în chip criminal de PSD şi de aliaţii lui. Blazarea, nepăsarea şi pasivitatea noastră îi pot aduce în situaţia ca ei să ne hotărască nouă, la urne, destinul.

„Conspiraţii”: doar fum, fără foc?

Nicolae CREŢU

„Conspiraţii”: doar fum, fără foc?

Se discută mult despre „conspiraţii”, o temă pe tapet, indiferent de optica din perspectiva căreia ba unii, ba alţii îşi dau cu părerea, pentru că de fapt cei mai mulţi asta fac: fără analiză, fără a cântări argumentele, poziţia pe care o adoptă şi, cu aceeaşi candoare (de tradus: indiferenţă crasă) ignorându-le şi pe cele ale „taberei” opuse. 

Savanţii zilelor din urmă

Codrin Liviu CUȚITARU

Savanţii zilelor din urmă

„Dragul meu, adevărul este chiar cel comunicat de hârţogarii academici: mi-am mistificat activitatea de cercetare, aşa-zisele informaţii epocale, savantlâcul, biografia, tot! Existenţa mea e o farsă de la A la Z. Nu puteam să mor cu minciuna în spate! Mă bucur că accidentul deconspirării s-a petrecut înainte de ieşirea din sistem. Nu vor fi consecinţe punitive, iar eu, în sfârşit, voi savura câţiva ani de sinceritate....”

pulspulspuls

Hopa: iaca decăniţa, dar serviţi şi tocăniţa!

Hopa: iaca decăniţa, dar serviţi şi tocăniţa!

Of, of, off, băi nene băăăi, iote cum se mai leagă lucrurile câteodată, aşa, cu un şpil venit de unde nici nu te aştepţi... 

Caricatura zilei

Căldura

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.