Din tunelul timpului

Opiniile oficialului american par ieşite din tunelul timpului. Cred că nici ambasadorul rus, sau un alt oficial de la Moscova, nu mai îndrăzneşte să emită, în anul de graţie 2016, astfel de inepţii, scoase din arsenalul propagandistic al stalinismului şi al urmaşilor urmaşilor lui. Pentru simplul motiv că s-ar acoperi de ridicol. Altminteri, sigur, în complicatul contex politic actual, se pot aduce tot felul de argumente care să menţină statu-quo-ul între cele două ţări româneşti şi – nu cumva să stimuleze Reîntregirea. Însă a apela la vechile sloganuri privind poporul moldovenesc (diferit de cel român!), limba şi istoria moldovenească, autonome şi spontanee (ca ciupercile după ploaie), este de-a dreptul rudimentar. Că te şi întrebi: oare până într-acolo a decăzut diplomaţia americană, încât să preia neted clişee răs-fumate? Având stagii consistente la Moscova, James Pettit ar fi putut afla – era chiar obligatoriu – că nu doar lingvişti şi istorici români sau din comunitatea academică europeană, dar şi specialişti ruşi de notorietate au pus la punct fantaziile staliniste (criminale, în fond) privind aşa-zisa existenţă a unui popor moldovenesc şi a unei limbi moldoveneşti, definindu-le ca parte integrantă a poporului român şi a limbii române. Acestea sunt chestiuni pur ştiinţifice, iar a le deturna sensul şi a le folosi ca argumente politice, mi se pare nu doar tendenţios, ci de-a dreptul periculos. Dar, în acelaşi timp, am fi naivi să credem că trimisul Unchiului Sam nu ştia toate astea, sau că a vorbit gura fără el. Fără îndoială că, în aproape cei doi ani de când ”ambasadează” la Chişinău, a observat că mişcarea pentru Reîntregire este tot mai consistentă, în unele momente pare iminentă. A observat şi faptul că ursul moscovit a trecut de la bombăneală la mârâială, şi chiar s-a ridicat, ameninţător, în două labe. Mai ales după amplasarea scutului anti-rachetă la Deveselu, situaţia politică nu-i prea veselă: ”ţarul” de la Kremlin lansează, periodic, focuri de avertisment înspre NATO, înspre SUA şi, cu precădere, înspre România. Or, reîntregirea ar putea stârni re/acţiuni ruseşti… previzibile. Situaţie de care Unchiul Sam s-a simţit dator să ne avertizeze. Dar pentru asta nu era nevoie de toată acea retorică atingătoare la coarda sensibilă a românilor de pretutindeni şi dintotdeauna. Ci mai degrabă diplomatul american ar fi preluat îndemnul rugător al lui Ceauşescu, când a explodat mămăliga la Bucureşti: ”Staţi liniştiţi la locurili voastri! Staţi liniştiţi la locurili voastri!”. Dar, culmea! bucureştenii – prin extensie, românii – n-au stat, preferând libertatea, chiar moartea, unei vieţuiri vegetative. La vremea aceea, românii din ţară aveau ca model mişcarea de eliberare de la Chişinău. Basarabenii ne-o luaseră înainte, dovedind curaj şi spirit de sacrificiu. Să nu uităm că şi-n 1918 Basarabia a fost prima care s-a unit cu ţara. Interferările şi potenţările reciproce ale Ţărilor Româneşti – fie că se cheamă Muntenia sau Moldova, Transilvania sau Banat, Basarabia sau Bucovina – au fost, de-a lungul istoriei, numeroase şi pilduitoare pentru sentimentul identităţii de neam, de limbă, de cultură.

Reacţiile, pe cele două maluri ale Prutului, la ”recursul” deformator-jignitor, faţă de istoria Basarabiei şi-a basarabenilor, al ambasadorului SUA la Chişinău, au fost/ sunt pe măsură. O replică poate fi considerat discursul preşedintelui Republicii Moldova, Nicolae Timofti, la Academia din Chişinău, care reface zările şi etapele redevenirii la normalitatea identităţii basarabene cu istoria românească, cu limba şi cultura română: ”Suntem etnici români, deşi ne spunem moldoveni. Voi aminti, în acest context, opinia unui lingvist notoriu, de valoare universală, a ilustrului savant Eugeniu Coşeriu, pământeanul nostru, care considera că moldovenii  fac parte din românitate. Dacă ne identificăm ca moldoveni, suntem în chip firesc români. Aceasta este identitatea noastră etnică, istorică, culturală şi lingvistică.”

Tot aşa, Scrisoarea deschisă… a lui Vlad Cubreacov (preşedintele Asociaţiei ”Răsăritul Românesc” din Republica Moldova) ni se pare un model de atitudine lucidă, în perfectă cunoştinţă de cauză, faţă de opiniile arogant-rebarbative ale unui diplomat care nu doar că ignoră, dar deturnează datele istorice şi culturale ale ţării în care îşi desfăşoară misia.  

Sau chiar asta îi e misia?     

Nicolae Turtureanu este director al revistei „Cronica veche”, poet şi eseist

Publicitate și alte recomandări video