Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Dintr-una într-alta

GALERIE
Alexandru-Calinescu
  • Alexandru-Calinescu
- +

Uns - cum se spune - cu toate alifiile, Dîncu este şi unul dintre cei care au creat şi au dezvoltat „fabrica de doctori” din zona armatei şi a serviciilor. A încurajat, aşadar, impostura, frauda, minciuna. Spoiala lui intelectuală îl face cu atât mai detestabil.

Sunt multe semne (pe unele din ele le-am analizat cu alte ocazii) că delictul de transfobie tinde să devină culpa cea mai gravă, pentru care nu există circumstanţe atenuante. În articolul „Mitul intersecţionalităţii” din Revue des Deux Mondes, Brice Couturier prezintă cazul recent al britanicei Kathleen Stock. Profesoară de filozofie la Universitatea din Sussex, lesbiană şi militantă feministă, ea şi-a dat demisia în octombrie trecut, nemaiputând suporta atacurile la care era supusă în campus şi pe reţelele sociale. Studenţii o înjurau când o întâlneau pe aleile din campus, îi sabotau orele de curs, urlau lozinci denunţând-o pentru „transfobie”. 600 de universitari au semnat o petiţie în care reluau acuzaţia, sindicatul din care făcea parte Kathleen Stock, în loc să-i ia apărarea, a deschis o… anchetă vizând problemele pe care le ridică transfobia. Rezultatul unei asemenea „anchete” nu putea decât fi dinainte cunoscut. E drept că, pentru „vina” ei, dna Stock nu merita clemenţă. Într-o carte publicată recent, Kathleen Stock susţinea că femeile au un corp specific, corespunzând unui cod genetic diferit de cel al bărbaţilor; în consecinţă, continua autoarea, femeile trans care îşi păstrează organele genitale masculine n-ar trebui să fie admise în spaţiile unde se dezbracă sau dorm femeile „cis” (cele născute femei şi care au optat să rămână astfel) întrucât acele femei trans (născute bărbaţi) ar putea fi atrase de femei. De femeile-femei. Mai mult, dna Stock a afirmat (oroare!) că acele femei trans nu au dreptul să se pretindă lesbiene şi să dorească a avea relaţii intime cu lesbienele - cum să le spun? - femei-femei. Ostracizată, în imposibilitate de a mai publica în reviste ştiinţifice (ea fiind specializată, cum lesne se poate ghici, în… studii de gen), Kathleen Stock a fost silită, aşadar, să demisioneze. Problema pe care ea o ridică are însă, pare-se, bătaie mai lungă. Şi în Anglia, şi în Franţa (foarte probabil şi în alte părţi) s-au înregistrat mai multe situaţii în care femei lesbiene s-au plâns că sunt hărţuite de femei trans care îşi păstraseră atributele virile. Refuzându-le avansurile, lesbienele au fost acuzate de… transfobie! Cine le-a acuzat? Evident, persoanele care le făcuseră avansuri erotice. Şi când eşti acuzat de transfobie, pas de dovedeşte contrariul!...

***

În partidul din care face parte, Vasile Dîncu este socotit, neîndoielnic, o lumină intelectuală. Şi chiar este astfel, dacă e să-l comparăm cu alde Ciolacu ori Budîi. Numai că, dacă nu-l evaluăm printr-o grilă pesedistă, Dîncu apare drept un ins cu totul mediocru, foarte abil însă în a-şi construi o imagine de „specialist”, de sociolog competent şi de animator cultural. De ce şi-a dorit să conducă Ministerul Apărării, e greu de spus. I s-a părut, poate, că e un minister care, pe lângă prestigiu, îţi conferă posibilitatea de a accede la cele mai înalte sfere ale puterii, şi nu numai pe plan naţional. Când a fost întrebat ce anume îl recomandă pentru acest post, răspunsul lui a fost de tot hazul: a spus că, în primul rând, a efectuat serviciul militar (!) şi, apoi, că a înfiinţat o publicaţie ce se ocupă de gândirea strategică. A înmulţit, de la preluarea mandatului, declaraţiile ridicole, arătând că este complet alături de subiect şi în toiul crizei ucrainene. Nimeni însă nu va contesta, în guvern, poziţia lui Dîncu. Uns - cum se spune - cu toate alifiile, Dîncu este şi unul dintre cei care au creat şi au dezvoltat „fabrica de doctori” din zona armatei şi a serviciilor. A încurajat, aşadar, impostura, frauda, minciuna. Spoiala lui intelectuală îl face cu atât mai detestabil.

***

După ce s-a terminat renovarea casei Kieser de lângă hotelul Continental, multe voci au deplâns că la parter s-a deschis o sală de jocuri de noroc, într-un spaţiu unde fusese odinioară o librărie. N-am nici o tangenţă cu jocurile de noroc, iar în librăria Eminescu intram cu plăcere, mai ales că îmi era „în drum”, când mergeam la Universitate, la revista „Cronica” ori când mă întorceam acasă. Totuşi, dispariţia acestei librării a stârnit reacţii, zic eu, disproporţionate, iar accentele melodramatice erau nepotrivite. La urma urmei, în zona Pieţei Unirii au rămas tot două librării: Junimea şi Humanitas (care ia locul librăriei Eminescu). Teamă mi-e că o a treia librărie n-ar fi avut cum să supravieţuiască. Dar dispariţia librăriilor e un fenomen mai vechi. A existat - pe lângă librăria din Piaţa Unirii - o librărie (mare) Humanitas pe Ştefan cel Mare, o alta (tot mare) pe Lăpuşneanu, încă una în complexul comercial Felicia: toate trei au dispărut. Am participat la lansări de carte la librăria de pe Ştefan cel Mare (ce minunată dublă lansare am avut, în 2004, alături de Emil Brumaru!), la cea de la Felicia, unde am prezentat traducerea, la Polirom, a unui roman de François Weyergans, scriitor de clasă şi om admirabil, care nu mult după aceea a devenit membru al Academiei Franceze… Tot pe Lăpuşneanu era o excelentă librărie, Avant-garde, unde oficiau două tinere competente şi amabile. Să mai continui? Cum să nu dispară librăriile într-o ţară a cărei piaţă de carte e mult sub nivelul altor ţări, chiar cu populaţie mai mică? Nu se citeşte, nu se cumpără cărţi. Trec aproape zilnic pe Lăpuşneanu şi mă uit la acele „colivii cu cărţi”, cum le-am numit cândva, mici anticariate în aer liber. Rar, foarte rar văd pe cineva cumpărând o carte (şi ar avea de unde alege), mă întreb din ce trăiesc acele persoane (majoritatea femei) ce stau în frig şi în zloată aşteptând eventualul client.

Trist. Cu atât mai trist cu cât e un proces - să ne împăcăm cu ideea - ireversibil.

Alexandru Călinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri