Chirica: 4 dosare / Alexe: 3 dosare. De ce totuşi cei doi nu au motive de îngrijorare până în ziua alegerilor?
Daca cei doi vor câstiga la viitoarele alegeri locale înca o tura în fruntea insti (...)
citeste totjoi, 28.03.2024
Pentru Jonathan Franzen, „lumea în disoluţie” (indiferent de contextul istoric în care ea se articulează) nu reprezintă numai o metaforă epică - un „mobil” de construcţie ficţională, cum ar veni -, ci o realitate intrinsecă a istoriei, în integralitatea sa.
Libertate, alături de Corecţii (de care mă ocupam săptămîna trecută), celălalt mare roman al americanului Jonathan Franzen, urmăreşte tot problema disoluţiei familiale şi identitare (la trei generaţii de data aceasta), proiectând conotaţiile metafizice, indirect, în cadrul mai larg al istoriei mentalitare americane. Prim-planul scenei narative este ocupat acum de familia Berglund (percepută într-un interval cronologic cu debut mai recent decât în cazul clanului Lambert din Corecţii - ultimii treizeci de ani). Protagonişti sunt soţii Walter şi Patty Berglund, părinţii liberali ai unui băiat, Joey, şi ai unei fete, Jessica. Walter e avocat şi are preocupări ecologiste intense, în timp ce Patty s-a consolat cu o existenţă de casnică, deşi a avut, la rândul ei, o tinereţe extrem de dinamică. A făcut baschet la un nivel de elită, primind chiar bursă de studii pentru a juca în echipa Universităţii din Minnesota, şi a fost o studentă de vârf. Un accident nefericit a scos-o însă din lumea activă a sportului, îndrumând-o spre consolarea timpurie cu rolul de mamă şi soţie. Liberalismul cuplului Berglund pare generat şi de un recul psihanalitic. Amândoi provin din familii conservatoare - Walter din imigranţi la a doua generaţie, tradiţionalişti şi uşor rudimentari, Patty din republicani bogaţi, destul de obtuzi şi, mai ales, neprincipiali (trec, de pildă, cu seninătate peste violarea fiicei lor la o petrecere, întrucât agresorul este progenitura unui superior pe linie politică şi financiară).
În mod curios totuşi, vocaţia democratică a părinţilor nu trece şi către copii (aşa cum, de altfel, odinioară, nici conservatorismul bunicilor nu marcase vieţile părinţilor). Joey cel puţin e un adolescent şi, apoi, un tânăr revoltat, părăsindu-şi familia pentru a locui cu iubita (încă din faza pre-puberă) Connie - cu care se şi căsătoreşte la vârsta de douăzeci de ani. Ca student, devine republican înfocat, apără intervenţia lui Bush în Irak, face afaceri transatlantice dubioase şi intră în familia unui politician neo-conservator, cu înclinaţii sioniste, pe care îl admiră. După plecarea copiilor, soţii Berglund ajung la derută. Ceea ce crea impresia familiei perfecte îşi dezvăluie, treptat, „vinile tragice” - ocultate ani la rând, sublimate în surâsul perfid al fericirii absolute. Patty se consumă în frustrări existenţiale majore (relaţia austeră cu proprii părinţi, oprirea abruptă a carierei sale sportive şi, deasupra tuturor, dragostea reprimată brutal, încă din tinereţe, pentru Richard Katz, bunul prieten al lui Walter, cantautor suficient de celebru şi natură boemă, nesupusă convenţiilor şi constrângerilor sociale), ajungând la alcoolism şi, ulterior, la psihiatru (la îndemnul acestuia, scrie, terapeutic, o „autobiografie”, unde mărturiseşte două episoade de relaţii intime pasionale, aproape violente, cu Richard, episoade ce vor fi lecturate, accidental, şi de către Walter). Walter se implică, în mod similar, cu ardoare, în ecologie, pentru a suplini, simbolic, neîmplinirile unei vieţi marginale. Să observăm că, în contextul aceluiaşi „joc al substituţiilor”, personajele lui Franzen îşi ascund frecvent, cu un stoicism suspect, traumele personale.
Punctul culminant al „disoluţiei” din Libertate îl constituie revelarea pentru Walter a vieţii secrete duse de către Patty. Momentul are valoarea vechilor „epifanii” din proza lui Joyce. Aflând despre trădarea soţiei, avocatul ecologist intră în criză profundă, conştientizându-şi ratarea proprie. Începe, compensator, o relaţie cu asistenta lui mult mai tânără, Lalitha, iar familia Berglund, inevitabil şi previzibil, se destramă (pentru a se uni totuşi, mai curând formal, în final). Pentru Jonathan Franzen, „lumea în disoluţie” (indiferent de contextul istoric în care ea se articulează) nu reprezintă numai o metaforă epică - un „mobil” de construcţie ficţională, cum ar veni -, ci o realitate intrinsecă a istoriei, în integralitatea sa. Acest autor dezvăluie, indubitabil, cum spuneam deja în analiza anterioară, trăsături de mare scriitor. Vede întregul în detalii, fără a încerca să-l impună, abuziv, în conştiinţa cititorilor, pe cel dintâi. Lectorul e liber să-şi aleagă varianta de „preluare” care-i convine, în romanele lui Franzen. Poate citi „istoria mică” şi, astfel, aprecia inventivitatea epică a prozatorului, dar, concomitent, poate citi acolo şi „istoria mare”, iar, de pe acel palier, are şansa, ultimativ, să sesizeze strălucirea literaturii adevărate.
Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Ucraina afirmă că a doborât peste noapte 26 de drone de atac ruseşti
Beyoncé, vedeta pop de culoare din Texas, îşi lansează primul album country
Grecia: Cele mai ridicate temperaturi pentru luna martie din ultimii douăzeci de ani
Nissan va investi în unitatea de vehicule electrice Ampere a grupului Renault
Prima Doamnă Jill Biden a scris o carte pentru copii despre pisica de la Casa Albă
Sonda japoneză SLIM a supravieţuit celei de-a doua nopţi pe Lună
Medicamentele hormonale ar putea creşte riscul de tumori cerebrale
PSD Iaşi anunţă că un nou primar PNL va candida pe listele lor la alegerile locale
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Totul despre evaluarea copiilor din Iaşi care vor împlini 6 ani după începerea clasei pregătitoare
O nouă reţea de gaze, cu peste 1.700 de branşamente, într-o comună de lângă Iaşi
Un arhitect în cursa pentru Primăria Iaşi. Este candidat din partea REPER
Expoziţie de enciclopedii la BCU Iaşi, sub titlul “Universul într-o carte”
Permis reţinut în vederea anulării: mergea beat criţă cu maşina prin sat
S-a aprobat o nouă majorare de tarife la CFR Călători. Intră în vigoare luni
Guvernul PSD și Antibiotice Iași: un parteneriat strategic pentru sănătatea românilor (P)
Diana Şoşoacă: Mă gândesc foarte serios să candidez la primăria Iaşiului. Cred că voi candida
Doliu la Tribunalul Iaşi. „A fost un accident”. O judecătoare abia pensionată a murit la 54 de ani
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Angajat al Primăriei Timișoara, prins de primar copiind la examen cu o cască (P)
Lecția de demagogie politică: Episodul moțiunii de cenzură împotriva Ministerului Agriculturii (P)
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Dan CONSTANTINMoştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
George ŢURCĂNAŞUDespre discursul regionalist din Moldova (II) |
Bogdan ILIESCUSpărgătoarea de coduri |