Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Dobânda, de la păcat (medieval), la virtute (modernă)

GALERIE
Poza Plopeanu
  • Poza Plopeanu
- +

Știința economică modernă s-a desprins din ceea ce era cunoscut în mediul academic timpuriu drept filosofie morală. Acțiunile și comportamentele din sfera economică (de exemplu, comerțul, formarea prețurilor, rolul dobânzii în tranzacțiile comerciale, etc.) erau reglementate de Biserică vreme de secole întregi. 

Spre pildă, acordarea de camată (dobândă) pentru luarea unui împrumut a fost mult timp pusă sub semnul întrebării din punct de vedere moral. Foarte interesant este exemplul menționat de un cardinal francez, Jacques de Vitry (1160/1170-1240), într-un volum de predici. Acesta povestește cum un cămătar ceruse să fie îngropat cu o treime din moștenire. Familia i-a respectat această dorință însă, ulterior, a decis să deschidă coșciugul şi să recupereze averea, fiind de-a dreptul terifiați de imaginea că o mulțime de demoni i-ar fi umplut gura decedatului cu bani fierbinți. Antropologul David Graeber a arătat că, atunci când comunitățile umane nu cunoașteau banii, au creat o rețea de datorii reciproce. Oamenii își împrumutau ceea ce era necesar și vital, fără să existe teama că debitorul nu-i va restitui creditorului ceea ce primise cu inima deschisă. Însă, în preajma secolului al XIII-lea, Europa medievală considera camăta un păcat deosebit de greu, pentru că semăna cu o extorcare în condiții complet inegale, mai ales în lipsa piețelor de credit și de asigurări. Această practică, condamnată și în Vechiul Testament, era ilegală încă din anul 800, din timpul împăratului Carol cel Mare (743-814). Și alte culturi, de la Mesopotamia antică, până la Grecia antică, susțineau că însăși existența cametei este anacronică, trebuind ca banii să rămână sterili, așa cum comenta Aristotel. În Europa medievală, Dante, în celebra sa Divina Comedie, îi încadra pe cămătari în al șaptelea cerc al iadului. Presiunea acestui păcat era atât de copleșitoare, încât fiul unui mare bancher al vremii, Reginaldo Scrovegni, pentru a șterge acest păcat din conturile familiei sale, a comandat o capelă pictată cu fresce de către celebrul artist italian Giotto di Bondone (1267-1337). Multe secole de-a rândul, mecenatul și filantropia au reprezentat formule aplicate de marile familii renascentiste în încercarea, uneori disperată, de a-și cumpăra liniștea eternă. Așa cum au remarcat José Scheinkman and Edward Glaeser, fenomenul cămătăriei funcționa, interzicerea ei având efectul neprevăzut de reducere a inegalității în societate: săracii se puteau împrumuta foarte ieftin, iar bogații nu puteau să își sporească pasiv avuția. Stigma pusă de vremuri asupra cametei și cămătarilor a continuat până în jurul anului 1500.

Așa cum remarcase istoricul francez Jacques Le Goff (1924-2014) în lucrarea sa, Banii și viața, „Iniţiatorii capitalismului sunt cămătarii, negustorii de viitor, negustorii timpului, încă din secolul al XV-lea... Aceşti oameni sunt creştini. Ceea ce îi opreşte încă în pragul capitalismului este nu consecinţa pământească a condamnării cametei de către Biserică, ci frica, frica apăsătoare de iad. Într-o societate în care orice conştiinţă este o conştiinţă religioasă, piedicile sunt mai întâi - sau în ultimă instanţă - religioase. Speranţa că va scăpa de iad datorită purgatoriului permite cămătarului să facă să înainteze economia şi societatea secolului al XIII-iea către capitalism.”1 Biserica Catolică a creat posibilitatea, prin inovația numită purgatoriu, ca acești proto-actori ai capitalismului să se poată manifesta cât mai liber cu putință pe un teren defrișat de obstacole morale și prejudecăți religioase. În comparație cu vituperațiile lansate de cardinalul de Vitry, secolele XV-XVI găsesc Biserica Catolică într-o postură evident favorabilă acordării de bani cu dobândă. Cavalerii Templieri se pare că au înființat chiar prima bancă din Europa în jurul anului 1100, iar în 1462 chiar funcționau, fiind înființate de călugării franciscani, așa numitele monti di pietà sau case de amanet fără scop lucrativ. În preajma anului 1500, în întreaga Europă se foloseau destul de intens și erau permise chiar anumite instrumente de creditare cu dobândă. Se dorea ca acestea să funcționeze precum instituțiile de microfinanțare și dezvoltare comunitară de astăzi din Bangladesh, așa-numitele Grameen Bank.

Întrebarea care se pune este: cum de a dispărut interdicția de a folosi camăta? O explicație vine pe filiera economiștilor americani Robert Ekelund Jr., Robert Hébert și Robert Jollison. Aceștia au arătat că apariția unui competitor eficient pe piața religiei, Protestantismul, care avea o ofertă dogmatică bazată pe ritualuri şi servicii religioase mai ieftine decât Catolicismul, a condus la reducerea costurilor de tranzacție pentru credincioși.2 În această situație, Biserica Catolică a plusat, devenind mai indulgentă cu perceperea de camătă. De asemenea, dezvoltarea urbană și înflorirea comerțului solicitau fluxuri de bani, astfel că împrumuturile deveniseră foarte profitabile, neacordarea lor scumpind extrem de tare costul de oportunitate asociat. Un alt aspect este legat de schimbarea mentalității legate de camătă, schimbare produsă și transmisă chiar de către Biserica Catolică prin intermediul scolasticilor. Scolasticii erau intelectuali par excellence, studiind, în marile centre universitare ale timpului, drept roman, filosofie greacă și știință arabă. Mulți dintre ei au înțeles, cu multe secole în urma economiștilor liberali clasici, că doar prețul pieței este cel just. Au înțeles și rolul dobânzii din perspectiva creditorului. Spre exemplu, au sugerat că acesta ratează șansa de a-i investi mai bine într-un alt proiect, asumându-și riscul de a rata oportunitatea în favoarea ajutorării celui aflat la ananghie.

Scolasticii nu au tranșat definitiv aceste dispute ideatice, însă au tras un semnal de alarmă esențial. Anume că lumea afacerilor este strict legată de moralitate, ceea ce astăzi am pierdut aproape cu desăvârșire. Ne ghidăm după un homo economicus procustian, o paiață de cârpă... Mai presus de moralitate și iubirea aproapelui, punem individualismul golit de conținut și sens, concurența agresivă și rece, sensul rațiunii și al câștigului în locul celui al inimii. Oare ce ar gândi astăzi despre lumea în care trăim un scolastic din secolele XV-XVI, spre exemplu de la celebra Școală de la Salamanca?

Inima sus!

 

1 Jacques Le Goff (1993). Banii şi viaţa. Economie şi religie în Evul Mediu. Editura Erasmus, București, p. 103.

2 Ekelund, Robert Jr., Robert Hebert, Robert Jollison (2006). The Marketplace of Christianity, The MIT Press, Cambridge, p. 133.

 

Aurelian-Petruş Plopeanu este cercetător CS II dr. habil.  și director al Departamentului de Ştiinţe Socio-Umane, Institutul de Cercetări Interdisciplinare din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi şi cadru didactic asociat al Facultăţii de Economie şi Administrarea Afacerilor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Cosmin PAȘCA

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

opinii

Bunici obraznici

Briscan ZARA

Bunici obraznici

Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

Noi, femeile

Cristina DANILOV

Noi, femeile

O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

Între artă şi credinţă

Nichita DANILOV

Între artă şi credinţă

Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

pulspulspuls

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

Caricatura zilei

Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri