anunturi
grandchef
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

vineri, 30.09.2022

Dobânda, de la păcat (medieval), la virtute (modernă)

GALERIE
Poza Plopeanu
  • Poza Plopeanu
- +

Știința economică modernă s-a desprins din ceea ce era cunoscut în mediul academic timpuriu drept filosofie morală. Acțiunile și comportamentele din sfera economică (de exemplu, comerțul, formarea prețurilor, rolul dobânzii în tranzacțiile comerciale, etc.) erau reglementate de Biserică vreme de secole întregi. 

Spre pildă, acordarea de camată (dobândă) pentru luarea unui împrumut a fost mult timp pusă sub semnul întrebării din punct de vedere moral. Foarte interesant este exemplul menționat de un cardinal francez, Jacques de Vitry (1160/1170-1240), într-un volum de predici. Acesta povestește cum un cămătar ceruse să fie îngropat cu o treime din moștenire. Familia i-a respectat această dorință însă, ulterior, a decis să deschidă coșciugul şi să recupereze averea, fiind de-a dreptul terifiați de imaginea că o mulțime de demoni i-ar fi umplut gura decedatului cu bani fierbinți. Antropologul David Graeber a arătat că, atunci când comunitățile umane nu cunoașteau banii, au creat o rețea de datorii reciproce. Oamenii își împrumutau ceea ce era necesar și vital, fără să existe teama că debitorul nu-i va restitui creditorului ceea ce primise cu inima deschisă. Însă, în preajma secolului al XIII-lea, Europa medievală considera camăta un păcat deosebit de greu, pentru că semăna cu o extorcare în condiții complet inegale, mai ales în lipsa piețelor de credit și de asigurări. Această practică, condamnată și în Vechiul Testament, era ilegală încă din anul 800, din timpul împăratului Carol cel Mare (743-814). Și alte culturi, de la Mesopotamia antică, până la Grecia antică, susțineau că însăși existența cametei este anacronică, trebuind ca banii să rămână sterili, așa cum comenta Aristotel. În Europa medievală, Dante, în celebra sa Divina Comedie, îi încadra pe cămătari în al șaptelea cerc al iadului. Presiunea acestui păcat era atât de copleșitoare, încât fiul unui mare bancher al vremii, Reginaldo Scrovegni, pentru a șterge acest păcat din conturile familiei sale, a comandat o capelă pictată cu fresce de către celebrul artist italian Giotto di Bondone (1267-1337). Multe secole de-a rândul, mecenatul și filantropia au reprezentat formule aplicate de marile familii renascentiste în încercarea, uneori disperată, de a-și cumpăra liniștea eternă. Așa cum au remarcat José Scheinkman and Edward Glaeser, fenomenul cămătăriei funcționa, interzicerea ei având efectul neprevăzut de reducere a inegalității în societate: săracii se puteau împrumuta foarte ieftin, iar bogații nu puteau să își sporească pasiv avuția. Stigma pusă de vremuri asupra cametei și cămătarilor a continuat până în jurul anului 1500.

Așa cum remarcase istoricul francez Jacques Le Goff (1924-2014) în lucrarea sa, Banii și viața, „Iniţiatorii capitalismului sunt cămătarii, negustorii de viitor, negustorii timpului, încă din secolul al XV-lea... Aceşti oameni sunt creştini. Ceea ce îi opreşte încă în pragul capitalismului este nu consecinţa pământească a condamnării cametei de către Biserică, ci frica, frica apăsătoare de iad. Într-o societate în care orice conştiinţă este o conştiinţă religioasă, piedicile sunt mai întâi - sau în ultimă instanţă - religioase. Speranţa că va scăpa de iad datorită purgatoriului permite cămătarului să facă să înainteze economia şi societatea secolului al XIII-iea către capitalism.”1 Biserica Catolică a creat posibilitatea, prin inovația numită purgatoriu, ca acești proto-actori ai capitalismului să se poată manifesta cât mai liber cu putință pe un teren defrișat de obstacole morale și prejudecăți religioase. În comparație cu vituperațiile lansate de cardinalul de Vitry, secolele XV-XVI găsesc Biserica Catolică într-o postură evident favorabilă acordării de bani cu dobândă. Cavalerii Templieri se pare că au înființat chiar prima bancă din Europa în jurul anului 1100, iar în 1462 chiar funcționau, fiind înființate de călugării franciscani, așa numitele monti di pietà sau case de amanet fără scop lucrativ. În preajma anului 1500, în întreaga Europă se foloseau destul de intens și erau permise chiar anumite instrumente de creditare cu dobândă. Se dorea ca acestea să funcționeze precum instituțiile de microfinanțare și dezvoltare comunitară de astăzi din Bangladesh, așa-numitele Grameen Bank.

Întrebarea care se pune este: cum de a dispărut interdicția de a folosi camăta? O explicație vine pe filiera economiștilor americani Robert Ekelund Jr., Robert Hébert și Robert Jollison. Aceștia au arătat că apariția unui competitor eficient pe piața religiei, Protestantismul, care avea o ofertă dogmatică bazată pe ritualuri şi servicii religioase mai ieftine decât Catolicismul, a condus la reducerea costurilor de tranzacție pentru credincioși.2 În această situație, Biserica Catolică a plusat, devenind mai indulgentă cu perceperea de camătă. De asemenea, dezvoltarea urbană și înflorirea comerțului solicitau fluxuri de bani, astfel că împrumuturile deveniseră foarte profitabile, neacordarea lor scumpind extrem de tare costul de oportunitate asociat. Un alt aspect este legat de schimbarea mentalității legate de camătă, schimbare produsă și transmisă chiar de către Biserica Catolică prin intermediul scolasticilor. Scolasticii erau intelectuali par excellence, studiind, în marile centre universitare ale timpului, drept roman, filosofie greacă și știință arabă. Mulți dintre ei au înțeles, cu multe secole în urma economiștilor liberali clasici, că doar prețul pieței este cel just. Au înțeles și rolul dobânzii din perspectiva creditorului. Spre exemplu, au sugerat că acesta ratează șansa de a-i investi mai bine într-un alt proiect, asumându-și riscul de a rata oportunitatea în favoarea ajutorării celui aflat la ananghie.

Scolasticii nu au tranșat definitiv aceste dispute ideatice, însă au tras un semnal de alarmă esențial. Anume că lumea afacerilor este strict legată de moralitate, ceea ce astăzi am pierdut aproape cu desăvârșire. Ne ghidăm după un homo economicus procustian, o paiață de cârpă... Mai presus de moralitate și iubirea aproapelui, punem individualismul golit de conținut și sens, concurența agresivă și rece, sensul rațiunii și al câștigului în locul celui al inimii. Oare ce ar gândi astăzi despre lumea în care trăim un scolastic din secolele XV-XVI, spre exemplu de la celebra Școală de la Salamanca?

Inima sus!

 

1 Jacques Le Goff (1993). Banii şi viaţa. Economie şi religie în Evul Mediu. Editura Erasmus, București, p. 103.

2 Ekelund, Robert Jr., Robert Hebert, Robert Jollison (2006). The Marketplace of Christianity, The MIT Press, Cambridge, p. 133.

 

Aurelian-Petruş Plopeanu este cercetător CS II dr. habil.  și director al Departamentului de Ştiinţe Socio-Umane, Institutul de Cercetări Interdisciplinare din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi şi cadru didactic asociat al Facultăţii de Economie şi Administrarea Afacerilor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

De ce câştigă extrema dreaptă

Pavel LUCESCU

De ce câştigă extrema dreaptă

Tot mai mulţi din aşa-zisa lume civilizată strigă tot mai strident că vor o schimbare. Deocamdată nici ei nu ştiu cum şi către ce. Dar, ca de atâtea ori în istorie, se vor găsi mereu politicieni care vor ştii să călărească valul şi să ne vândă cu succes o nouă rundă de iluzii.

opinii

Cu ochii larg închişi

Alexandru CĂLINESCU

Cu ochii larg închişi

Unele evenimente din ultima vreme, mai ales aşa-zisele „referendumuri” organizate de ruşi în terioriile ocupate, m-au făcut să-mi reamintesc de un text pe care l-am publicat în urmă cu nouăsprezece ani. Îl reiau aici, în ideea că el va arăta, o dată în plus, că liderul de la Kremlin este, în tot ce face, de o nesmintită şi sinistră consecvenţă.

De la oraşul creativ, la cel al creatorilor (I)

George PLEȘU

De la oraşul creativ, la cel al creatorilor (I)

Săptămâna trecută a fost lansată, fără prea mare tam-tam mediatic, dar cu reacţii bune în online, platforma orasulcreatorilor.com. În spatele ei sunt oameni din echipa care a realizat logo-ul Iaşului, care de data aceasta au invitat pentru consultări mai largi o serie de tineri implicaţi în industriile creative locale, în timp ce site-ul era încă în perioada de teste.

Ego-grafii. Emil Brumaru (I)

Codrin Liviu CUȚITARU

Ego-grafii. Emil Brumaru (I)

Emil Brumaru era, în subsidiar, aidoma tuturor scriitorilor adevăraţi, fiinţa cea mai delicată cu putinţă - aproape fragilă, aş îndrăzni să observ - care-şi disimula, în identitatea (construită) de rebel al culturii, propriile temeri şi inhibiţii în faţa „infernului” din celălalt.

pulspulspuls

Aripa fără scrupule a partidoiului local tocmai dă atacul la un proiect de milioane de iepuroi!!

Aripa fără scrupule a partidoiului local tocmai dă atacul la un proiect de milioane de iepuroi!!

Iată, dacă mai era nevoie, stimaţi telespectatori, dovada că şi în politichie este valabilă vorba aia că aşchia nu sare departe de trunchi şi unde altundeva puteam vedea mai bine o asemenea confirmare decât în familia fostului deputat Rachetă Patriot, hahalera universitară care a făcut de râs oraşul în ţară şi nu numai cu iniţiativa legii privind pensiile speciale, dar mai ales prin nenumăratele declaraţii şovine, patriotarde şi pompoase de tip vadimist. 

Caricatura zilei

Zbor anulat

Editia PDF

Bancul zilei

Un sofer de TIR opreste la un popas, comanda un sandwich, o cafea si o placinta. Intra trei motociclisti rai, unul îi man&ac (...)

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.