Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Dobânda, de la păcat (medieval), la virtute (modernă)

GALERIE
Poza Plopeanu
  • Poza Plopeanu
- +

Știința economică modernă s-a desprins din ceea ce era cunoscut în mediul academic timpuriu drept filosofie morală. Acțiunile și comportamentele din sfera economică (de exemplu, comerțul, formarea prețurilor, rolul dobânzii în tranzacțiile comerciale, etc.) erau reglementate de Biserică vreme de secole întregi. 

Spre pildă, acordarea de camată (dobândă) pentru luarea unui împrumut a fost mult timp pusă sub semnul întrebării din punct de vedere moral. Foarte interesant este exemplul menționat de un cardinal francez, Jacques de Vitry (1160/1170-1240), într-un volum de predici. Acesta povestește cum un cămătar ceruse să fie îngropat cu o treime din moștenire. Familia i-a respectat această dorință însă, ulterior, a decis să deschidă coșciugul şi să recupereze averea, fiind de-a dreptul terifiați de imaginea că o mulțime de demoni i-ar fi umplut gura decedatului cu bani fierbinți. Antropologul David Graeber a arătat că, atunci când comunitățile umane nu cunoașteau banii, au creat o rețea de datorii reciproce. Oamenii își împrumutau ceea ce era necesar și vital, fără să existe teama că debitorul nu-i va restitui creditorului ceea ce primise cu inima deschisă. Însă, în preajma secolului al XIII-lea, Europa medievală considera camăta un păcat deosebit de greu, pentru că semăna cu o extorcare în condiții complet inegale, mai ales în lipsa piețelor de credit și de asigurări. Această practică, condamnată și în Vechiul Testament, era ilegală încă din anul 800, din timpul împăratului Carol cel Mare (743-814). Și alte culturi, de la Mesopotamia antică, până la Grecia antică, susțineau că însăși existența cametei este anacronică, trebuind ca banii să rămână sterili, așa cum comenta Aristotel. În Europa medievală, Dante, în celebra sa Divina Comedie, îi încadra pe cămătari în al șaptelea cerc al iadului. Presiunea acestui păcat era atât de copleșitoare, încât fiul unui mare bancher al vremii, Reginaldo Scrovegni, pentru a șterge acest păcat din conturile familiei sale, a comandat o capelă pictată cu fresce de către celebrul artist italian Giotto di Bondone (1267-1337). Multe secole de-a rândul, mecenatul și filantropia au reprezentat formule aplicate de marile familii renascentiste în încercarea, uneori disperată, de a-și cumpăra liniștea eternă. Așa cum au remarcat José Scheinkman and Edward Glaeser, fenomenul cămătăriei funcționa, interzicerea ei având efectul neprevăzut de reducere a inegalității în societate: săracii se puteau împrumuta foarte ieftin, iar bogații nu puteau să își sporească pasiv avuția. Stigma pusă de vremuri asupra cametei și cămătarilor a continuat până în jurul anului 1500.

Așa cum remarcase istoricul francez Jacques Le Goff (1924-2014) în lucrarea sa, Banii și viața, „Iniţiatorii capitalismului sunt cămătarii, negustorii de viitor, negustorii timpului, încă din secolul al XV-lea... Aceşti oameni sunt creştini. Ceea ce îi opreşte încă în pragul capitalismului este nu consecinţa pământească a condamnării cametei de către Biserică, ci frica, frica apăsătoare de iad. Într-o societate în care orice conştiinţă este o conştiinţă religioasă, piedicile sunt mai întâi - sau în ultimă instanţă - religioase. Speranţa că va scăpa de iad datorită purgatoriului permite cămătarului să facă să înainteze economia şi societatea secolului al XIII-iea către capitalism.”1 Biserica Catolică a creat posibilitatea, prin inovația numită purgatoriu, ca acești proto-actori ai capitalismului să se poată manifesta cât mai liber cu putință pe un teren defrișat de obstacole morale și prejudecăți religioase. În comparație cu vituperațiile lansate de cardinalul de Vitry, secolele XV-XVI găsesc Biserica Catolică într-o postură evident favorabilă acordării de bani cu dobândă. Cavalerii Templieri se pare că au înființat chiar prima bancă din Europa în jurul anului 1100, iar în 1462 chiar funcționau, fiind înființate de călugării franciscani, așa numitele monti di pietà sau case de amanet fără scop lucrativ. În preajma anului 1500, în întreaga Europă se foloseau destul de intens și erau permise chiar anumite instrumente de creditare cu dobândă. Se dorea ca acestea să funcționeze precum instituțiile de microfinanțare și dezvoltare comunitară de astăzi din Bangladesh, așa-numitele Grameen Bank.

Întrebarea care se pune este: cum de a dispărut interdicția de a folosi camăta? O explicație vine pe filiera economiștilor americani Robert Ekelund Jr., Robert Hébert și Robert Jollison. Aceștia au arătat că apariția unui competitor eficient pe piața religiei, Protestantismul, care avea o ofertă dogmatică bazată pe ritualuri şi servicii religioase mai ieftine decât Catolicismul, a condus la reducerea costurilor de tranzacție pentru credincioși.2 În această situație, Biserica Catolică a plusat, devenind mai indulgentă cu perceperea de camătă. De asemenea, dezvoltarea urbană și înflorirea comerțului solicitau fluxuri de bani, astfel că împrumuturile deveniseră foarte profitabile, neacordarea lor scumpind extrem de tare costul de oportunitate asociat. Un alt aspect este legat de schimbarea mentalității legate de camătă, schimbare produsă și transmisă chiar de către Biserica Catolică prin intermediul scolasticilor. Scolasticii erau intelectuali par excellence, studiind, în marile centre universitare ale timpului, drept roman, filosofie greacă și știință arabă. Mulți dintre ei au înțeles, cu multe secole în urma economiștilor liberali clasici, că doar prețul pieței este cel just. Au înțeles și rolul dobânzii din perspectiva creditorului. Spre exemplu, au sugerat că acesta ratează șansa de a-i investi mai bine într-un alt proiect, asumându-și riscul de a rata oportunitatea în favoarea ajutorării celui aflat la ananghie.

Scolasticii nu au tranșat definitiv aceste dispute ideatice, însă au tras un semnal de alarmă esențial. Anume că lumea afacerilor este strict legată de moralitate, ceea ce astăzi am pierdut aproape cu desăvârșire. Ne ghidăm după un homo economicus procustian, o paiață de cârpă... Mai presus de moralitate și iubirea aproapelui, punem individualismul golit de conținut și sens, concurența agresivă și rece, sensul rațiunii și al câștigului în locul celui al inimii. Oare ce ar gândi astăzi despre lumea în care trăim un scolastic din secolele XV-XVI, spre exemplu de la celebra Școală de la Salamanca?

Inima sus!

 

1 Jacques Le Goff (1993). Banii şi viaţa. Economie şi religie în Evul Mediu. Editura Erasmus, București, p. 103.

2 Ekelund, Robert Jr., Robert Hebert, Robert Jollison (2006). The Marketplace of Christianity, The MIT Press, Cambridge, p. 133.

 

Aurelian-Petruş Plopeanu este cercetător CS II dr. habil.  și director al Departamentului de Ştiinţe Socio-Umane, Institutul de Cercetări Interdisciplinare din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi şi cadru didactic asociat al Facultăţii de Economie şi Administrarea Afacerilor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri