Doctrina celor „două cetăţi”, de la medieval la modern sau de la mariaj fericit la divorţ zgomotos
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

miercuri, 08.12.2021

Doctrina celor „două cetăţi”, de la medieval la modern sau de la mariaj fericit la divorţ zgomotos

GALERIE
Poza Plopeanu
  • Poza Plopeanu
- +

Sfântul Augustin (354-430) arăta că într-o societate există laolaltă, însă fără amestecare, o cetate terestră, imperfectă şi coruptă, şi o Cetate Celestă, superioară din toate punctele de vedere. Cetăţeanul trebuie să se supună rigorilor autorităţii laice până acolo unde moralitatea creştină a acestuia este încălcată. 

Filosoful britanic Michael Oakeshott (1901-1990) prezintă o variantă personalizată a doctrinei celor „două cetăţi”. În „Religion and the World” (1929), Oakeshott pune în balanţă două tipologii diametral opuse, dar juxtapuse: omul mundan şi cel religios. Primul este adeptul unei practicalităţi limitate şi fără veleităţi superioare, transcedentale; cel de-al doilea este atât unul mundan, al cărui „program” zilnic nu poate evita lucrurile fireşti, frugale, însă, în plus, datoria sa principală este de a construi activităţi ca scopuri în sine. Ceea ce îl deosebeşte pe Oakeshott de Sfântul Augustin este tocmai raportul paratactic dintre cele două entităţi: orice acţiune sau actor poate fi ipostaziată în dublă calitate, care se interferează în funcţie de condiţiile socio-temporale. Aşadar, individul lui Oakeshott nu poate fi parte din dualismul radical de sorginte augustiniană, cetatea lui Dumnezeu nefiind decât o manifestare a acţiunii umane concrete. (Elizabeth Campbell Corey, Michael Oakeshott on Religion, Aesthetics, and Politics, University of Missouri Press, 2006, p. 27-28)

Într-un alt articol, „Work and play” (1995), Oakeshott consideră că două activităţi umane vitale, munca şi joaca, sunt compatibile cu doctrina celor „două cetăţi”. Munca e compatibilă cu planul mundan, deoarece naşte plăceri şi consumă pasiuni. Jocul capătă sens ontologic de activitate umană superioară muncii, de aceea el reclamă teama ca, în viitor, societăţile să nu-i uite valoarea şi să cultive doar virtuţile muncii, căzând, astfel, în deznădejdea unei veritabile civitas terrena. (op. cit., p. 34)

Dacă Sfântul Augustin este adeptul unui liber arbitru pe care fiecare individ îl exersează voluntar, alegând şi fiind responsabil pentru consecinţele propriei acţiuni, Oakeshott consideră că inteligenţa de a face în mod liber este mobilul oricărei acţiuni umane. Raportul dintre religie, privită ca desăvârşire a moralei, şi morală este investigat de filosoful britanic în sensul în care cea de-a doua componentă este parte integrantă a primei. Nimeni nu poate fi religios fără existenţa unei autonomii morale individuale internalizate. Astfel, morala reprezintă o condiţie sine-qua-non pentru manifestarea credinţelor şi preceptelor religioase. (op. cit., p. 80-82)

Istoricul englez anglican John Figgis (1866-1919) afirmă că dreptul divin al monarhilor a devenit o doctrină modernă începând cu secolele al XVI-lea şi al XVII-lea. Aceasta a determinat negarea celei de sorginte augustiniană, a celor „două cetăţi”, precum şi delimitarea categorică faţă de modul prudenţial de guvernare, potrivit căruia voinţa divină cere şi legitimează un regim monarhic absolut ereditar pentru a conduce statul şi Biserica. În plus, se considera că familiile regale pot obţine puterea datorită intervenţiei providenţei dumnezeieşti. (Robert P. Kraynak, Christian Faith and Modern Democracy: God and Politics in the Fallen World, University of Notre Dame Press, 2001, p. 114)

Figgis evidenţiază că acţiunea de a conduce prin drept divin sau prin graţie divină creiona eminamente o ideologie a naţionalismului modern. Aceasta era propagată de monarhi ai Bisericilor Anglicană şi Catolică, care au schimbat arta creştină de a guverna, prin unificarea sferelor mundană şi divină sub umbrela unui suveran politic. (op. cit., 114)

Acest ultim fapt a pus la îndoială irefutabilitatea tezei potrivit căreia exista un continuum evoluţionist între constituţionalismul medieval şi cel modern. În fapt, nu a existat nici o evoluţie, ci mai degrabă un regres, în special de natură spiritual-religioasă. Dacă medievalismul a consacrat supremaţia „cetăţii lui Dumnezeu”, cea modernă o refuză categoric. Acelaşi autor arată că unele monarhii absolute din era modernă timpurie au contestat constituţionalismul medieval, al preeminenţei Bisericii şi al marginalismului statului în societate, unindu-le sub aceeaşi voce. Aşadar, constituţionalismul modern a spart noua ordine instituită a absolutismului monarhic şi a marcat o nouă cezură între Biserică şi stat, părând că urmează o restauraţie profundă a celui medieval. Însă, noua paradigmă modernă nu a însemnat decât o continuare a absolutismului politic început înainte, deoarece Biserica era izolată în sfera privată şi supusă statului, acesta din urmă fiind şi el subordonat limitei date de o serie de drepturi private inviolabile. Schimbările reale în tradiţia creştină nu au început în Evul Mediu, ci în epoca modernă timpurie. Susţinătorii monarhiei de drept divin au încercat să aducă laolaltă suveranitatea sub umbrela statului, desfiinţând orice liant cu doctrina celor „două cetăţi” şi să susţină că Dumnezeu consfinţeşte doar un singur regim legitim, repudiind guvernarea prudenţială. Însă, toate aceste schimbări nu au devalorizat definitiv principiul monarhic, care a supravieţuit şi s-a adaptat timpurilor din ce în ce mai tulburi. (op. cit., 114-115)

Inima sus!

Aurelian-Petruş Plopeanu este cercetător CS II dr. habil. al Departamentului de Ştiinţe Socio-Umane, Institutul de Cercetări Interdisciplinare din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi şi cadru didactic asociat al Facultăţii de Economie şi Administrarea Afacerilor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Întâlnire online între democraţii

Lucian DÎRDALA

Întâlnire online între democraţii

Deocamdată, administraţia Biden nu doreşte decât să reafirme leadership-ul american în spaţiul pe care mass media încă îl numeşte „lumea liberă”. Este greu de crezut că, în acest moment, Statele Unite au capacitatea ori dispoziţia să exercite presiuni semnificative asupra participanţilor mai puţin merituoşi, şi cu atât mai puţin asupra statelor neinvitate la summit, cum ar fi Turcia.

Filmuletul zilei

opinii

Identităţi în oglindă (II)

Florin CÎNTIC

Identităţi în oglindă (II)

Nimic mai firesc cu ocazia Zilei Naţionale decât o discuţie despre ce înseamnă „să fii român”. Evreu român.

Istoria (sau isteria) unui boxer

Radu PĂRPĂUȚĂ

Istoria (sau isteria) unui boxer

Era pe vremea lui Ceaşcă un boxer sas pe care-l chema Stumpf, ne spunea Ghiţă Mutu din plutonul nostru Ghiţă intrase la facultatea de textile de la Cisnădie, de unde ştia povestea cu Stumpf, care era de fel de pe acolo. 

Ministere „croite” şi răscroite

Nicolae CREŢU

Ministere „croite” şi răscroite

Mai mult decât oriunde altundeva, cel puţin pe aici, prin Europa, la noice declară „liderii” politichiei trebuie dat „la întors”, pe reversul de biată, mai dosnică, retorică a asigurărilor „liniştitoare” puse în circulaţie publică, mediatică. 

pulspulspuls

Iaca ce aranjamente mai pun la cale nea Măricel şi mister Ciorăpel!

Iaca ce aranjamente mai pun la cale nea Măricel şi mister Ciorăpel!

Pentru că tot am deschis ieri pârtia din acest sezon de iarnă cu ce se mai vorbeşte în lumea halatelor albe ca zăpada din târg, povestindu-vă cum s-a bătut palma ca mister Bazil Usturoi să rămână şef acolo unde est, şi pentru că vine vorba aşa de rar despre treburile astea extra-Covid din domeniu, am zis că numai bine să vă mai spunem una scurtă dar vioaie pe azi, că tot e miercuri, zi de post fără nicio dezlegare, nici la peşte, nici la vin sau undelemn. 

Caricatura zilei

Lapoviță

Editia PDF

Bancul zilei

- "Pentru o digestie buna beau bere. Daca nu am pofta de mâncare, beau vin alb. Daca am tensiunea scazuta, beau vin ros (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.