DOGE, noul departament propus de Donald Trump: bătălia împotriva „statului administrativ” (II)

Dar probabil poate cele mai interesante nominalizări sunt unele care nu vor trece prin Senat și nici măcar nu țin formal de structura guvernului. E vorba de așa numitul DOGE, Departamentul pentru eficientizarea guvernului, care va fi coordonat de Elon Musk și Vivek Ramaswamy. Ultimul, și el un om de afaceri de succes, a devenit una dintre figurile marcante în Partidul Republican. Rostul DOGE este de a reduce masiv birocrația, numărul angajaților și reglementările, și cheltuielile guvernamentale. Cei doi și-au propus să facă asta până în iulie 2026 când se vor împlini 250 de ani de când există Statele Unite, după care departamentul ar urma să se desființeze. Unele posibile recomandări, care însă vor avea nevoie de aprobarea Congresului, enunțate în special de Vivek Ramaswamy, sunt de-a dreptul radicale. Un exemplu fiind desființarea Departamentului Educației la nivel federal, urmând ca funcțiunile acestuia să fie transferate la nivelul statelor.

Deși marja lor de acțiune este totuși limitată, pentru că 62% din buget sunt cheltuieli obligatorii precum protecția socială sau asigurările medicale, unde va fi foarte greu de intervenit, miza demersului este enormă, și nu doar pentru Statele Unite, ci și pentru europeni, inclusiv pentru noi. Trebuie remarcat că DOGE este gândit să acționeze din afara guvernului pentru a evita blocajele administrative inevitabile în astfel de situații. E ceea ce recomandă fostul profesor de la Harvard, Clayton Christensen, cel care a introdus conceptul de schimbări disruptive.

Dacă doi oameni sclipitori, eficienți (Elon Musk a redus cu aproape 2/3 personalul de la Twitter fără a-i afecta funcționalitatea, din contra), care beneficiază de sprijinul direct al unui președinte ales cu un semnificativ suport popular, nu vor reuși în acest proiect, înseamnă că reformarea actualului model de funcționare a statului, în tot spațiul occidental, cu un imens aparat birocratic, cu deficite publice nesustenabile pe termen lung sau chiar mediu, este aproape imposibilă în absența unui colaps economic sau de altă natură, un scenariu extrem de pesimist.

Oricum, America este probabil într-o postură mai bună să reușească din acest punct de vedere decât Europa. Într-un volum apărut în 2005, Lester Thurrow, pe atunci decanul MIT Sloan School of Management, scria că, spre deosebire de americani, europenii sunt în mare măsură prizonierii inerției, nu reușesc „să distrugă vechiul”, după cum spunea el, adică nu reușesc să se debaraseze de practicile care îi țin în loc. Un exemplu este rămânerea în urmă în planul noilor tehnologii, digitale, în raport cu Statele Unite și China. Criza severă traversată de Germania, motorul economic al Uniunii, ilustrează perfect acest fenomen. Și asta în ciuda așa-numitelor „agende digitale” UE de 10 ani, din 2000 și 2010, care s-au dovedit în final niște simple și ineficiente exerciții birocratice. Rezultatul: compania de software SAP este singurul reprezentant german semnificativ în industria tehnologică globală, singura prezență germană în topul primelor 50 de companii de tehnologie din lume (UE are trei, inclusiv SAP).

Două sunt provocările cu care se confruntă economia germană, nu doar industria auto: utilizarea unor tehnologii învechite sau a unora care din cauza costului prohibitiv al energiei nu mai sunt viabile în spațiul european. Cele mai importante segmente industriale ale Germaniei – de la produsele chimice la automobile și mașini se bazează pe tehnologii din secolul al XIX-lea. Excelența germană în materie de motoare cu combustie internă este complet irelevantă în cazul mașinilor electrice. China, prin piața internă imensă și prin dominația absolută în materie de metale rare, elementele esențiale nu doar în producția de baterii electrice, ci și în aviație, electronică, echipamente militare (una din marile vulnerabilități ale Occidentului), a devenit principalul actor în domeniu. Corporația chineză BYD a devenit cel mai mare producător de automobile electrice din lume.

Numai că liderii europeni nu par deloc dispuși să ajusteze pragmatic politicile și reglementările la realitățile momentului. „Declarația de la Budapesta”, redactată pe 8 noiembrie în cadrul reuniunii la vârf din capitala Ungariei, reiterează determinarea UE de a urma neabătut viziunea „Green Deal”. „Vom construi cu prioritate o veritabilă Uniune a energiei, caracterizată printr-o piață a energiei pe deplin integrată și interconectată, prin decarbonizarea mixului nostru energetic și furnizarea de energie curată și la prețuri accesibile tuturor cetățenilor și întreprinderilor noastre.” Se spune că în acest fel competitivitatea UE va fi consolidată prin „asigurarea reînnoirii industriale și a decarbonizării”, ceea ce îi va permite să rămână o putere industrială și tehnologică.

Numai că UE se află deja într-un proces de dezindustrializare rapidă în mai multe domenii și mergând pe această linie riscă să piardă și cursa tehnologică în domeniul Inteligenței Artificiale, în care deja se află mult în urma Statelor Unite și a Chinei. Pentru că e nevoie de o mare cantitate de energie electrică la prețuri accesibile pentru alimentarea marilor centre de date pentru aplicațiile de Inteligență Artificială. Același lucru e valabil și în cazul mașinilor electrice. Ce rost are să le promovezi agresiv, impunând condiții dure producătorilor auto de pe continent, când nu ai capacitatea de a furniza energie electrică la prețuri rezonabile și nu ai nici infrastructura de alimentare pentru acestea. Din acest motiv, de exemplu în Olanda, li s-a cerut posesorilor de automobile electrice să nu le încarce între orele 17 și 22 pentru că rețeaua nu poate susține aceste solicitări.

Dificultățile economiilor din UE sunt de natură structurală, nu pot fi depășite doar alocând sume mai mari pentru investiții în acest domeniu, așa cum crede Bruxelles-ul. Pe de o parte un obstacol este reprezentat de birocrația europeană sufocantă. E adevărat, am auzit în ultima vreme multe angajamente de reducere a birocrației (a fost chiar avansată o cifră, minus 25%), dar din experiența anterioară știm că una sunt declarațiile și cu totul altceva implementarea. În plus, situația e chiar mai complicată, e vorba de infrastructura de afaceri, care lipsește complet atât în Germania, cât și în restul UE, de care e nevoie pentru a stimula inițiativele în domeniul noilor tehnologii. Lupta cu „statul administrativ”, cu birocrația, va fi extrem de grea în Statele Unite. Rezistența va fi enormă. Dar dacă acolo există totuși șanse de reușită, în ceea ce privește Europa e cu mult mai riscant să fii optimist. Însă, poate un succes peste Ocean va impune va avea reverberații pozitive și pe vechiul continent.

Publicitate și alte recomandări video