anunturi
grandchef
Bolta rece
anunturi
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional
anunturi

vineri, 27.01.2023

Doi eremiţi (I)

GALERIE
Codrin Liviu Cutitaru 2016
  • Codrin Liviu Cutitaru 2016
- +

Îi pria cu siguranţă austeritatea, augmentată de elementele casnice ale vieţii diurne, sesizabile în contextul muzeistic actual: ligheanul primitiv, patul simplu, incomod, camerele mici, cu geamuri şi intrări pe măsură, proiectate parcă pentru pitici, priveliştea exterioară deprimantă a grajdului familiei, udat de ploaia măruntă şi rece. Dinamica existenţei o sperie, Austen preferând să-şi trăiască plenar lumea naraţiunilor proprii şi mai puţin pe cea reală.

Rândurile care urmează sunt motivate de împlinirea, în 2022, a 205 ani de la moartea scriitoarei engleze Jane Austen şi, respectiv, de la naşterea romanticului american Henry David Thoreau. Apropierea celor doi autori nu reprezintă însă o chestiune de circumstanţă. Mărturisesc faptul că am localizat un impuls „transcendentalist” in nuce, în biografia prozatoarei engleze, încă de pe vremea când îi studiam viaţa şi opera la facultate, spre sfârşitul anilor optzeci. Ceva din preferinţa pentru recluziune a lui Austen şi, mai ales, opţiunea ei pentru austeritatea creatoare, observate acolo, mă făceau să mă gândesc la filozofia „transpersonalizatoare”, iniţiată de Ralph Waldo Emerson, puţin mai târziu, în America secolului al XIX-lea şi, cu precădere, la punerea sa în „practică” de către discipolul cel mai apropiat al creatorului „non-eului”, Thoreau, în singularul experiment socio-intelectual cunoscut sub numele de Walden (jurnalul experimentului a devenit, se ştie, cartea Walden or, Life in the Woods/ Walden sau Viaţa în pădure). Ipoteza mi-a fost întărită abia în 2002. Atunci, în intervalul unui stagiu academic londonez, am călătorit şi în ţinutul Hampshire, unde, în satul Chawton, se află ultima casă în care a locuit Jane Austen înainte de moartea ei timpurie (la doar 41 de ani) şi în care a scris patru dintre cele şase romane celebre ale sale.

Reşedinţa în sine nu iese din tiparul arhitectural elisabetan (construcţia datează din 1580), dar semnele prezenţei prozatoarei aici în anii din urmă ai evoluţiei misterioasei sale maladii o particularizează imediat. Universul domestic în cauză e restrictiv (aproape meschin prin dimensiuni, aş îndrăzni să constat) în mod natural (vechimea locului induce sentimentul „decorului miniatural”, de la ferestre şi uşi, până la mobilier şi încăperi), dar şi în mod artificial (adică prin acţiunea nemijlocită a proprietarilor - scriitoarea a avut o contribuţie semnificativă în această direcţie). Jane Austen s-a mutat la Chawton în 1809, după ce fratele său, Edward, a cumpărat locuinţa menţionată de la vestita (în zona oraşului Southampton) familie Knight (nume preluat, simbolic, şi de Edward după „achiziţie”), cu scopul declarat de a-şi aduce mama şi surorile (după moartea, în 1803, a tatălui). Prozatoarea şi-a ales camera cea mai modestă şi a solicitat nişte modificări importante în grădină.

Transformările cerute de ea te pun imediat pe gânduri, pentru că nu conţin nimic fastuos, ci, dimpotrivă, trimit la presupunerea retragerii din societate. A solicitat, de pildă, ridicarea unor ziduri uriaşe şi cenuşii de jur-împrejurul curţii interioare, dincolo de care lumea externă practic nu se mai vedea. Edward construieşte, ca atare, în 1813, ceea ce se va chema The Walled Garden/ Grădina înconjurată de ziduri (despre care Jane povesteşte, în scrisorile destinate diverselor rude, cu plăcere vădită), o veritabilă fortăreaţă „victoriană”, unde autoarea se putea izola creator şi, intuim astăzi, psihologic. Îi pria cu siguranţă austeritatea, augmentată de elementele casnice ale vieţii diurne, sesizabile în contextul muzeistic actual: ligheanul primitiv, folosit la toaleta de dimineaţă, bonetele bătrâneşti, fierul de călcat rudimentar, patul simplu, incomod, camerele mici, cu geamuri şi intrări pe măsură, proiectate parcă pentru pitici, priveliştea exterioară deprimantă a grajdului familiei, udat de ploaia măruntă şi rece.

Dinamica existenţei o sperie, Austen preferând să-şi trăiască plenar lumea naraţiunilor proprii şi mai puţin pe cea reală (a rămas antologic refuzul ei din 1802 de a se mărita cu Harris Bigg-Wither, un prieten de familie bogat, însă lipsit de atractivitate masculină, după ce, în prealabil, cu numai o zi înainte, îi acceptase cererea în căsătorie şi petrecuse, în consecinţă, o noapte a remuşcărilor insomniace). De asemenea, se ştie că, din 1786, adică din anul în care revine din peregrinările sale şcolare (Oxford, Southampton ş.a.), scriitoarea nu a mai trăit niciodată în afara propriei ei locuinţe. S-a şi mutat rar (cu familia) dintr-o casă în alta (Chawton a constituit ultima „mutare” aşa-zicând), iar, când a fost nevoită să o facă, a suferit enorm, arătând serioase aprehensiuni legate de schimbare. Vreme îndelungată nu reuşea să scrie după o astfel de „re-locare”. La Chawton, şi-a creat, măcar în aparenţă, mediul creator ideal (nu întâmplător a redactat aici patru capodopere din şase!), un mediu auster, închis (din unghiul reprezentării concrete, materiale, altfel însă deschis, metaforic vorbind, spre cunoaştere şi autocunoaştere), profund spiritualizat (masa la care scria, prevăzută cu un scaun neverosimil, de şcolar pirpiriu, nu depăşea dimensiunile volanului unui automobil actual). Un spaţiu pe care l-aş denumi, fără ezitări, „transcendentalist”, „waldenian” avant la lettre. (Va urma)

Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

OPENAI: despre viitorul luminos al şcolii

Ioan Alexandru TOFAN

OPENAI: despre viitorul luminos al şcolii

Cumva, punctişorul ne readuce la realitate: adică cu capul în nori, acolo unde le şade bine celor care pornesc pe drumul cunoaşterii. Ne provoacă, aşadar, să căutăm sensul şi nu informaţia, culoarea şi nu doar forma lumii. Să înţelegem în profunzime, nu să stăpânim, mongolic, depărtările. Cum spunea Marin Tarangul, să privim lumea, nu doar să o vedem.

opinii

Conservator? De ce nu…

Alexandru CĂLINESCU

Conservator? De ce nu…

Dacă odinioară mi se reproşa că eram prea atras de „nou”, iată că recent am fost etichetat drept „conservator”. Cum termenul are, pentru cei care l-au folosit, o conotaţie negativă, m-am întrebat în ce măsură mi se potriveşte şi dacă trebuie numaidecât să văd în asta un defect. Nu sunt, în mod clar, un „tradiţionalist”, nu mă cramponez de valori ce par - şi adesea chiar sunt - anacronice, am oroare de închistările dogmatice şi de tezismul rudimentar. În acelaşi timp constat că da, sunt zone unde agresivitatea „progresistă” mă crispează şi unde dispariţia unor criterii (morale, estetice etc.) mă deprimă.

IoT

Neculai SEGHEDIN

IoT

Adică Internet of Things (IoT), adică Internetul lucrurilor, sau, mai convingător spus, Internetul tuturor lucrurilor. Acest concept desemnează reţeaua de obiecte fizice, care conţin senzori, software şi alte tehnologii, în scopul conectării şi schimbului de date cu alte dispozitive şi sisteme de pe Internet. Lucrurile care se conectează pe Internet sunt, de exemplu, autoturisme, obiecte de uz casnic, sisteme de iluminat, sisteme de alarmă, sisteme de producţie industrială etc.

„Dezumanizarea” femeii Canaanence

pr. Constantin STURZU

„Dezumanizarea” femeii Canaanence

Într-un text publicat acum zece ani, atrăgeam atenţia asupra unor tendinţe extrem de îngrijorătoare pentru viitorul umanităţii. Din păcate, ele se adeveresc pe zi ce trece. Enumeram atunci, nu neapărat într-o ordine anume: promiscuitatea şi vulgaritatea, violenţa şi decăderea morală, transformarea omului în utilizator de tehnică performantă, concomitent cu pierderea accentuată a intimităţii, înmulţirea alimentelor tot mai chimizate şi creşterea gradului de dependenţă faţă de medicamente şi multe, multe alte elemente care indică un anumit grad de dezumanizare programată.

pulspulspuls

Iată-l pe marele politician ieşean care se milogea să urce pe scenă, lângă boşi!

Iată-l pe marele politician ieşean care se milogea să urce pe scenă, lângă boşi!

La cererea publicului continuăm pe astăzi miniseria de întâmplări haioase petrecute la Iaşi cu ocazia Zilei Unirii, dragi telespectatori. 

Caricatura zilei

Second Hand Germania

Editia PDF

Bancul zilei

Doi prieteni se întâlnesc dupa multa vreme: - Ei, prietene, cum e viata de barbat însurat? - Excelenta! Am reu (...)

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Un raport al Universitatii “Babes Bolyai” din Cluj Napoca a stabilit ca teza de doctorat a ministrului de Interne este plagiata. Credeti ca Lucian Bode sa demisioneze?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.