anunturi
grandchef
Bolta rece
anunturi
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional
anunturi

vineri, 27.01.2023

Doi eremiţi (II)

GALERIE
Codrin Liviu Cutitaru 2016
  • Codrin Liviu Cutitaru 2016
- +

Concluzia programului transcendentalist este că, în ultimă instanţă, civilizaţia şi, implicit, modernitatea (individului/ comunităţii) trebuie să-şi asume responsabilitatea pentru ruperea omului de arhetip şi împingerea lui spre un prizonierat al materialităţii (perisabilităţii).

Ar trebui să stabilim deocamdată, împreună, ce este transcendentalismul şi ce şi-a dorit Thoreau prin curajosul lui experiment de lângă lacul Walden. Aş constata, înainte de orice, că instrumentul analitic prin excelenţă al transcendentalismului este explicaţia revelatoare. De aceea, discursul transcendentaliştilor se organizează adesea după rigorile disciplinelor exacte, ieşind din zona inefabilului artistic. Literatura scriitorilor aflaţi sub maieutica emersoniană se suprapune, în bună măsură, cu filosofia, spijinindu-se pe stricteţea textualităţii aride, cu mesaj fix, imuabil. Orice derogare de la acest principiu ar pune în pericol specificitatea curentului - orientat către elucidarea misterului ontologic şi nu către adâncirea lui. Ambiguitatea experimentului transcendentalist poate fi, cel mult, una de construcţie, dar nu va fi niciodată una de proiect. Faptul derivă din intenţia preliminară a intelectualilor strânşi în jurul lui Emerson, care a fost mereu foarte precisă: realizarea unei fenomenologii universale a situării individului în timp şi spaţiu. Prin urmare, viziunea lor rămâne una plană, unde cauzalităţile se leagă după modelul „desenului din covor”, imaginea proiectului fiind vizibilă din avion, asemenea unui contur simbolic precolumbian. Liderul mişcării a dat tonul, copleşitor, acestui pattern de gândire.

Eseul său Nature/ Natura demonstrează prioritatea explicaţiei ştiinţifice în interiorul transcendentalismului, precum şi o preferinţă pentru disciplinele stricte. Chiar definiţia esenţială a incursiunii cognitive transcendentale se bazează pe o ecuaţie simplă: „Filosofic vorbind, universul se compune din Natură şi Suflet”. Dacă Natura implică tot ceea ce este creat atemporal şi extrapersonal, iar sufletul indică eul (sinele) şi ceea ce se creează prin el ori de către el - în speţă Societatea propriu-zisă -, înseamnă că Universul constă din Natură şi Societate, adică din „extrapersonal” şi „personal”. Dichotomiile de mai sus indică, de fapt, premisa exerciţiului transcendentalist. Revenirea la arhetip, refacerea unităţii primare sunt aspiraţiile ideologiei care, în plan material, acoperă o mişcare de întoarcere la esenţe, de asumare a Naturii şi a „dezgolirii” de Sine (Societate). Cu alte cuvinte, transcendentalismul sugerează disiparea personalului şi integrarea în impersonal. Astfel, dacă Univers â Natură + Societate şi Transcendentalism â Impersonal + Personal atunci (datorită condiţiilor de mai sus), Transcendentalism â Univers, i.e. accesul la cunoaşterea totală. Fără îndoială că această „egalitate” nu este străină de panteismul transcendentalist. Mişcarea cognitivă trebuie să tindă spre absolut, asumându-şi universalul şi implicaţiile sale metafizice. Totuşi, în termeni simpli, ideologia focalizează necesitatea scoaterii individului din mecanismul alienării şi despiritualizării, pe care şi l-a creat singur, izolându-se de Natură (Non-Eu) şi ajungând să depindă de artificialitatea Societăţii (Sine). Ieşirea persoanei din limitarea socio-economică şi intrarea în impersonalitate ilustrează scopul imediat al transcendentalismului. Condiţia restabilirii comunicării între Eu şi Non-Eu se leagă de posibilitatea celui dintâi de a se vedea proiectat în infinitatea celui din urmă şi, implicit, de a accepta unitatea şi perfecţiunea Naturii.

Concluzia programului transcendentalist este că, în ultimă instanţă, civilizaţia şi, implicit, modernitatea (individului/ comunităţii) trebuie să-şi asume responsabilitatea pentru ruperea omului de arhetip şi împingerea lui spre un prizonierat al materialităţii (perisabilităţii). În buna tradiţie romantică europeană, gruparea emersoniană consideră statutul şi societatea instrumente ale alienării şi dezumanizării, transcendentalismul devenind deci o depăşire a limitărilor induse de către acestea. Fiinţa primară pare anihilată în interiorul relaţiilor sociale şi economice stabilite de sistem. Ironic, la întrunirile grupului, transcendentaliştii idealizau individul rudimentar, netrecut prin modificările alienante ale civilizaţiei. Emerson susţinea că „sălbaticii” şi „copii” sunt entităţi „transcendentale”, întrucât spiritualitatea lor „prototipică” nu a avut cum şi când să fie pervertită de către societatea modernă. Omul primar, esenţializat reprezintă fiinţa autentică, pentru care transcenderea devine doar o problemă de atitudine. Ca şi Thoreau mai târziu, Emerson crede că ipostaza socială a persoanei duce la crearea unei supra-conştiinţe ale cărei legi corup adevărul primordial. Suntem obligaţi să sesizăm, în poetica transcendentalistă, refuzul fenomenologic manifest al civilizaţiei care - în acel moment istoric - începea deja să înflorească, determinând alienarea spirituală, în America. (Va urma)

Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

OPENAI: despre viitorul luminos al şcolii

Ioan Alexandru TOFAN

OPENAI: despre viitorul luminos al şcolii

Cumva, punctişorul ne readuce la realitate: adică cu capul în nori, acolo unde le şade bine celor care pornesc pe drumul cunoaşterii. Ne provoacă, aşadar, să căutăm sensul şi nu informaţia, culoarea şi nu doar forma lumii. Să înţelegem în profunzime, nu să stăpânim, mongolic, depărtările. Cum spunea Marin Tarangul, să privim lumea, nu doar să o vedem.

opinii

Conservator? De ce nu…

Alexandru CĂLINESCU

Conservator? De ce nu…

Dacă odinioară mi se reproşa că eram prea atras de „nou”, iată că recent am fost etichetat drept „conservator”. Cum termenul are, pentru cei care l-au folosit, o conotaţie negativă, m-am întrebat în ce măsură mi se potriveşte şi dacă trebuie numaidecât să văd în asta un defect. Nu sunt, în mod clar, un „tradiţionalist”, nu mă cramponez de valori ce par - şi adesea chiar sunt - anacronice, am oroare de închistările dogmatice şi de tezismul rudimentar. În acelaşi timp constat că da, sunt zone unde agresivitatea „progresistă” mă crispează şi unde dispariţia unor criterii (morale, estetice etc.) mă deprimă.

IoT

Neculai SEGHEDIN

IoT

Adică Internet of Things (IoT), adică Internetul lucrurilor, sau, mai convingător spus, Internetul tuturor lucrurilor. Acest concept desemnează reţeaua de obiecte fizice, care conţin senzori, software şi alte tehnologii, în scopul conectării şi schimbului de date cu alte dispozitive şi sisteme de pe Internet. Lucrurile care se conectează pe Internet sunt, de exemplu, autoturisme, obiecte de uz casnic, sisteme de iluminat, sisteme de alarmă, sisteme de producţie industrială etc.

„Dezumanizarea” femeii Canaanence

pr. Constantin STURZU

„Dezumanizarea” femeii Canaanence

Într-un text publicat acum zece ani, atrăgeam atenţia asupra unor tendinţe extrem de îngrijorătoare pentru viitorul umanităţii. Din păcate, ele se adeveresc pe zi ce trece. Enumeram atunci, nu neapărat într-o ordine anume: promiscuitatea şi vulgaritatea, violenţa şi decăderea morală, transformarea omului în utilizator de tehnică performantă, concomitent cu pierderea accentuată a intimităţii, înmulţirea alimentelor tot mai chimizate şi creşterea gradului de dependenţă faţă de medicamente şi multe, multe alte elemente care indică un anumit grad de dezumanizare programată.

pulspulspuls

Iată-l pe marele politician ieşean care se milogea să urce pe scenă, lângă boşi!

Iată-l pe marele politician ieşean care se milogea să urce pe scenă, lângă boşi!

La cererea publicului continuăm pe astăzi miniseria de întâmplări haioase petrecute la Iaşi cu ocazia Zilei Unirii, dragi telespectatori. 

Caricatura zilei

Second Hand Germania

Editia PDF

Bancul zilei

Doi prieteni se întâlnesc dupa multa vreme: - Ei, prietene, cum e viata de barbat însurat? - Excelenta! Am reu (...)

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Un raport al Universitatii “Babes Bolyai” din Cluj Napoca a stabilit ca teza de doctorat a ministrului de Interne este plagiata. Credeti ca Lucian Bode sa demisioneze?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.