Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Doi mari învăţaţi: Gheorghe Ivănescu şi Eugeniu Coşeriu (III)

GALERIE
Eugen Munteanu
  • Eugen Munteanu
- +

Autorul articolului încheie schiţarea, începută în foiletoanele anterioare, a portretelor celor mai importanţi lingvişti pe care Iaşul i‑a dat ştiinţei universale.

După scurta perioadă a studenţiei ieşene a lui Eugeniu Coşeriu (1939‑1940), cei doi prieteni s‑au revăzut abia peste aproape trei decenii, în 1968, cu prilejul Congresului Internaţional de Filologie Romanică de la Bucureşti, la care Coşeriu a participat, revenind astfel pentru prima dată în ţară. Nu am ştiri directe despre această întâlnire. Ei au rămas însă în contact epistolar, şi-au trimis unul altuia exemplare din lucrările publicate. Un extras, îngălbenit de vreme, din primul articol important al lui Coşeriu, Determination y entorno, publicat în spaniolă în 1956, cu dedicaţia „Lui Gheorghe Ivănescu, ca unui frate mai mare”, se află în posesia mea, fiindu-mi dăruit de profesorul meu ieşean. Când i l‑am prezentat cu mândrie în 1991, Coşeriu a scos stiloul şi, cu acelaşi scris şi cu o iscălitură identică, a adăugat dedesubt: „Lui Eugen Munteanu, ca unui frate mai mic”. Consider acest gest drept cel mai mare dar care mi‑a fost făcut vreodată. Scrisorile pe care le menţionam în foiletonul anterior sunt pline de informaţii de o însemnătate, cred, istorică.

Obţinând, în fine, permisiunea de a călători în Occident, Ivănescu l‑a vizitat în anii 1981-1982, la Tübingen, pe vechiul său prieten. Depun aici mărturie că, în sumarele şi lacunarele relatări pe care am reuşit să le scot de la el, Ivănescu nu s-a arătat deosebit de încântat de primirea care îi fusese rezervată de Coşeriu. Cred că ceva îl iritase suficient pentru a-l face să îmi comunice despre Coşeriu aprecieri de felul: „Da, bine, a reuşit să se facă bine cunoscut în Occident, lumea pare să îl respecte, dar în sufletul lui a rămas un metec...”.

Coşeriu însă nu a avut în faţa mea decât aprecieri superlative la adresa mai vârstnicului său prieten, socotindu-l „singura minte genială pe care mi-a fost dat să o întâlnesc”. Nu pot ignora, în această modestă schiţă de „vieţi paralele”, diferenţa cea mai mare care caracterizează destinul mundan şi profilul în posteritate al personajelor mele. Meritând să fie înscris pe lista foarte scurtă a românilor cu un destin fabulos, alături de Constantin Brâncuşi, George Enescu, Emil Cioran, Eugen Ionesco şi Mircea Eliade), Eugeniu Coşeriu poate fi socotit o natură fericită. A fost cunoscut şi recunoscut în plan universal, creator de şcoală cu numeroşi discipoli merituoşi care i-au continuat, i-au nuanţat şi i-au completat ideile şi teoriile. G. Ivănescu a fost însă mai puţin norocos, destinat să „strălucească” în cadrul mai restrâns al unei culturi de însemnătate regională, fără urmaşi de calibru şi cu un ecou internaţional neînsemnat al ideilor sale. Este probabil că o recuperare postumă a acestei „nedreptăţi” s-ar putea obţine, cel puţin în planul istoriei ideilor lingvistice, prin traducerea şi tipărirea în limbi de circulaţie a celor mai importante opere ale lui G. Ivănescu, tot la fel cum o „repatriere” completă a lui Eugeniu Coşeriu s-ar putea realiza prin traducerea în română şi publicarea într-o ediţie academică a tuturor lucrărilor sale.

Schimbul de scrisori între cei doi prieteni a fost relativ consistent, dacă ţinem cont şi de circumstanţele istorice vitrege în care s‑a petrecut. Celor câtorva scrisori de la Coşeriu către Ivănescu, aflate în posesia mea şi dăruite de G. Ivănescu, împreună cu alte câteva sute de scrisori de la diferiţi prieteni şi cunoscuţi, li s‑au adăugat recent nu mai puţin de şaptesprezece scrisori ale profesorului ieşean către prietenul său din exil. Le datorez mulţumiri prof. Johannes Kabatek, discipol şi succesor al lui Coşeriu, şi colaboratoarei sale, d-ra Cristina Bleorţu, pentru că mi‑au pus la dispoziţie copii fotografice ale acestor documente inestimabile. În speranţa că cititorii interesaţi vor merge la scrisorile pe care le‑am publicat deja la Chişinău, mă voi referi aici mai pe larg doar la două dintre cele mai importante dintre cele câteva scrisori dintre cei doi, care ni s‑au păstrat.

Datată „8 maiu 1947” şi scrisă în stilul puternic, precis şi nuanţat care caracterizează orice text al lui Coşeriu, lunga scrisoare a fost trimisă de la Milano, unde expeditorul, ca apatrid şi refugiat politic, se afla în perioada poate cea mai dificilă a existenţei sale, nevoit să lupte din greu pentru pâinea zilnică, a sa şi a familiei pe care tocmai şi-o întemeiase. Ceea ce uimeşte la tânărul erudit de doar 26 de ani, deja dublu doctor, în filologie şi în filosofie, este, cred, conştiinţa valorii proprii şi încrederea nestrămutată în steaua care i-a fost destinată. Din aceeaşi epocă datează o copie dactilografiată din arhiva Ivănescu de la Biblioteca Filialei din Iaşi a Academiei Române, scrisoarea expediată de Ivănescu către Coşeriu, de la Bucureşti, la 17 aprilie 1961. Avem aici o mărturie deopotrivă a unei discreţii constitutive, ca şi, probabil, a autocenzurii la care prudenţa îl împingea pe modestul funcţionar de la Biblioteca Academiei Republicii Populare Române, unde îşi găsise un loc de muncă o dată ce fusese eliminat de la universitatea ieşeană. Singurele referiri la gândurile şi preocupările intime au un caracter convenţional. Informaţiile şi aprecierile de natură ştiinţifică pe care Ivănescu le comunică prietenului său exilat în Uruguay sunt însă de importanţă majoră.

Ne dăm astfel seama mai întâi că, la vârsta de aproape 49 de ani pe care îi avea şi fără nici o perspectivă reală de a obţine un post convenabil la universitate sau în cercetare, Ivănescu, departe de a se considera plafonat, se comportă ca un om de ştiinţă autentic, preocupat de realizarea proiectelor sale. Aflăm, de exemplu, că lucrarea sa cea mai importantă, Istoria limbii române (publicată abia în 1978), are deja, în manuscris, două volume de câte 500 de pagini fiecare şi că, deşi, din cauza sănătăţii precare, nu a reuşit să publice încă mai nimic în această direcţie, concepţia sa lingvistică teoretică este deja articulată. Este reafirmată în context una dintre ideile-pivot ale concepţiei lingvistice a lui G. Ivănescu, expusă şi tratată pe larg ulterior, în articolul Storia delle parlate popolari e storia delle lingue litterarie (în „Philologica”, II/1972, p. 5–25): dacă la nivelul graiurilor şi al limbilor preliterare principiul cauzalităţii este decisiv pentru explicarea schimbărilor din limbă, în sfera limbii literare, dimpotrivă, finalitatea este aceea care, legată de voinţa vorbitorilor, determină dinamica schimbărilor lingvistice. Atrăgându-i atenţia că el însuşi a renunţat încă din 1954 la perspectiva idealismului lingvistic (K. Vossler, B. Croce), pe care şi‑o însuşise în timpul studiilor din Italia, G. Ivănescu îşi invită prietenul să i se alăture şi să renunţe şi el la concepţia finalistă şi idealistă şi să i se asocieze în profesarea unei explicaţii cauzaliste a schimbărilor în limbă. După cum se ştie, departe de a se lăsa convins, Eugeniu Coşeriu a rămas credincios paradigmei vichiene şi humboldtiene şi a făcut din causa finalis una dintre pietrele unghiulare ale teoriei sale, pe al cărei fundament a articulat structuralismul funcţionalist. Doctrina sa monumentală, originală, profundă, completă şi armonioasă, s‑a impus ca reper central al gândirii teoretice în lingvistica actuală.

Eugen Munteanu este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri