Dom’ Mitică şi Eminescu

marți, 03 octombrie 2023, 01:50
1 MIN
 Dom’ Mitică şi Eminescu

Atât de mult îl iubea pe Eminescu Nea Mitică Buzatu, baronul neclintit de electoratul vegetal, dar în fine strămutat de către DNA, încât l-a înghesuit de-a valma în portbagajul maşinii, chinuindu-l să încapă în spaţiul obscur ce va fi tăinuind atâtea secrete, că nu vom avea noi niciodată destui procurori cinstiţi care să îi dezlege misterele. 

Deci dom’ Mitică îl iubeşte pe Eminescu, cel de pe bancnota de 500, ca să fim bine înţeleşi. Doar pesediştii nu se încurcă în mărunţişuri. Au ţinte înainte: cât mai mulţi bani în buzunare ca a lui dom’ Mitică, un fost mărunt profesoraş de filosofie în provincie, căruia revoluţia i-a oferit – tocmai lui, propovăduitorul virtuţilor morale şi istorice ale marxism-leninismului – oportunitatea de a se depăşi pe sine. Şi nu oricum, ci năzuind la cifre mari, de i s-a multiplicat averea mai ceva decât iscusinţele lui Făt-Frumos.

Dom’ Mitică este însă, dacă nu ştiaţi darul făcut de Iaşi judeţului confrate şi prieten Vaslui, el fiind fiu ilustru al comunei Ruginoasa. Şi cum să nu fie prieteni baronii de Iaşi şi de Vaslui, când una sunt la chip, la faptă şi la potriveală? Iar cum sângele apă nu se face, mai toţi pesediştii din România îl ţineau la loc de mare cinste pe nestematul de la Vaslui. Literă de lege era vorba lui. Şi cine era până mai ieri cel mai tare pesedist din Moldova? Podiumul era ocupat de mult de dom’ Mitică cel fără de frică, dar şi fără de simţire şi de ruşine.

Pe la Vaslui se poartă filosofii, dacă nu ştiaţi: dom’ preşedinte filosof, consoarta aşişderea. Încerc să îmi imaginez ce dezbateri înalte se vor fi purtat între cei doi, dar imaginaţia mi se bochează, întrucât nu mi-i închipui discutând despre Kant. La lecţia despre gânditorul din Konigsberg, filosofii de la Iaşi se vor fi străduind să le picure ceva din idealismul ilustrului gânditor iluminist. Dar şi imaginarul meu pedagogic se blochează la rându-i: pur şi simplu îmi este imposibil să mi-i închipui pe cei doi pătrunşi de cugetul moral al lui Kant. Din două una: ori au lipsit de la lecţia cu pricina ori profesorii nu au fost convingători! Dar şi-i imaginează cineva ca fiind afini cu orice filosof, fie el şi de plan secund? Eu unul, nu! Iar cine i-a văzut/ auzit vreodată – iar ocaziile nu au lipsit – nu-i poate alipi de filosofie nici dacă îi picurăm cu ceară. Imaginea pregnantă care-mi stăruie în minte este cea a două jivine prădalnice, tupeiste şi nesimţite, care călăresc de câteva decenii un judeţ cu mentalitate vegetală, aproape neatins de spirit civic. Iar cel mai sărac judeţ din România este, deloc întâmplător, şi cel mai pesedist. Vaslui este roşu ca o invazie de lăcuste din stepă, ce usucă totul în jur. Iar vasluienii au o mare virtute: se ţin strâns de neamuri, adică de PSD. Oameni dintr-o bucată, urmaşii răzeşilor lui Ştefan o ţin pe a lor: nu există realitate, nici dreptate, nici adevăr în afară de PSD! Am mai spus şi cu altă ocazie: până şi Dumnezeu s-a resemnat, ocolind Vasluiul! Pentru că unde e prea mult PSD nu mai e loc de nimic. Dar să mai încerc o ieşire din marasm: poate vasluienii îl iubesc pe Eminescu. Doar a fost revizor şcolar acolo, lăsând rapoarte de o profunzime, minuţie şi viziune care le face valabile până astăzi. Poate văzând ei cum l-a chinuit nea’ Mitică pe Eminescu, cel de pe bancnota de 500 de lei, le va trece vreun sfânt fior de mânie, hotărând să-şi ia înapoi soarta de la PSD, care i-a ţinut în sărăcie, ignoranţă şi vise deşarte. Să fie posibil miracolul? Sunt mai degrabă sceptic în privinţa minunilor.

Dom’ Mitică şi-a găsit mântuirea în Eminescu. El iubeşte cifrele mari întrucât e un om cu năzuinţe înalte, ce nu-şi compromite idealismul cu cifre meschine. Aşadar dom’ Mitică îl iubeşte pe Eminescu în felul lui inconfundabil: multiplicat pe bancnote. Mii şi mii de bancnote. Iubire nestăvilită. Dar vasluienii îl vor fi iubind ei pe Eminescu? Unii da, doar nu sunt toţi copii la indigo după PSD. Însă imensa, irepresibila majoritate iubeşte PSD şi pe dom’ Mitică. Vorba aceea: ori totul, ori nimic! Numai că între tot şi nimic distanţa este la mustaţă, atât de insesizabilă încât vasluienii nu o percep, deprinşi la rândul lor cu cifrele mari: 90% PSD! Iar dom’ Mitică i-ar fi păstorit până la adânci bătrâneţi, de nu cădea victimă lăcomiei lui nemăsurate. Dumnezeu cel Milostiv şi-a amintit de vasluieni ducându-i la pierzanie pe ignarul arghirofil. Le-a dăruit vasluienilor şansa de a se elibera. Dar cum ştim, Dumnezeu nu votează. Iar în acest moment scepticismul meu se reînnoieşte. Dom’ Mitică a fost până mai ieri deasupra lui Dumnezeu şi a lui Eminescu la Vaslui. Însă dom’ Mitică nu ştie decât de Dumnezeul iertării, nu şi cel al mâniei. La fel şi cu Eminescu – dom’ Mitică îl iubeşte într-o singură ipostază: cea de pe bancnota de 500. Acum s-ar putea să aibă ocazia să-l aprofundeze pe Eminescu. Asta dacă nu-l vor apăra până în pânzele albe baroni de tip dom’ Stănescu de la Olt, o altă nestemată a cugetului pesedist.

În ţara în care jivinele fac legea, iar vasluienii reprezintă normalitatea şi majoritatea, mie unuia nu-mi mai rămâne decât să dau curs unui cuget irepresibil: hai sictir, buzaţi şi stăneşti, cu tot neamul vostru!

 

Mihai Dorin este istoric şi publicist

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii