Pe parcursul celor cinci ore în care i-a ţinut pe muncitori ostatici, înainte de a-i ucide, Gheorghe Moroşan a cerut insistent să discute cu ministrul Justiţiei şi cu cel de Interne, dar a cerut şi ca la faţa locului să vină reprezentanţi ai presei, însă un poliţist i-a cerut unui jurnalist local că nu înregistreze şi să nu difuzeze un interviu cu Moroşan.

Conform rechizitoriului întocmit de procurori în acest caz, o vecină, prietenă de familie cu soţii Moroşan i-a anunţat pe aceştia despre faptul că în fostul lor apartament se fac lucrări de renovare, iar soţii Moroşan i-au cerut acesteia să facă rost de numărul de telefon al unei televiziuni, pe care să o anunţe despre ce urma să se întâmple. Soţia a şi făcut acest lucru, însă reportera unei televiziuni locale a ignorat apelul, crezând că este o glumă a unor colegi.

„Cei doi inculpaţi au ştiut de la bun început modalitatea în care aveau să acţioneze şi, pentru a fi siguri de reuşita lor, înainte de a pleca de la domiciliu inculpatul a luat asupra sa un cuţit, dar ş spray-uri iritant lacrimogene pentru a înfrânge rezistenţa persoanelor aflate în apartament”, se arată ân rechizitoriu

Procurorii au mai stabilit că bărbatul care i-a ucis pe cei doi a cumpărat de la un magazin auto, înainte de a ajunge la fostul său apartament, coliere autoblocante cu care să le poată imobiliza pe victime.

Imediat ce a intrat în apartament, Gheorghe Moroşan i-a pus pe cei doi muncitori să se întindă pe podea, ameninţându-i cu cuţitul, iar aceştia s-au conformat, fiind legaţi cu mâinile la spate.

La aproximativ un sfert de oră de la intrarea în apartament, Moroşan a dat un prim apel la 112, în care s-a prezentat, a dat adresa la care se află şi a cerut să vorbească cu  ministrul Justiţiei şi cu cel de Interne şi în care a ameninţat, clar, că „le ia gâtul ca la broaşte” celor doi muncitori dacă doleanţele nu îi sunt îndeplinite în decurs de două ore.

„Să-mi vină în faţa apartamentului să stea de vorbă cu mine, dar  până nu vine ministrul Justiţiei, ministrul de Interne nu aveţi nicio şansă, în două ore îi omor, vă uitaţi cu îi omor”, îi spunea Gheorghe Moroşan operatoarei la 112 în primul apel, dat la ora  11:47, la doar 13 minute de când intrase în apartament.

După ce au apărut primele echipaje la faţa locului, agresorul i-a cerut soţiei sale să înceapă să înregistreze totul şi să transmită în direct pe Facebook.

În tot timpul de cinci ore cât au fost ţinuţi ostatici cei doi muncitori, înainte de a fi ucişi, soţia lui Gheorghe Moroşan i-a dat acestuia detalii despre poziţionarea forţelor de ordine trimise la faţa locului.

În timpul negocierilor purtate de oficiali ai Poliţiei, agresorul a cerut să discute telefonic cu  ministrul Justiţiei şi cu cel de Interne dar şi cu un reprezentant au Chimcomplex Borzeşti, firma care i-a executat silit apartamentul din cauza unei lipse în gestiune a soţiei sale. La un moment dat, Gheorghe Moroşan a solicitat suma de 300 de mii de euro.

Un al doilea apel dat de agresor la 112 arată că acesta cere din nou intervenţia unuia dintre cei doi miniştri, iar când i se spune că distanţa este lungă, el susţine că ministrul poate veni „cu racheta”. În timpul acelui apel, dispecerul de la poliţie reuşeşte să vorbească, pentru scurt timp, cu unul dintre cei doi muncitori ţinuţi ostatici, căruia reprezentantul autorităţilor îi transmite: „Rugămintea mea este în felul următor, să încercaţi să-l liniştiţi dumneavoastră, vă liniştiţi, o să ajungă şi colegii mei să căutăm o soluţie să-l rezolvăm pe domnul, da”.

Aproximativ două ore mai târziu, Gheorghe Moroşan a dat un al treilea apel la 112 în care a cerut din nou să discute cu ministrul Justiţiei  sau cu cel de Interne: „ca să fie treaba bună mie îmi daţi telefon la ministru, să intre în direct prin televiziune. (...) dacă nu intră (neinteligibil) nu mă interesez de programul lor, dacă nu iese eu omor astea două persoane şi le arunc, sunt la etajul III, le arunc jos. (...) Mie îmi daţi la Bucureşti că dacă nu, imediat îi aveţi morţi, acuma repede îi aveţi. (...) Îi aveţi morţi aici, mă doare în cur, în seara asta îs la puşcărie şi gata îi, la revedere”, îi spune Moroşan dispecerului de la Poliţie în cadrul celui de-al treilea apel la 112.

„Tot ce este vă las doi morţi aici, frumuşel şi cine o să fie vinovat o să dea cu subsemnatul”, i-a mai spus Gheorghe Moroşan dispecerului.

La un moment, dat, un jurnalist local care avea  cameră profesională de filmat, a fost de acord, la solicitarea poliţiei, să realizeze un interviu cu Moroşan, la câteva ore de la momentul în care acesta îi luase ostatici pe muncitori.

„Martorul a fost de acord să realizeze un interviu cu inculpatul pentru ca acesta să îşi exprime nemulţumirile, motiv pentru care s-a prezentat pe trotuarul din faţa balconului cu echipamentul de înregistrare şi a primit indicaţii de la poliţistul negociator cu privire la modalitatea în care urma să discute cu inculpatul, cerându-i-se în mod expres să regizeze interviul şi să nu filmeze”, reţin procurorii în rechizitoriu. 

În tot acest timp, soţia agresorului a susţinut acţiunile acestuia.

„Moroşan Aurelea refuza categoric orice colaborare cu organele de poliţie, manifesta o atitudine de mândrie faţă de comportamentul soţului nu părea să aibă nicio remuşcare şi chiar spunea că nu o interesează dacă vor muri oameni nevinovaţi, să moară toţi, că şi ei au pierdut apartamentul”, reţin procurorii în rechizitoriu.

După cinci ore în care a stat legat, una dintre victime l-a lovit pe agresor peste picioare. Acesta a început să îl înjunghie cu cuţitul în repetate rânduri, timp în care al doilea muncitor s-a refugiat în altă cameră. Şi el a fost înjunghiat în repetate rânduri.

„Strigătele de disperare şi de agonie ale celor două victime – hai, hai că ne omoară nenorocitul... haideţi... haideţi... nu, nu, nu... – au răsunat pe strada Stirenului, au fost auzite de persoanele prezente la faţa locului şi au fost înregistrate de martorul(...). Conform declaraţiilor martorilor, în momentul în care au observat busculada din balcon iar vecinii din blocul de vizavi ţipau că victimele au fost atacate, au strigat la colegii din interiorul scării să intervină, acţiune întreprinsă de lucrătorii de la Serviciul de Acţiuni Speciale concomitent cu momentul în care au auzit strigăte şi zgomote de lovituri în interiorul apartamentului”, mai reţin procurorii.

Conform sursei citate, una dintre victime a apucat să spună: „m-a hăcuit, dezleagă-mă”, iar la scurt timp după ce a fost preluat de un echipaj de la ambulanţă a murit. A doua victimă a apucat să spună „M-a tăiat, m-a tăiat” şi a intrat în stop cardio-respirator la faţa locului, neputând fi resuscitată. 

Agresorul are opt clase şi şcoala profesională de maiştri-mecanic de locomotivă, are antecedente penale şi suferă de tulburare de personalitate de tip antisocial, scriu procurorii în rechizitoriu. El nu a vrut să dea declaraţie scrisă în acest dosar.

Supravegheat video şi audio la spital, după agresiune, Gheorghe Moroşan „nu manifestă remuşcări faţă de urmările faptelor comise şi chiar are regrete că nu a omorât persoanele pe care le crede vinovate de pierderea pe nedrept a dreptului de proprietate asupra apartamentului”.

„Îi promit comandatului de la Oneşti că tot îl găuresc, îl găuresc n-o să ştie când o să dau drumul la 2-3 grenăzi defensive lângă el, habar n-o să aibă, nici el n-are scăpare (...) chit că mor da-i arăt eu cum se moare în moarte crâncenă. (...) Îi arăt eu la comandant cum se lucrează, el a mai primit, am fost eu prost, nu trebuia să omor omul cela nevinovat eu pe el trebuia să îl omor, nu mi-am dat seama că vine acolo, dacă-mi dădeam seama luam 2-3 grenăzi defensive , smulgeam la toate cuiele şi le aruncam jos, de la balcon, de la 3 n-avea nicio şansă de scăpare(...) Promit că pe comandantul ăsta l omor, pe el şi pe copiii lui şi pe nevastă-sa”, îi spune Gheorghe Moroşan în spital unui anchetator, conform înregistrărilor depuse la dosar.

Într-o altă discuţie din spital, el îi spune poliţistului că cineva de la forţele de ordine i-a făcut semn muncitorului să îl lovească, „că ei sparg uşa” şi susţine că i-au „sărit dracii” când l-a lovit.