Cine i-a desfăcut dopul la șampanie lui Mihai Chirica, săptămâna trecută? Cel mai periculos dosar penal a devenit cel mai blând

joi, 26 septembrie 2024, 03:11
10 MIN
 Cine i-a desfăcut dopul la șampanie lui Mihai Chirica, săptămâna trecută? Cel mai periculos dosar penal a devenit cel mai blând

Dosarul „Veranda” a fost îngropat chiar de procurori. Judecătoarea de cameră preliminară care le-a pus anchetatorilor dosarul în brațe, cerându-le să se mai gândească dacă vor să continue judecata, a criticat aspru felul în care DIICOT a realizat ancheta care ar fi trebuit să îngenuncheze mafia imobiliară din Iași.

Departe de a se apropia de acest obiectiv, ancheta procurorilor ar fi făcut mai mult rău, întârziind judecarea unor fapte până la prescripția răspunderii penale și eșuând în tragerea cuiva la răspundere pentru altele. Încheierea de cameră preliminară pronunțată marți a semnalat un lung șir de erori comise de procurori.

Procurorii și-ar fi depășit propriile atribuții

Cea mai gravă abatere a procurorilor de la procedurile legale ar fi constat în depășirea de către aceștia a propriilor atribuții. DIICOT și-a început ancheta în 2019 cu afacerile imobiliare ale lui Cristin Zămosteanu. Un an mai târziu se ajunsese chiar la arestarea acestuia în urma unei serii de 40 de percheziții imobiliare. Zămosteanu și apropiații săi erau acuzați de constituirea unui grup infracțional organizat, delapidare, folosirea cu rea-credință a creditului societății, evaziune fiscală și spălare de bani, surse judiciare vorbind de un prejudiciu adus bugetului de stat de 12 milioane euro. Dacă procurorii s-ar fi oprit în acel punct și ar fi trimis dosarul în instanță, s-ar fi ajuns probabil deja la o condamnare, cel puțin în primă instanță. DIICOT însă și-a extins cercetările și asupra instituțiilor publice care patronaseră cu îngăduință mișmașurile imobiliare. S-a ajuns astfel la inculparea și a șefilor Poliției Locale, ai Direcției pentru Cultură și ai Primăriei, inclusiv primarul Mihai Chirica, iar la primele infracțiuni stabilite în sarcina afaceriștilor s-au adăugat altele, precum abuzul în serviciu, falsul intelectual, uzurparea funcției ori folosirea de documente false pentru obținerea pe nedrept de fonduri europene.

Tocmai dorința procurorilor de a cuprinde într-un dosar întreaga încrengătură de interese a reprezentat baza argumentației apărătorilor și marea hibă a rechizitoriului. DIICOT a fost înființat pentru a combate crima organizată, iar legea stabilește clar infracțiunile pe care acest parchet are dreptul să le ancheteze. Or, printre ele nu se regăsesc folosirea de documente false pentru obținerea de fonduri europene, abuzul în serviciu sau uzurparea funcției. Infracțiunile de corupție intră în atribuțiile DNA. Nici măcar dacă grupul infracțional organizat de care vorbeau procurorii ar fi fost înființat tocmai pentru a comite abuzuri în serviciu sau pentru a fura bani europeni, DIICOT nu avea dreptul să ancheteze aceste fapte, a arătat judecătoarea de cameră preliminară. Mai mult, o parte dintre cei anchetați, cum era primarul Mihai Chirica, intrau, prin natura funcției ocupate, tot în atribuțiile DNA.

S-a invocat prorogarea competenței

Confruntați cu această excepție invocată de apărare și acceptată de judecătoare, procurorii au pomenit de prorogarea competenței, adică de extinderea ei pentru a permite o cercetare completă a infracțiunilor comise de aceeași persoană. Acest argument a fost pus pe masă însă abia în faza de cameră preliminară și nu a fost acceptat. „Curtea constată că nu există o motivare a prorogării de competență, motivare absolut esențială și necesară. Cerința esențială a prorogării de competență este ca prin aceasta să nu se întârzie urmărirea penală”, a spus judecătoarea, care a arătat că prin extinderea cercetărilor, DIICOT tocmai asta făcuse. La o lună după arestarea lui Zămosteanu, DIICOT a extins ancheta, iar lucrările s-au prelungit cu patru ani.

Mai mult, o condiție a prorogării competenței era existența unor probe care să indice săvârșirea unor fapte noi. Ele încă nu existau. DIICOT încerca marea cu degetul. „Nu a rezultat din urmărirea penală care viza 21 de fapte de natură economică săvârșirea unor fapte noi, ci acestea au fost căutate de organul de urmărire penală, în ciuda faptului că nu erau fapte de competența DIICOT, nu impuneau prorogarea de competență, întrucât erau de natură să tergiverseze urmărirea penală”, a subliniat judecătoarea.

Expertul tehnic i-a făcut treaba procurorului

O nouă extindere a urmăririi penale a fost făcută de procurori în noiembrie 2022, ajungându-se la vârful Primăriei, în baza unui raport de expertiză tehnică, care a fost și el aspru criticat de magistratul de cameră preliminară. Din nou, era vorba de căutarea unor posibile fapte, nu de indicii deja identificate. Din nou, era depășită competența DIICOT, prin anchetarea unor infracțiuni în care era specializată DNA. Depășirea competenței materiale a DIICOT a făcut-o pe judecătoare să constate nulitatea absolută a urmăririi penale pentru noile infracțiuni. „Se vor exclude toate probele administrate după 17.08.2020 privind infracțiunile de folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept sau reținerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta, ori în numele ei, precum și toate probele administrate după 23.11.2022 privind infracțiunile de abuz în serviciu”, a conchis judecătoarea. Cea mai mare parte a rechizitoriului a fost astfel desființată.

Expertiza tehnică dispusă de procurori a fost motivul unei noi critici severe. Procurorul de caz ceruse expertului să identifice „dacă există persoane care nu au respectat prevederile legale și de a stabili persoanele care au semnat autorizații, proiect, recepție, edificare, întabulare și construit/amenajat și întabulat imobilele în cauză”. Judecătoarea a constatat „cu surprindere”, după cum ea însăși a menționat, că procurorul ceruse expertului tehnic să-i facă treaba, respectiv să se pronunțe asupra vinovăției celor anchetați. Or, expertul ar fi avut dreptul doar să indice neregulile tehnice. Stabilirea responsabilităților legale aparținea anchetatorului. „Procurorul s-a limitat să preia integral concluziile raportului de expertiză tehnică astfel încât a transferat în sarcina expertului propriile atribuții de analiză și stabilire că o anumită persoană a săvârșit fapta pentru care s-a început urmărirea penală”, a arătat judecătoarea, care a arătat că faptul atrăgea nulitatea și a ordonanței de efectuare în continuare a urmăririi penale față de suspecți din 6 decembrie 2022. Ca urmare, au fost anulate și probele aferente. Un alt set de probe, administrate după 7 iunie 2023 în privința, printre alții, a primarului Chirica, a fost și el anulat pentru nereguli identificate în schimbarea încadrării juridice a faptelor acestuia.

O serie de extrase de cont au fost excluse din rândul probelor acceptate

De filtrul camerei preliminare nu au putut trece nici măcar toate probele care vizau infracțiuni aflate în competența DIICOT administrate înaintea celor două extinderi ale urmăririi penale. O serie de extrase de cont de la Libra Bank privindu-l pe Cristin Zămosteanu cu mențiunea „creditări din încasări circulare/suveică de la SC M Chim”. Dosarul de urmărire penală nu explica însă modul în care fuseseră obținute aceste înscrisuri, mai ales că nu exista niciun mandat judecătoresc care să fi autorizat solicitarea de date referitoare la tranzacții. În lipsa unui mandat, băncile pot comunica doar date privind existența și conținutul conturilor unei persoane, nu și tranzacțiile făcute de aceasta. Proba a fost exclusă din dosar.

Raportul de expertiză tehnică, pe care se bazau în bună măsură acuzațiile aduse angajaților și oficialilor Primăriei, a fost și el exclus din probatoriu, împreună cu anexele sale. „Curtea reține că modalitatea în care a fost administrată această probă a condus la lezarea iremediabilă a dreptului la apărare al inculpaților întrucât procurorul nu a înțeles să procedeze la crearea cadrului legal în care inculpații ar fi putut să își exercite drepturile prevăzute de lege, în principal dreptul la apărare”, a reținut judecătoarea.

O altă greșeală a anchetatorilor a fost solicitarea mandatelor de percheziție de la Tribunal. Printre inculpați se afla și directoarea juridică a Primăriei, Cristina Oțeleanu. Aceasta este și avocat, ceea ce ar fi impus ca mandatele de percheziție să fie eliberate de Curtea de Apel. Anchetatorii au încercat să dreagă busuiocul prin restituirea bunurilor ridicate. Nu era suficient, a arătat judecătoarea, câtă vreme la dosar se regăseau și fuseseră folosite în anchetă, înscrisurile ridicate în urma perchezițiilor. Ca urmare, au fost excluse din dosar toate procesele verbale de percheziție, ca și înscrisurile ridicate ca probe.

Declarațiile nu au fost înregistrate

Una dintre cele mai puternice lovituri aplicate rechizitoriului a fost eliminarea din dosar a declarațiilor date de doi martori, Gabriel Ghergheșanu și Petronela Susanu. O bună parte a acuzațiilor legate de urbanism plecau de la declarațiile acestora. Or, Ghergheșanu și Susanu nu fuseseră audiați în dosarul „Veranda”, ci în alte cauze. Procurorii luaseră declarațiile date în alte dosare și le folosiseră și în „Veranda”. Or, acest mod de lucru încălca dreptul de apărare al inculpaților care nu fuseseră încunonștiițați de audieri și nu putuseră participa la ele.

Judecătoarea de cameră preliminară a acceptat și o altă excepție de nelegalitate, invocată de Cristin Zămosteanu, Aura Pârvu, Ovidiu Crețu și Cristinel Bolobiță. Aceștia au arătat că audierea lor se făcuse fără înregistrarea audio sau video a declarațiilor. Or, aceasta este obligatorie, cu excepția situațiilor în care motive obiective o fac imposibilă. Înregistrarea este făcută tocmai pentru ca inculpații să nu poată invoca ulterior lipsa de imparțialitate a anchetatorilor sau consemnarea eronată a celor spuse. Procurorii nu-și bătuseră însă capul cu aceasta. Prima declarație de suspect înregistrată cu mijloace tehnice fusese cea a fostului șef al Direcției pentru Cultură, Virgil Băbîi, luată pe 30 ianuarie 2024. „Curtea constată că majoritatea covârșitoare a declarațiilor de suspect/inculpat nu au fost înregistrate, nefiind o situație excepțională, izolată în dosar”, a consemnat judecătoarea, subliniind faptul că acest mod de lucru a reprezentat o „vătămare iremediabilă” a dreptului la apărare a inculpaților. Ca urmare, au fost excluse din materialul probator toate declarațiile de suspect sau inculpat neînregistrate.

Procurorii nu au scris clar cum și-ar fi încălcat Chirica atribuțiile

Anchetatorii nu au primit notă de trecere nici măcar în privința unui aspect de bază pe care trebuia să-l îndeplinească rechizitoriul, acela de stabilire clară a acuzației penale și a limitelor judecății. Cu alte cuvinte, să fie redactat de așa manieră, încât inculpații să știe exact care sunt acuzațiile ce le sunt aduse, iar magistrații să știe ce anume au de judecat. „Procurorul nu a realizat o prezentare coerentă și cursivă a faptelor, ci una scindată, fracționată, lăsând în sarcina judecătorului să coroboreze toate împrejurările de fapt expuse și să ajungă la o concluzie logică pentru acuzațiile formulate”, a spus judecătoarea de cameră preliminară.

Despre Chirica, precizează judecătoarea, se indică generic că și-ar fi îndeplinit defectuos atribuțiile privind serviciile publice asigurate cetățenilor, fără a se indica în ce fel și-ar fi încălcat, concret, atribuțiile. Faptul că în rechizitoriu sunt redate atribuțiile stabilite în sarcina primarului prin Codul Administrativ nu ajută cu prea mult. „În lipsa unor precizări ale procurorului, judecătorul nu este lămurit dacă inculpatul nu a elaborat planuri urbanistice, nu le-a supus aprobării CL, dacă a emis sau nu a emis documentele întocmite în fals conform acuzațiilor”, a spus magistratul. Un exemplu menționat în încheiere este acuzația adusă lui Chirica că ar fi semnat și emis o autorizație de construire prin care ar fi atestat împrejurări necorespunzătoare adevărului, încălcând astfel dispozițiile art. 2 din Legea 50/1991. Or, respectivul articol conține o definiție a autorizației de construire. Rămâne neclară acuzația concretă adusă primarului. „Nici instanța și nici inculpatul nu pot fi puși în situația de a deduce, corobora sau interpreta voința procurorului, ci aceasta trebuie să fie clară și completă pentru legala sesizare a instanței”, a conchis judecătoarea. Aceleași dubii și le-a exprimat și cu privire la ceilalți inculpați dintre funcționarii Primăriei și Poliției Locale.

Într-un alt exemplu, Zămosteanu este acuzat că ar fi semnat șase procese-verbale de recepție la terminarea lucrărilor. La pagina 575 din rechizitoriu se menționează că se dispune clasarea cauzei în această privință, întrucât s-a împlinit prescripția răspunderii penale. În dispozitivul rechizitoriului însă, se dispune trimiterea în judecată a lui Zămosteanu pentru șase acte de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fără a se arăta dacă era vorba de alte șase procese-verbale, pentru care răspunderea penală nu se prescrisese.

Procurorii au timp să-și repare greșelile doar până în 3 octombrie

O parte a excepțiilor invocate de inculpați au fost respinse de judecătoarea de cameră preliminară, dar din dosarul DIICOT, cuprinzând 222 de volume de urmărire penală și un rechizitoriu cu 608 file nu a rămas mare lucru. Prin eliminarea succesivă a probelor, au rămas în picioare cele referitoare la acuzațiile inițiale aduse grupului Zămosteanu, respectiv constituirea unui grup infracțional organizat, delapidarea, ori spălarea de bani. Ancheta a fost dată înapoi cu patru ani, la momentul primelor arestări în cauză. Procurorii DIICOT au termen până pe 3 octombrie să remedieze neregulile găsite de judecătoare ori să ceară dosarul înapoi, pentru a mai lucra la el.

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii