Ne apropiem de jumătatea lui august, ultima lună de vară și de vacanță, motiv pentru care tragem tare cu știrile din stațiuni, unde și românii trag tare, să profite cât mai mult de ultimele raze, de ultimele bălăceli, de ultimele pungi cu nămol de dat pe trupul gol și de ultimele alte atracții estivale:
Gospodarul e gospodar și în vacanță!
* Membrii familiilor Pipotă, Ciupercă, Mărăcine, Crevete și Puzderie se află în chiar aceste zile la mare, împreună, în aceeași stațiune, unde au ajuns tot împreună, după o călătorie de vis cu autobuzul împrumutat de la serviciu de domnul Crevete, șofer la o autobază. Acesta fiind încăpător, turiștii au luat cu ei bagaje multe și variate, ca la un concediu de gospodari; printre altele, și căzănelele de rachiu, pe ideea că „nu se știe”! După prima săptămână au tras primele concluzii: cel mai bun rachiu obținut pe litoral din resurse locale este cel din scoici vechi, ținute în soare, mai gustos decât cel din guvizi, cel din pescăruși cu coji de pepeni, din meduze cu alge și din nămol de Techirghiol, care lăsa mâl pe pahar. La sfârșitul săptămânii, ei se vor îndrepta spre munte, cu același autobuz și cu aceleași căzănele: acolo ei vor încerca sortimente cu specific montan, cum ar fi țuica de brad și ghindă, vinul de mure, zmeurata și afinata sau chiar „veverițata”, că au auzit despre ea numai lucruri bune de la niște vecini care au fost acolo mai devreme, prin iulie.
Idei pentru un concediu cât mai ieftin: colacul de înot umplut cu vin și salteaua plină cu bere!
Românii sunt descurcăreți și imaginația lor se manifestă oricând, oriunde, chiar și când se pregătesc de concediu. Astfel, într-un compartiment de tren s-au nimerit împreună familiile Glugă și Cimpoi; domnul Anton Glugă căra în spate un colac de înot mare, cu cap de rățușcă, gata umflat, și purta pe el o vestă de înot, tot umflată, iar Maricel Cimpoi se încovoia sub povara unei saltele de plajă. Un tânăr de pe culoar, care i-a văzut cu bagajele enorme, i-a și întrebat de ce nu le-au transportat dezumflate, să ocupe un volum mai mic, dar ei i-au răspuns în cor „Ce treabă ai tu, urâtule?”. După un sfert de oră, Anton Glugă a început să-și ducă la gură când colacul, când vesta de salvare, în vreme ce Maricel Cimpoi a rămas cu buzele lipite de furtunul saltelei; din vorbă în vorbă, cei doi domni au ajuns să facă schimb de experiență: Anton a explicat cum și-a umplut colacul cu vin și vesta cu rachiu, iar Maricel l-a învățat în schimb cum se umple salteaua cu bere ieftină, la pet. Când au ajuns la mare, după câteva ore, colacul, vesta și salteaua erau deja golite și frumos împăturite sub banchete.
Fotograf de plajă bătut după ce și-a confundat maimuța cu copilul unei dudui
Am scris prin iulie despre turistul rămas fără bani pe litoral, care s-a descurcat dându-se drept maimuță, în timp ce soția sa percepea taxă de la cei care voiau să se pozeze cu el; amintim azi un alt mic fapt de viață și de vacanță estivală. Deși e foarte miop, fotograful de plajă Cezărică încă își mai practică meseria, profitând de giumbușlucurile maimuței sale Ciubaca, micuță și neagră, care atrage în continuare turiștii amatori de poze de la mare. Ieri, maimuța s-a vârât într-un grup de copii unși cu nămol de mamele lor, care s-au jucat cu ea până când fotograful Cezărică a spart gașca și a apucat-o de una dintre labe; cel puțin asta a crezut el atunci: după cinci minute s-a pomenit cu o umbrelă de plajă peste cap și cu o doamnă gălăgioasă, care i-a pus maimuța în brațe și și-a recuperat de la el copilul uns cu nămol (care, între timp, mâncase toate bananele bietei Ciubaca).
Un pensionar aflat la mare a auzit cântecul sirenelor și s-a pregătit să plece la uzină
Temistocle Ciozvârtă, 89 de ani, pensionar cu o bogată experiență, se află în chiar aceste zile pe litoralul românesc, la tratament – cură heliomarină și împachetări cu nămol sapropelic. Cu două dimineți în urmă, el se plimba pe dig, trăgând pe nări aerul plin de iod și de putoare de alge putrezite, când a auzit din depărtare un sunet ciudat, dar care i s-a părut familiar; dintr-o dată, el s-a transformat într-un robot disciplinat, s-a repezit acasă la gazdă (închiriase o odaie la un localnic, un turc pe nume Căcâr Cămâr), de unde a ieșit după nici cinci minute îmbrăcat în salopetă, cu o bască pe cap și o cheie franceză în mână. Când sunetul nu s-a mai auzit, s-a transformat din nou în turist și a încercat să-și explice fenomenul: „Am înțeles că la ora aia se aude cântecul sirenelor care vin din larg, se apropie de dig și vor să atragă oameni nevinovați, dar cântecul sirenelor mie mi-a sunat exact ca sunetul sirenei de la uzina unde am muncit eu toată viața mea, care realmente m-a hipnotizat!” ne spune el.
Publicitate și alte recomandări video