DOZA DE OPTIMISM | Interviu Răzvan Rughiniș: „Vulnerabilizarea utilizatorului de IA este foarte dură. E ca în nutriție: e mai ieftin să mănânci la fast-food”

Acum doi ani, am primit o provocare din partea Violetei Cincu, producător general al Radio Hit, care m-a invitat să realizez o rubrică bilunară la radio, văzându-mă ca un „conector în comunitate”. I-am răspuns pe loc „Da”, deși cu mari emoții, știind că în provocări stă creșterea. Titlul a venit ca o scânteie, o contrapondere prin optimism lucid și activ la toată încrâncenarea din jur.

Ca designer, cred că Designul înseamnă Optimism. Să proiectezi ceva înseamnă, prin definiție, să crezi că poți îmbunătăți realitatea curentă. Însă nu trebuie să fii artist sau arhitect pentru a avea această gândire. Fiecare dintre noi are, în esență, gândirea de designer: de la medicul care pregătește un plan de tratament, la profesorul care modelează o lecție sau antreprenorul care construiește o echipă. Am văzut această mentalitate cei 50 de invitați pe care i-am avut până acum la microfon. De la voci naționale precum Dan Perjovschi sau Melania Medeleanu, la repere ale Iașului din cultură sau medicină, precum Florin Lăzărescu sau Dr. Bogdan Iliescu, toți au un numitor comun: sunt oameni care nu așteaptă soluții, ci le creează.

De ce acum și în Ziarul de Iași? Dacă radio-ul oferă energie și ritm, pagina scrisă oferă reflecție. Ziarul de Iași ne oferă spațiul în care ideile pot fi citite în tihnă, puse în context și înțelese dincolo de reacția de moment. Exact genul de timp de care conversațiile cu sens au nevoie.

Doza de Optimism #50: înregistrarea ediției

Răzvan Rughiniș: „Vulnerabilizarea utilizatorului de IA este foarte dură. E ca în nutriție: e mai ieftin să mănânci la fast-food”

La ediția aniversară #50, vă aducem în prim plan un invitat aflat la intersecția dintre tehnologie, societate și etică, locul în care se decid, de fapt, viitorul și responsabilitatea noastră. Într-o lume care se grăbește să automatizeze totul, de la trafic la decizii de viață și moarte, Răzvan Rughiniș, profesor la Universitatea Politehnica din București și fondator Innovation Labs, vorbește despre cum putem folosi inteligența artificială fără să ne pierdem demnitatea umană, pentru că adevărata inovație nu stă doar în cod, ci în curajul de a rămâne stăpâni ai propriei sorți. 

Adrian Mironescu: I-ai dedicat cartea ta, „Societatea digitală: Stăpâni, cetățeni sau sclavi?“, mamei tale, pentru care „știința a fost mereu un instrument în slujba înțelepciunii”. Cum facem ca tehnologia să rămână, înainte de toate, umană?

Răzvan Rughiniș: Depinde, în primul rând, de noi. De multe ori ne așteptăm la răspunsuri care să vină din afară și uităm să fim oameni. Noi avem intenționalitatea împărtășită, avem empatie. Cu cât punem tehnologia în slujba relațiilor umane și a bunăstării semenilor noștri, cu atât cred că și noi devenim mai buni.

A.M.: În carte vorbești despre algoritmi care decid deja în locul nostru, de la credite la tratamente medicale. Cum ne antrenăm gândirea critică pentru a nu deveni sclavii unor tehnologii pe care, uneori, nici creatorii lor nu le mai înțeleg?

R.R.: Toată lumea vorbește despre gândirea critică și uită ingredientul esențial: temporalitatea. Tehnologiile accelerează atât de mult deciziile, încât ajungem în niște capcane ale gândirii, în niște „scurtături” pe care nu le mai validăm. Gândirea critică înseamnă să mergi mai departe de primul răspuns, să te întrebi dacă există fisuri în raționament. Acest lucru necesită timp, ceea ce este incompatibil cu lumea accelerată în care trăim. Câtă vreme nu ne asumăm acest „cost de timp”, nu vom reuși să ne păstrăm ancorarea în realitate.

A.M.: Poate că gândirea critică este chiar antidotul suprasaturației de informație și al halucinațiilor pe care le dă AI-ul?

R.R.: Fără îndoială. Dar nu este importantă doar pentru a „vâna” greșelile AI-ului, ci și pentru că abundența informațională ne saturează suspiciunile naturale. Este un soi de încărcare cognitivă atât de mare, încât ajungem obosiți și nu mai avem reacția de suspiciune pe care ar trebui să o avem. Totuși, există deja o tendință de „detoxifiere digitală”, în care tinerii își limitează stimulii și fluxurile sociale pentru a analiza deciziile importante cu mai multă atenție. Offline-ul a devenit noul lux.

A.M.: Harari avertiza recent la Davos că, dacă ne definim doar prin procesarea de informație, AI-ul ne va lăsa fără identitate. Care este acea trăsătură ireplicabilă a omului pe care niciun algoritm nu o va putea copia?

R.R.: Mi s-a părut interesantă intervenția lui Harari, dar el merge un pic prea departe, reducând până și religia la o dogmă dintr-o carte. Religia este și ritual, și trăire într-o comunitate. Aristotel spunea că omul este un animal social; noi ne potențăm unii altora gândurile și emoțiile. Emoțiile sunt contagioase. Câtă vreme ne uităm doar la spiritul analitic, s-ar putea să fim concurați de inteligența artificială. Dar în capacitatea umană de amplificare a emoțiilor și ideilor într-un context social, umanitatea are enorm de dezvoltat. Relațiile umane cultivate de-a lungul timpului sunt cele care ne definesc.

A.M.: Elon Musk spunea tot la Davos că „e mai bine să greșești fiind optimist, decât să ai dreptate fiind pesimist”. Tu ai văzut mii de idei trecând prin Innovation Labs. De ce e mai valoros pentru un tânăr să greșească construind, decât să aibă dreptate criticând?

R.R.: Le spun și studenților mei: cea mai importantă decizie în viață este dacă vrei să ai dreptate sau vrei să fii fericit. Mai ales inginerii încearcă deseori să demonstreze o dreptate care distruge întreg proiectul. Dacă ai dorința de creștere personală și fericire, înveți să mai lași de la tine. Fundamentul pe care am construit societatea este reciprocitatea. Dacă nu ești ancorat în ideea ca fiecare interacțiune să fie „pe plus” pentru tine, vei observa că multe pierderi de moment se transformă în relații valoroase pe termen lung.

A.M.: Vorbind de Innovation Labs, care este cea mai mare lecție de optimism pe care ai învățat-o de la generația „nativă digital”?

R.R.: Innovation Labs este un context unde legăm expertiza cu naivitatea și ambiția tinerilor. Dacă la 20 de ani nu crezi că poți schimba lumea, este foarte greu să îți găsești locul în ea. Am avut echipe de tineri care au mers alături de fermieri români să înțeleagă problemele din agronomie. O conversație între aceste două grupuri sociale atât de depărtate produce oportunități de creștere și valoare economică pentru toată lumea. Am avut peste 60 de astfel de produse care au căpătat existență reală.

A.M.: Cum transformăm universitățile dintr-un spațiu al cursurilor teoretice într-un adevărat „hub de curaj”, unde eșecul este privit doar ca o etapă intermediară?

R.R.: Nu sunt de acord cu stigma conform căreia românii nu sunt o nație curajoasă sau antreprenorială. Internetul de mare viteză din România este rezultatul unor tineri care, acum 20 de ani, trăgeau cabluri între blocuri și își asumau riscuri. Universitatea este un loc unde te poți inspira din optimismul generației de 20 de ani și poți aduce expertiza care să creeze valoare socială.

A.M.: Într-o lume în care dorințele noastre nu mai sunt mistere pentru algoritmi, cum mai putem proteja libertatea individuală și demnitatea umană?

R.R.: Încercând să nu alegem mereu calea minimului efort. Prețuim intimitatea, dar nu ne întrebăm cum de primim servicii gratis; vulnerabilizarea utilizatorului este foarte dură. E ca în nutriție: e mai ieftin să mănânci la fast-food decât să-ți faci o salată sănătoasă acasă. Trebuie să înțelegem că anumite „costuri” de atenție și efort în viața noastră digitală ne vor oferi libertăți valoroase în viitor.

A.M.: Te-a salvat vreodată optimismul?

R.R.: Fiind mereu în contact cu tinerii, am un „bias” optimist. Cred în ideea lui Musk: este mai bine să greșești crezând că lumea este mai bună decât este astăzi, pentru că așa creezi acele fisuri prin care o lume nouă se poate naște. Trebuie să împingem granițele realității, nu doar să constatăm cum este ea.

A.M.: Ce gând ai lăsa publicului ca o doză de optimism?

R.R.: M-aș întoarce la principiul reciprocității. Să fim mai curioși de ceilalți decât dornici de validare. Dacă am fi mai curioși, am trăi într-o lume mai bună.

—–––

Adrian Mironescu este designer de brand și fondatorul Optimism Works. Crede că optimismul este o formă de acțiune, iar viitorul nu se așteaptă, se construiește. 

Publicitate și alte recomandări video