Dr. Bogdan Iliescu: „Trăim într-un sistem bazat enorm pe relații interpersonale, iar asta erodează foarte mult psihicul, energia medicilor”
Dr. Bogdan Iliescu, neurochirurg, crede că deși sistemului românesc de sănătate îi lipsesc niște rotițe pe care le consideră a fi foarte importante, el încă funcționează. Dar nu funcționează prin faptul că există o coordonare sau un cadru foarte bun care să-l așeze pe o anumită direcție, ci pentru că sunt încă oameni buni în el.
Citiți aici integral „Ziarul de Sănătate” nr. 19
„Vă dau un exemplu strict de la noi – sistemele de recuperare neurologică și de îngrijiri paliative sunt foarte subdimensionate și nepotrivite cu nevoile. Sunt mulți care pleacă prin alte țări, în Germania inclusiv, pentru tratament; lipsesc multe lucruri și din pediatrie, spre exemplu neurochirurgia pediatrică în Iași e făcută de doi oameni, care sunt foarte inimoși, dar sunt doar doi, nu ai tot ce trebuie. De aceea ne ajutăm între noi”, a declarat dr. Bogdan Iliescu.
Acesta a explicat că sistemul este subdimensionat în momentul de față și nu are gândit nici un flux de lucru coerent. Situația s-a dezechilibrat masiv când au fost închise, în urmă cu zece ani, mai multe spitale de nivelul al doilea, iar triajul s-a mutat aproape integral la spitalele mari, din centrele universitare, care sunt și astăzi supraîncărcate.
Dr. Bogdan Iliescu spune că una dintre marile probleme este că nu vedem lucrurile care nu ne afectează în mod direct, iar asta se aplică sistemului medical. Acesta dă exemplul războiului din Ucraina, înainte de care „nu ne-a interesat foarte mult dotarea armatei, dar apoi am văzut că se poate face și dotare, și instruire, cum ar fi și normal”.
„Cu sistemul medical nu știu de ce s-a creat impresia că doctorii trăiesc bine, lasă că se descurcă ei și a fost lăsat așa, la voia câte unuia care ajunge într-o poziție foarte înaltă, de ministru sau echivalent, și care acționează după niște interese cel mult de grup. Nu a interesat pe nimeni să facă un sistem grozav, foarte funcțional. Iar nepreocupând pe nimeni, lucrurile nu vin de la sine la nivelul ăsta, nu au cum să se facă. Așa că trăim într-un sistem bazat enorm pe relații interpersonale, iar asta erodează foarte mult psihicul, energia medicilor. Dacă nu aș avea colegi foarte buni, doctori mai mici sau mai mari decât mine, cu care să am o relație bună, mi-ar părea foarte rău de pacienții mei care nu ar ști unde ajung și cât durează tratamentul”, a precizat dr. Bogdan Iliescu.
Încurajarea privatului, o soluție pentru sistemul din România
Dr. Iliescu spune că, în România, dacă nu există interes din partea medicilor și a personalului medical, în general, atunci pacienții pur și simplu ajung să se piardă în hățișul birocratic și ineficient al sistemului. Iar medicii, în special, ajung să piardă vremea, în opinia sa, cu lucruri pe care nu ar trebui sub nicio formă să le facă, dar pe care dacă nu le fac simt că-și abandonează pacienții.
„Îmi povestesc prietenii din Franța, din SUA nu mai zic, că neurochirurgul care operează nici nu știe cum a ajuns pacientul în fața lui. Dar vine pe o filieră clar definită, e îndrumat, știe toți pașii. La noi se întâmplă asta doar pe la unul, pe la altul, pilele sunt peste tot și Doamne ferește dacă e un caz social că ajungi aproape să-l înfiezi. Eu și o grămadă dintre colegii mei avem cazuri care stau cu lunile în spital pentru că e vorba de un om, nu poți să îl arunci în stradă. Așa că spitalul ajunge și azil, și loc de binefacere, ce vrei și ce nu vrei, dar asta consumă resurse, moralul bolnavilor, al doctorilor și al personalului în general”, a completat dr. Bogdan Iliescu.
Medicul crede că sistemul medical din SUA nu s-ar potrivi în România, fiind extrem de dur și dependent de unele asigurări, fără de care pacienții au acces greu la îngrijirea corespunzătoare. Dar un mix între sistemul francez și cel german ar putea fi implementat în România, în care pacienții să fie bine îngrijiți, în care asigurările de stat să fie funcționale, iar cine vrea să meargă în privat să aibă posibilitatea asta foarte simplu.
„În Germania, asigurarea privată închiriază practic tot de la spitalul de stat. Că așa e normal, să ai un spital pe care să-l dotezi foarte bine și să direcționezi banii într-un anumit fel. Medicul să lucreze «la privat» tot în spitalul de stat, pe paturi separate, la alte ore și pe alte onorarii. Toată lumea e fericită, iar sistemul ar fi extrem de «curat» în sensul acesta, al termenului prozaic, la modă astăzi. La noi nu înțeleg de ce există reticența aceasta la sistemul privat în sănătate, e ca în învățământ, trebuie să se dezvolte puternic. Un stat modern nu-și permite pur și simplu să plătească el noianul de bani necesar pentru sisteme performante, de aceea privatul este o soluție și în învățământ, și în industrie, și în medicină. Ar fi o salvare și la noi dezvoltarea sa”, a apreciat dr. Bogdan Iliescu.
El aruncă un ochi critic și asupra asigurărilor private din România despre care consideră că sunt ținute sub cheie și nu sunt lăsate să se dezvolte. Acesta este însă doar un vârf de iceberg, crede neurochirurgul, într-o țară în care legislația are lacune semnificative, unde lipsesc proceduri medicale sau medico-legale care nu sunt prevăzute nicăieri și „este iarăși un lucru care grevează sistemul, ajungi să faci medicină defensivă, care nu e mereu cea mai bună pentru pacient”.
Rezidenții nu mai au aceeași tragere de inimă
Medicul știe ce i-ar convinge pe rezidenți să rămână în România și a spus-o pentru „Ziarul de Iași” și în urmă cu mai mulți ani, când salariile personalului medical au fost crescute peste noapte „la nivel european”.
„Și așa cum am spus și atunci, nu banii îi țin în țară sau nu doar banii. Ce i-ar convinge să rămână ar fi dacă toate lucrurile care se întâmplă ar merge de la sine, senzație pe care o ai și afară. Apoi, să simtă că sunt protejați în România, fiindcă medicina este mereu pe muchie de cuțit, dar când lucrurile nu merg bine e extraordinar de rar vina unui om care nu a vrut sau nu a făcut ce trebuie din nu știu ce motiv meschin. Lumea înțelege tot mai puțin treaba asta și este foarte trist”, a explicat dr. Bogdan Iliescu.
El spune că efectele se văd și asupra studenților, dar mai ales asupra rezidenților din primii ani de meserie, care mereu au impresia că vor fi nedreptățiți în munca pe care o fac așa că încearcă să facă strict ce e în „fișa postului”.
„Iar asta nu duce la acțiuni necontrolate, ci la lipsă de interes și de acțiune. Generația mea și cele dinainte am tot umblat să vedem cum fac alții, să practic, să fiu cel puțin la nivelul ăstora din Europa, iar dacă americanii și japonezii sunt mai buni și fac ceva să simți că se alege praful de tine dacă nu faci și tu treaba asta. Nu mai există sentimentul ăsta. «De ce să merg, de ce să fac, dacă aici face fiecare cum vrea și la final oricum îți iei un șut..?», se întreabă mulți. Este o tragedie ce se întâmplă, iar efectele ei le vom vedea peste vreo 10 ani. Momentan se merge pe ideea că programul e programul, interesul e să ne facem treaba, în gărzi nu prea venim. Și, să fim sinceri, când vezi ce crede societatea despre doctori, ai vrea să mai dai la medicină dacă ai fi tânăr? În trecut 80% dintre studenți spuneau că veneau pentru că exista respectul față de meserie. Mai respectă cineva astăzi doctorii?”, a conchis dr. Bogdan Iliescu.
Publicitate și alte recomandări video