Dragoste de închiriat

Scânteia care a aprins vulcanul: în cea mai recentă etapă a Superligii noastre fotbalistice, Rapid a pierdut la Sfântu Gheorghe cu 0-2. După 75 de minute de dat cu stângul în dreptul prin careul lui Niczuly, Rapidul a luat gol. De la Omar El Sawy, jucător împrumutat de giuleșteni grupării din Covasna. Rapidul a înghețat, primind încă un gol, iar vulcanul a explodat. „Cum Dumnezeu jucătorul meu împrumutat să-mi dea gol. Este a doua oară când mă omoară unul dintre ăștia, după Micovschi,pe care l-am împrumutat la UTA. Conducerea ce face, de ce nu pune clauze? Unde s-a mai văzut asta în lume?”, a tunat vulcanul Șumudică, cu o mânie proletară deloc mică în ciuda zvonurilor. Antrenorul giuleștean știe cum se procedează doar în ograda adversă, la Becali, de unde nici musca nu pleacă cu împrumut fără clauză. Adică jucătorul să nu joace împotriva echipei mumă fără ca beneficiarul împrumutului să plătească. Robert Ion, care n-avea șanse să prindă prima echipă la FCSB, a jucat aproape două sezoane la Iași (în ambele eșaloane profesioniste), dar n-a avut voie să-și înfrunte proprietarul. La fel, Musicare a jucat în Superligă la Petrolul. Invers, Bîrligea n-a fost jucător împrumutat de CFR, ci transferat definitiv la FCSB, dar patronul clujean a pus clauză ca atacantul să nu fie folosit în meciurile cu echipa de pe Gruia. Și Gigi Becali n-a avut ce comenta! Multora li se pare normală asemenea atitudine, deși nu prea se întâmplă în țările cu fotbal avansat, chiar dacă Șumudică nu știe asta! Deci Becali pune clauze, Varga de la Cluj pune clauze, dar Șucu de la Rapid nu vrea. Or fi Becali &Varga descinși din Evul Mediu, o fi Șucu un trâmbițaș al timpurilor noi, problema nu este chiar simplă.

La o emisiune TV, fostul mare internațional Basarab Panduru râde de revoltatul din Giulești. Se teme Șumudică de El-Sawy? Îl crede în stare pe fotbalistul cu rădăcini egiptene (dar român cu acte) de a destabiliza letal fortăreața inexpugnabilă a Rapidului? „Păi, dacă-i așa de valoros de ce l-ai dat, domnule Șumudică?” Dacă răbufneala antrenorului cu geacă de firmă induce empatie, argumentele lui „Pandi” par inexpugnabile. Chiar așa, de ce l-ai dat, domnule Șumi? Sau, dacă nu l-ai dat dumneata, de ce l-ai împrumutat, domnule Șucu, cu sau fără clauză?

Dar punctul de pe i sau accentul circumflex de pe â este altul. La ce și cui folosesc împrumuturile de jucători? Cluburile profesioniste puternice din Europa trăiesc, printre alte surse de venit și din producția proprie de pepinieră. Și sursa nu este neglijabilă. Vârfurile, dacă există, își fac loc cu coatele la prima echipă. Alți jucători, susceptibili de progres, sunt dați cu împrumut, pentru a acumula jocuri la alte echipe și a fi recuperați, dacă ei confirmă. În fine, alții sunt vânduți producând bani la bugetul clubului. În niciun caz, acolo nu sunt necesare restricții gen regula „under” de la noi pentru a se crește tineri, fiindcă cluburile știu prea bine ce au de făcut. Interesul poartă altfel de fesuri. Celor împrumutați nu li se pun clauze, pentru că un asemenea „venit” nu folosește prea mult nici clubului, nici jucătorului. Dacă competiția se dispută într-un climat sănătos, nici nu pot exista discuții. Dacă se întâmplă ca un jucător transferat să nu joace în primele 1-2 meciuri contra fostei echipe, este de cele mai multe ori problema sentimentală a fotbalistului, care, la fel de multe ori, este înțeleasă.

În fotbalul nostru încârligat și îmbârligat lucrurile se pot întâmpla și altfel, fiindcă jucătorii împrumutați nu prea sunt îndrăgiți de fani. „Ăsta joacă cu gândul la ceilalți” sau „Clubul crește talente pentru alții” sunt refrene mereu îngânate prin peluze. Musi, jucătorul antepomenit, n-a avut ocazia să joace pentru Iași contra FCSB, fiindcă era în Liga a II-a, acolo fiind esențial pentru promovare. Dar când a fost nevoie să se întoarcă în ograda mioritică, suporterii n-au regretat. Apoi, un jucător luat cu împrumut trebuie să fie mai atent. Să presupunem că El Sawy (exemplul cu care am început) n-ar fi marcat, ba ar fi jucat prost, ar fi fost eliminat, ar fi dat autogol etc. Nu e greu de imaginat cum ar fi fost privit după meci: „cum să îndrăznească să lovească mâna care îl hrănește” (există cazuri când clubul mumă îi plătește o parte din salariu la noua echipă). Antrenorul ar fi fost și el batjocorit că începe meciul cu „omul dușmanului”. De foarte multe ori, antrenorii n-au nevoie de clauze ca să nu folosească jucători împrumutați contra fostelor grupări, tocmai pentru a-i proteja pe acești copii de oprobriul galeriei în cazul în care greșesc. Sau sunt prea timorați de dorința de a nu greși.

În cazul Rapidului, cu clauză sau fără clauză, în ambientul nostru românesc, poate că Șucu merită asemenea lovituri, fiindcă nu dovedește răbdare cu diamantele neșlefuite complet. Schimbă garda foarte repede și, făcând abstracție de mult-prea-des-amintitul El Sawy, tineri de mare talent pentru echipa națională de tineret a lui Daniel Pancu (Rareș Pop, Grameni și alții) lustruiesc banca de rezerve precum fetele de la noua națională de handbal. Timp în care sunt aduși stranieri de calitate îndoielnică, care se remarcă în primul rând prin ifose. Cam pe aici este problema tinerei generații, nu clauzele și obligațiile pe care le tot mânăresc niște conducători de club anacronici.

Publicitate și alte recomandări video