anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

Dramă în ianuarie (II)

GALERIE
lucian dirdala200
  • lucian dirdala200
- +

Orice comunitate politică are dreptul de a se proteja, restrângând şi sancţionând comportamente. A spune, a scrie, a desena, a cânta despre lucruri care nu convin unora sau altora sunt îndeletniciri ce ţin de libertatea individului, într-o mare parte a Europei de azi.

Aşa cum era de aşteptat, Europa continuă să resimtă efectele actelor teroriste din Franţa, începute prin atacul împotriva redacţiei Charlie Hebdo. Pornind de la recentele informaţii referitoare la Belgia, Germania şi alte ţări europene, cititorii acestei pagini şi-au putut deja forma o idee asupra ameninţării pe care o reprezintă, în acest moment, fundamentalismul islamic.

Ce ar mai fi de spus? Sunt destui cei care transmit mesaje ce îndeamnă la intoleranţă, ură şi violenţă, adesea prevalându-se de dreptul lor de a-şi practica religia. Nu cred că vreunul din marii filosofi politici liberali din veacurile trecute ar fi fost dispus să admită aşa ceva. Este, cred, o ironie amară faptul că, astăzi principiul libertăţii de expresie este intens speculat de mulţi adversari declaraţi ai unei ordini politice libere, indiferent dacă aparţin grupului majoritar sau minorităţilor, dacă sunt sau nu cetăţeni ai statului respectiv, dacă s-au născut pe teritoriul acestuia ori au venit din străinătate.

Viaţa în comun ne confruntă cu destule situaţii în care ne simţim ofensaţi în valorile şi convingerile noastre. Ni se întâmplă frecvent să condamnăm moral vorbe şi fapte ale altora, pentru că le considerăm a fi provocări sau insulte la adresa concepţiilor noastre religioase, etice sau politice. Arareori, însă, este justificată trecerea de la stadiul de condamnare morală la acela de condamnare juridică; o face, în numele nostru, o justiţie imparţială.

Această trecere este legitimă doar dacă acele vorbe sau fapt ameninţă prima - pentru mine, şi singura - justificare a existenţei statului: menţinerea păcii sociale. Cât timp nu aparţinem unei adevărate comunităţi politice europene, soluţiile pentru atingerea acestui deziderat rămân, în cea mai mare parte a lor, la latitudinea naţiunilor. În funcţie de propria istorie şi de propriile tradiţii, acestea ar trebui să definească în mod onest ameninţările, iar rolul partizanilor libertăţii individuale ar urma să fie acela de a veghea ca această definire să nu devină opresivă.

Ne-am putea închipui, spre exemplu, că o comunitate politică ce a fost afectată recent de un conflict religios ar putea accepta mai uşor, de dragul păcii sociale, limitarea discursurilor ce riscă să alimenteze ura interconfesională, în timp ce o ţară scutită de asemenea conflicte (sau în care ele au avut loc într-un trecut îndepărtat) ar putea adopta o linie mai tolerantă. La fel, în cazul riscurilor de natură etnică, rasială, ideologică etc. Ceea ce contează, însă, este ca opinia publică să nu învestească autorităţile cu o prea mare încredere. De greşit, vom greşi cu siguranţă: nici un cadru legislativ nu este perfect. Aş prefera, totuşi, să greşim în direcţia libertăţii, nu în cealaltă.

Există, desigur, şi teme ce suscită un consens ce depăşeşte barierele naţionale. Spre exemplu, mi se pare natural ca în aproape toată Europa, negarea Holocaustului să fie pedepsită - a fost vorba de o dramă definitorie pentru întregul continent, iar enunţul respectiv mi se pare a conţine implicaţii politice foarte periculoase. În marea lor majoritate, însă, aceste teme vor fi influenţate de experienţele mai îndepărtate sau mai recente ale fiecărui popor. În ceea ce priveşte ofensarea sensibilităţilor religioase, cred că majoritatea societăţilor europene au devenit suficient de mature pentru a nu resimţi dramatic asemenea acte.

Desigur că există grade şi nuanţe - din nou, discuţia poate fi extinsă şi la alte „date adânci” ale personalităţii individuale, cum ar fi etnia, rasa, limba. A fi lipsit de sensibilitate faţă de celălalt atunci când îţi exerciţi un drept este una, a da dovadă de prost gust este altceva, a jigni deliberat ar fi un pas şi mai dramatic. Totuşi, nu cred că vreuna dintre aceste situaţii justifică intervenţia puterii publice: e rolul societăţii civile să le sancţioneze, dacă nu dorim ca statul să devină prea apăsător. Cu totul altfel stau lucrurile, însă, atunci când insultarea valorilor unui grup ar putea genera conflicte sociale majore, cu efecte serioase asupra unui număr mare de cetăţeni.

Orice comunitate politică are dreptul de a se proteja, restrângând şi sancţionând comportamente. A spune, a scrie, a desena, a cânta despre lucruri care nu convin unora sau altora sunt îndeletniciri ce ţin de libertatea individului, într-o mare parte a Europei de azi. La fel, a predica din biserică, moschee sau din alte locuri despre rai şi iad, despre om, societate şi stat - inclusiv atunci când se propun alternative la ceea ce este. Multe dintre actele de acest gen ne-ar putea repugna moral, însă, cât timp ele nu reprezintă ameninţări serioase la adresa păcii sociale, intervenţia statului rămâne nejustificată. 

Lucian Dîrdală este politolog şi lector universitar doctor în cadrul Universităţii “Mihail Kogălniceanu” 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Jurnalism în cheia „clarităţii morale”

Alexandru LĂZESCU

Jurnalism în cheia „clarităţii morale”

Jurnalismul nu poate fi niciodată matematic obiectiv, însă el ar trebui să fie, cel puţin în teorie, relativ nepărtinitor, să permită dezbaterea şi să găzduiască puncte de vedere diferite; nu şi în noua viziune radicală de stânga care câştigă teren în Occident, pentru care „adevărul propriu” trebuie să primeze.

Filmuletul zilei

opinii

Scaunele şi câinele Celsius

Nichita DANILOV

Scaunele şi câinele Celsius

Am ascultat cu glasurile stinse sunetele de chitară, am ascultat şi recitalurile. Am aplaudat. Apoi ne-am sculat de pe scaunele noastre, ne-am salutat de la distanţă, şi am plecat spre bârlogurile noastre risipite prin diferite colţuri ale oraşului. Ajunşi acasă, ne-am întins în pat, scrutând tavanul. Dar atât patul, cât şi tavanul semănau cu piaţa unde avusese loc recitatul. Şi atunci ne-am întrebat: la ce bună arta în vremea pandemiei?

Generații de drepturi, starea democrației și noile conflicte

Sorin CUCERAI

Generații de drepturi, starea democrației și noile conflicte

În societate lucrurile stau cam la fel ca în zona politică - excepția semnificativă fiind societatea urbană (mai ales din urbanul mare), care tinde să susțină din ce în ce mai puternic drepturile din a treia generație. De aici și respingerea masivă în urban a partidelor tradiționale (PSD și PNL), percepute ca rămase în urmă, când nu de-a dreptul retrograde (cam cum era perceput PCR în urbanul mare în anii '80).

O critică a criticii

Dana ȚABREA

O critică a criticii

Volumul semnat de Miruna Runcan, Teatrul în diorame. Discursul criticii de teatru în comunism. Fluctuantul dezgheţ 1956-1964 (Editura Tracus Arte, 2019) este pentru autoare, critic de teatru, profesor la Facultatea de Teatru şi Televiziune de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, un prilej de reflecţie şi cercetare academică asupra fenomenului criticii de teatru în comunism, de analiză retorico-stilistică a unor fragmente din cronicile timpului, ceea ce-i permite să formuleze opinii cu privire la structura şi tipologia cronicilor, parte a unei critici a criticii, aspect neglijat de literatura de specialitate.

pulspulspuls

Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

Să începem cu sfârşitul pe astăzi, stimaţi telespectatori, şi să vă oferim ceva de la Bucale, una bucată postare frumoasă a unui bun amic, abil cunoscător al sforăriilor din partidoi. 

Caricatura zilei

Răzbunarea mașinii

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.