Caută 
Fiscul vrea să îngroape afacerea unei mici antreprenoare din Iași, dar nu înainte de a scoate la mezat pantofii din picioarele mortului
5 MIN
Instituțiile statului român l-au sprijinit pe un mic întreprinzător rural până i-au trântit capacul sicriului în cap. Acum, vor să-l bată și în cuie. Mica întreprindere familială din Golăiești a intrat în insolvență din motive independente de voința sa.
Fiscul încearcă însă să scoată la mezat și averea personală a întreprinzătorului. Deocamdată, judecătorii s-au opus, calificând acțiunea Fiscului drept inadmisibilă.
În urmă cu 20 de ani, o ieșeancă din Golăiești, V.M., și-a încercat norocul în afaceri. A reușit să obțină o finanțare nerambursabilă din fondurile alocate României înaintea aderării la Uniunea Europeană.
Proiectul depus în cadrul programului SAPARD viza înființarea unei ferme zootehnice în satul Cilibiu. Femeia a obținut o finanțare neramburasabilă de 60.000 euro, echivalentul la acea dată a 161.000 lei. Disponibilul propriu a reprezentat 117.000 lei, pentru încă 294.000 lei femeia trebuind să se împrumute. Finanțarea nerambursabilă a primit-o efectiv în 2009, când ferma a și intrat în producție.
Mica afacere a început cu 20 de vaci Holstein
La început, totul a mers bine. Cele 20 de vaci Holstein din fermă erau furajate din recolta de pe terenul de 7.000 mp deținut de femeie. Laptele obținut era livrat către Dorna Lactate SRL, așa cum prevedea și proiectul. Seceta din perioada 2011-2012 a dat însă totul peste cap. Producția de furaje depindea de precipitații. Ca urmare, fermiera a trebuit să cumpere furaje din Neamț și Suceava, la prețuri mari. Vacile s-au adaptat cu greutate la noul furaj, ceea ce a făcut ca producția de lapte să scadă. În plus, Dorna Lactate SRL a scăzut, în aceeași perioadă, prețul cu care achiziționa lapte de pe piață.
În 2011, veniturile fermei au scăzut la jumătate față de anul anterior. Dacă în 2009, profitul fusese modest, de 16.500 de lei, în 2012, el devenise simbolic: 1.589 de lei.
„O mare parte a operațiunilor se executau oarecum mecanizat, însă derularea operațiunilor manuale au determinat ca societatea să aibă timpi mari în executarea lucrărilor și cheltuieli efective mai mari decat cele bugetate. Conjunctura climatică nefavorabilă, concurența foarte mare în domeniul produselor de lapte au determinat ca entitatea să realizeze venituri la limita sustenabilității, iar condiția impusă prin proiectul SAPARD, de a livra doar către clientul Dorna, cu un anumit preț de vânzare, a determinat ca entitatea să nu își poată crește volumul de vânzări”, s-a consemnat în 2023 într-un raport privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență.
Statul i-a cerut toți banii înapoi
Mai bine, mai rău, afacerea totuși a mers timp de cinci ani. În iunie 2014 însă, în urma unui control documentar, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit i-a impus micii întreprinzătoare să returneze 158.000 lei, practic toată finanțarea nerambursabilă. Întreprinderea familială a intrat în blocaj financiar, iar activitatea s-a oprit. În scurt timp, ferma a fost scoasă la mezat. Tancul de răcire a laptelui, instalația de muls, două adăpători, cele 20 de vaci, terenul, o hală de 450 mp au fost executate silit în perioada 2016-2017 în contul datoriilor. Creditorii au fost îndestulați în întregime, cu o singură excepție: statul.
Cu trecerea timpului, datoriile către instituțiile statului au continuat să crească, iar instituțiile care voiau bani s-au înmulțit. Tabelul final al creditorilor a cuprins Administrația Județeană a Finanțelor Publice, cu 224.000 lei, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, cu 257.200 lei, primăria Golăiești – 59.200 lei și Fondul de Garantare a Creditului Rural – 215.400 lei. În total, 755.785,81 lei. Iar de vândut nu mai era nimic.
În scenă a intrat Fiscul
Pentru îndestularea și a statului, AJFP s-a adresat Tribunalului, cerând ca datoriile întreprinderii familiale V.M. să fie suportate de V.M., ca persoană fizică. Cu alte cuvinte, după lichidarea fermei ca entitate juridică, să se treacă la vânzarea bunurilor personale ale fermierei, ca persoană fizică. Procedura este permisă de lege în anumite condiții, de regulă atunci când s-a ajuns în mod fraudulos la insolvență. Reprezentanții Fiscului au argumentat că, în calitate de reprezentant al întreprinderii familiale, V.M. era direct răspunzătoare de îndeplinirea obligațiilor fiscale.
În aprecierea Fiscului, V.M. se făcea vinovată de faptul că dispusese, „în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi”. Se încăpățânase, altfel spus, să încerce ținerea în picioare a fermei, deși ar fi fost clar că era falimentară. În plus, ar fi folosit bunurile fermei în interes propriu și nu ținuse contabilitatea în conformitate cu legea.
De cealaltă parte, V.M. a prezentat ca apărare însuși raportul lichidatorului care nu-i găsea nicio vină. Lichidatorul judiciar nu constatase producerea unor fapte care ar fi încadrabile în prevederile articolului 169 din Legea insolvenţei, invocat de Fisc și care permite executarea silită a averii personale a omului de afaceri în contul datoriilor firmei.
Judecătorii au spus totuși nu
Pe acest articol de lege s-a bazat și raționamentul judecătorilor. V.M. nu se gândise la o nuanță pe care însă magistrații au invocat-o din oficiu. Conform articolului 169 din Legea insolvenței, „La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, fără să depășească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta respectivă, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvență a debitorului”.
Expresia cheie era „persoană juridică”. Legea nu făcea nicio referire la debitorii organizați sub formă de persoană fizică autorizată, întreprindere individuală sau întreprindere familială. Situația acestor întreprinzători este reglementată distinct de o ordonanță de urgență adoptată în 2008. Fiscul nu-și întemeiase însă acțiunea pe ordonanța din 2008, ci pe legea din 2014, care se referea doar la persoanele juridice. Ca urmare, acțiunea Fiscului a fost respinsă ca inadmisibilă. Hotărârea Tribunalului nu este însă definitivă, ea putând fi contestată în apel.
Publicitate și alte recomandări video
Îți recomandăm
