Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Drame nevăzute: Părinţi care dorm în fața spitalului ca să fie alături de copiii lor grav bolnavi

GALERIE
copii-cu-cancer
  • copii-cu-cancer
- +

Drame absolut impresionante se petrec nu numai în saloanele Spitalului de Copii, ci şi în jurul instituţiei. „Ziarul de Iaşi“ a stat de vorbă cu părinţi din afara Iaşului care dorm cu lunile în maşina parcată printre blocuri, sau în rulote aduse special la Iaşi, totul pentru a fi cât mai aproape de copiii lor internaţi cu cancer sau alte boli incurabile. Toată această lipsă de umanitate elementară se întâmplă pentru că spitalele ieşene care găzduiesc astfel de copii nu au dezvoltat capacităţi de cazare adaptate cererii. „Spitalul este pentru copii, nu pentru părinţi“, este replica managerului de la Pediatrie. În alte oraşe astfel de capacităţi funcţionează de ani buni. Spitalul pentru Copii „Grigore Alexandrescu“ din Bucureşti, de exemplu, are un spaţiu construit de Fundaţia „Ronald McDonald“ din 2003, iar Spitalul pentru Copii „Louis Ţurcanu“ din Timişoara, din 2008.

Părinţii copiilor bolnavi de cancer sau de alte boli nemiloase care slăbesc trupul celor mici uită cum e să stea acasă. Ca să fie aproape de copii, mulţi dintre ei aleg să stea pe durata tratamentului în preajma lor, chinuindu-se în maşinile personale, în rulote sau în alte spaţii improvizate pentru a le mai alina suferinţa celor mici. Pentru că fiecare copil are dreptul la un singur aparţinător, în cele mai multe cazuri fiind vorba despre mama acestuia, în curtea Spitalului de Copii „Sf. Maria“ din Iaşi sau în jurul unităţii medicale sunt mereu taţi care îşi susţin moral membrii familiei. Medicii susţin că ar fi un gest de umanitate ca aceştia să aibă un loc unde să se poată odihni corespunzător, fiind vorba despre tratamente de lungă durată, în timp ce managerul spitalului susţine că „spitalul este pentru copii, nu pentru părinţi“, şi că există un proiect în derulare în acest sens. Pe de altă parte, proiectul a prins viaţă în alte oraşe deja de ani buni, Spitalul pentru Copii „Grigore Alexandrescu“ din Bucureşti având un spaţiu construit de Fundaţia „Ronald McDonald“ încă din anul 2003, iar Spitalul pentru Copii „Louis Ţurcanu“ din Timişoara din anul 2008.

„E ursuleţul meu“

„El este Thomas, ursuleţul meu pe care îl am de la doamna doctor. Îl ţin acolo pe pat lângă mine, îmi place să mă uit la el“, îmi spune fetiţa cu ochi vii şi cu un trup care pare al unui copil mult mai mic, arătând către un urs roz, care zace la capătul patului. Zâmbeşte mereu ca şi cum nu ar măcina-o nicio boală şi vorbeşte cu ceilalţi copii din salon, făcând schimb de jucării. De pe 31 ianuarie, casa ei de la 250 de kilometri depărtare s-a mutat în salonul de spital pe care îl împarte cu alţi doi copii şi cu mamele lor, de când medicii au diagnosticat-o cu hepatoblastom, o tumoră la ficat, cu metastaze pulmonare. Fiind singurul copil al familiei, un copil care a venit pe lume după mai mulţi ani de încercări, niciunul dintre părinţi nu îşi închipuie ce altceva ar putea să facă dacă nu i-ar fi alături fetiţei. Micuţa în vârstă de şase ani şi şase luni face chimioterapie, fiind la a şaptea tură, acum tratamentul mergând mai anevoios din cauza faptului că i-au scăzut trombocitele. „Nu pot să rezist singură, dacă face febră, cum a făcut de exemplu zilele trecute, nu ştiu ce să fac. Atunci l-am chemat pe soţul meu şi a venit: împreună e altfel. Nu mai rezist în spital. Nici fata nu poate fără el, ei doi se înţeleg mai bine, preferă să stea cu el. Acum, soţul a plecat acasă, să mai vadă de gospodărie, însă ştiu că va veni înapoi. Aşa o ţinem din ianuarie“, povesteşte mama fetei.

O lună de somn pe bancheta din spate

Tatăl a plecat acasă după ce aproape o lună de zile a dormit doar în maşină, pe bancheta din spate, mai exact de pe 21 mai, noapte de noapte. O singură dată, cei doi părinţi şi-au rupt din banii pe care îi aveau, şi tatăl s-a cazat undeva ca să îşi facă un duş şi să doarmă şi într-un pat. „I-am zis să facem cu schimbul, să vină şi el să doarmă cu fata şi să merg şi eu acolo. Mi-a zis «tu ştii ce rău e? Când vom merge acasă am să te las să dormi o noapte în maşină şi să vedem dacă îţi mai trebuie». Îi este greu, dar nu avem de ales, trebuie să stăm pentru ea... Doar pe ea o avem...“, spune mama acesteia, o femeie de aproximativ 40 de ani, în timp ce îi dau lacrimile şi îi mângâie creştetul fetiţei care stă cuminte şi ascultă ca şi cum ar înţelege prin ce trec părinţii pentru ea. Cele două şi-au făcut în salon un colţişor care seamănă cu un colţ de casă, unde sunt jucăriile fetiţei, câteva hăinuţe, dar şi câteva baloane, care mai înveselesc atmosfera din cameră printre perfuzii şi medicamente. Mamele copiilor îi veghează mereu, şi spun că singurele momente când pleacă din salon sunt cele când ies afară să mai ia o gură de aer, sau atunci când merg cu cei mici la spaţiul de joacă, două ore pe zi. Asta dacă nu se întâmplă să le fie rău şi să stea afundaţi în pat.

Cazul de mai sus nu este singular: mereu sunt taţi care dorm în maşini în jurul spitalului, sau chiar în parcarea din curte, în spate. De altfel, unui tată conducerea i-a permis să-şi aducă o rulotă acolo, pentru a putea dormi în ea. „Ar fi normal să existe un spaţiu pentru părinţii acestor copii, unde să stea, să îşi poată face de mâncare, pentru că aşa este în primul rând uman. De foarte mulţi ani trebuia făcut, ca o structură separată. Aici nu vorbim doar despre părinţii copiilor oncologici, ci şi despre cei cu hepatită, fibroză chistică, fibroze pulmonare, artrită, boli care necesită sptializare de lungă durată“, crede prof.dr. Ingrith Miron, şeful Clinicii de Oncologie Pediatrică de la Spitalul de Copii.

O promisiune uitată

Discuţii despre necesitatea unei astfel de construcţii care să poată găzdui părinţii copiilor internaţi pentru tratamente de lungă durată există de foarte mult timp, însă din păcate au rămas la acelaşi stadiu. Planurile au început acum mai bine de zece ani, la momentul respectiv, această construcţie nefiind considerată o prioritate, discuţiile fiind reluate acum câţiva ani. Prin intermediul unui parteneriat între spital şi Fundaţia pentru Copii „Ronald McDonald“, ar urma ca fundaţia să asigure toate cheltuielile legate de construcţia clădirii, mobilarea acesteia, iar ulterior a cheltuielilor de întreţinere, urmând ca părinţii să nu plătească nimic. Singura condiţie este ca spitalul să asigure suprafaţa necesară, fiind vorba de aproximativ 400 de metri pătraţi, pentru o clădire cu demisol, parter şi etaj, care ar urma să fie situată pe un teren din curtea spitalului. Managerul unităţii, dr. Radu Terinte, susţine că la începutul lunii au fost purtate mai multe discuţii între spital şi fundaţie pentru a vedea în ce măsură s-ar putea progresa. „Fundaţia care vrea să facă acest proiect generos nu are acreditarea necesară de la Ministerul Sănătăţii, deşi a făcut deja două astfel de clădiri la Timişoara şi Bucureşti. În aceste condiţii ei au găsit o soluţie, şi anume să se asocieze cu Fundaţia „Salvaţi Copiii“, care au acreditarea necesară, iar astfel vor merge împreună în acest proiect. Am înţeles că sumele sunt aprobate, urmează să demareze toate actele pe care le au, noi PUZ-ul îl avem făcut, sperăm cât mai curând să înceapă să lucreze. Ultima dată am vorbit cu ei chiar la începutul lunii. Este o mare nevoie, problema este că spitalul nu are cum să asigure locurile de cazare, spitalul nu este pentru părinţi, e pentru copii. Avem 70 de locuri pentru părinţi în tot spitalul, aşa e schema aprobată de minister. Noi suntem înţelegători, însă nicăieri în lumea asta spitalele nu asigură locuri pentru părinţi“, a precizat dr. Radu Terinte, managerul unităţii medicale.

 

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri