Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Drum fără pulbere (II)

GALERIE
Neculai Seghedin
  • Neculai Seghedin
- +

În anul 1948, după naţionalizarea de la 11 iunie, Gheorghe Gheorghiu-Dej pleacă la Moscova pentru a pune bazele unui acord de colaborare economică cu marele vecin de la răsărit. Se pare că nu există în arhive nici un fel de date asupra conţinutului discuţiei dintre Dej şi Stalin. Unul dintre cei mai importanţi exegeţi ai perioadei comuniste, Lavinia Betea, vorbeşte despre instituţia martorului privilegiat, adică a acelor persoane care au participat direct la anumite fapte istorice. 

În cazul acesta este vorba de amintirile lui Paul Sfetcu, cel care a lucrat 13 ani în anticamera lui Dej. Astfel, la întâlnirea cu partea română, Stalin avea cunoştinţă de planurile marilor puteri europene de a se construi, sub conducerea lui Thomas Wilson, un canal Dunărea-Marea Neagră, ba mai mult chiar, era în posesia proiectului. Dej, care habar nu avea de aceste lucruri, ar fi spus că România nu dispune de resursele financiare, tehnice şi umane pentru o lucrare de aşa o anvergură. Stalin a rămas pe poziţie afirmând că fonduri se vor găsi şi că URSS va livra mijloacele tehnice necesare pentru executarea canalului. Stalin nu a spus care sunt motivaţiile gestului său. Oricum, nu prea avea obiceiul să se confeseze oricui şi, de multe ori, deciziile sale aveau un caracter enigmatic.

A făcut mare vâlvă, în 1980, pasajul referitor la discuţia Dej-Stalin cuprins în romanul Cel mai iubit dintre pământeni al lui Marin Preda. În romanul lui Preda, Stalin îi spune lui Gheorghiu-Dej că bani nu are să-i dea, pentru că nu are nici el, dar poate să-l ajute cu maşini pentru a face un canal unde să-i strângă pe reacţionarii care fac glume pe seama noii conduceri a ţării, astfel încât să scape de aceşti inşi glumeţi. În amintirile lui Sfetcu se spune că Gheorghiu-Dej ar fi spus că am devenit convins că Stalin a urmărit cu totul altceva (decât Canalul în sine n.n.) şi sunt aproape sigur că, dacă ar mai fi trăit şi Canalul ar fi fost dat în exploatare, ar fi cerut României să renunţe «de bunăvoie şi nesilită de nimeni» la stăpânirea gurilor de vărsare a Dunării în Marea Neagră. Inclusiv a Deltei, pe motiv că avem de-acum ieşire directă la Mare prin Canalul pe care l-am construit. Această convingere a lui Dej este credibilă, dacă se are în vedere faptul că în iarna lui 1948 avusese loc o altă întâlnire bilaterală româno-sovietică, în care se luaseră mai multe decizii strategice. Astfel, există o stenogramă din 3 februarie 1948, ora 20.00, când Stalin, Molotov ş.a. se întâlnesc cu Petru Groza, preşedintele Consiliului de Miniştri, Ana Pauker, ministrul Afacerilor Externe, Gheorghiu-Dej, ministrul Industriei şi Comerţului, Vasile Luca, ministrul Finanţelor, Lothar Rădăceanu, ministrul Muncii şi Asigurărilor Sociale şi Gheorghe Vlădescu-Răcoasa (fost asistent al lui Dimitrie Gusti şi viitor rector al ASE Bucureşti), ambasadorul României în U.R.S.S., subiectul discuţiilor fiind pactul de asistenţă mutuală dintre cele două ţări. Printre amabilităţile de la începutul discuţiilor, cele două delegaţii se plâng de faptul că iarna lui 1948 este caldă (Dej ajunge să spună că în România este mai cald decât este nevoie pentru ţară), semn că, în ciuda îngheţului ideologic, încălzirea globală începea, temător, să se manifeste încă de pe atunci... După ce se pun la punct unele detalii din tratat, Molotov ridică problema frontierei dintre România şi URSS de pe braţul Chilia, chestiune nerezolvată din 1940. Ideea era ca odată cu tratatul să se semneze şi un protocol prin care insulele Coasta-Dracului (Tătaru-mic), Dalerul mare, Dalerul Mic, Maican şi Limba să fie cedate URSS (în protocol va fi inclusă în final şi Insula Şerpilor). În acest moment se iterează, de către Stalin, posibilitatea realizării unui viitor canal Dunărea-Marea Neagră, la care URSS va acorda ajutor şi sprijin. Ana Pauker întreabă dacă este posibil ca acest aspect să fie inclus în textul protocolului, lucru pe care sovieticii îl evită cu diplomaţie (adică se fac că nu au auzit-o pe tovarăşa Ana). Discuţiile pe acest subiect se încheie cu o afirmaţie halucinantă al lui Petru Groza care spune că colaborarea cu U.R.S.S. va compensa însutit pierderea insulelor. Lui îi este clar că Uniunea Sovietică are nevoie de aceste insule, pentru a avea posibilitatea de a ţine sub control toate gurile Dunării. Un asemenea control realizat de către o putere prietenă, aşa cum este U.R.S.S., nu numai că nu va stânjeni România, dar poate să-i fie doar folositor.

Din toate acestea se poate observa cât de puţin au contat argumentele tehnico-economice şi cât cele politico-ideologice şi geo-strategice în luarea deciziei de a se construi Canalul. Dej nu avea nevoie de aşa ceva (spunea că se va alege cu o gaură în pământ, şi aşa a şi fost!), iar Stalin avea interese pe care i le putem bănui, care, oricum, erau departe de cele ale României. În ţară nu s-a ştiut cui a aparţinut ideea, deoarece s-a emis, la 25 mai 1949, o Hotărâre a Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român cu privire la începerea lucrărilor, de unde rezulta că este o decizie comună, de partid.

După câteva luni, în vara lui 1949 încep lucrările. Teoretic, partea de proiectare şi de stabilire a termenelor de execuţie, a devizelor şi a contractelor de finanţare trebuia să se fi încheiat (lui Ceauşescu partea aceasta i-a luat trei ani!).

Nimeni nu a văzut vreodată proiectul de execuţie a întregului canal. Acesta era, teoretic, la specialiştii sovietici care nu l-au pus nimănui la dispoziţie. Lucrul s-a început pe baza sugestiilor venite de la comisia sovietică însărcinată să ofere sprijin construcţiei Canalului.

În aceste condiţii stranii, au urmat patru ani în care s-au irosit sume uriaşe, patru ani de drame colective şi individuale!

Prof. univ. dr. ing. Neculai Eugen Seghedin este cadru didactic şi prorector responsabil cu activitatea didactică la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri