Drumul către sociologia elitelor

Sociologia a avut o tradiție solidă în România interbelică, fiind instituționalizată academic prin Școala Sociologică de la București, coordonată de Dimitrie Gusti (n. 13 februarie 1880 la Iași, România – d. 30 octombrie 1955 la București). Sociologul D. Gusti a fost profesor la Universitatea din Iași (1910-1919), unde a predat etica și sociologia la Catedra de Istorie a Filosofiei Grecești, Etică și Sociologie din cadrul Facultății de Litere și Filosofie. În 1920 s-a transferat la Universitatea din București, la catedra de Sociologie, Etică și Estetică a Facultății de Litere. După plecarea sa la București, activitatea sa didactică la Alma Mater Iassiensis a fost continuată de sociologul Petre Andrei, discipolul său. Sociologia monografică românească din perioada interbelică dobândise recunoaștere internațională astfel încât s-a decis organizarea Congresului Internațional de Sociologie la București, în 1939. Din cauza izbucnirii iminente a celui de-Al Doilea Război Mondial, cu doar câteva zile înainte de data planificată pentru desfășurarea congresului (29 august – 6 septembrie 1939), acest eveniment major pentru sociologia românească a fost anulat.

Acumulările sociologice din perioada interbelică au fost întrerupte brutat după instaurarea regimului comunist. Sociologul Dimitrie Gusti și-a trăit ultimele zile într-o casă pauperă. Unii dintre discipolii săi au sfârșit în pușcările comuniste, așa cum a fost și soarta sociologului Anton Golopenția, director al Institutului Național de Statistică. În anul 1948, sociologia este eliminată din universități, fiind considerată o „știință burgheză” incompatibilă cu materialismul dialectic. Cercetarea socială este înlocuită de ideologia marxist-leninistă, iar analiza societății devine monopolul politic al partidului-stat (PMR/PCR). Reintroducerea sociologiei în anii ’60 (1965-1970) a fost una controlată politic și ideologic, sub forma unor specializări ca „sociologia muncii”, „sociologia industrială” sau „planificarea socială”. Această semi-instituționalizare nu a permis dezvoltarea autonomă a disciplinei și nici reconectarea completă la acumulările teoretice, metodologice și empirice ale sociologiei occidentale.

După prăbușirea comunismului și revirimentul democrației în Europa Centrală și de Est (1989), sociologia a fost una dintre primele discipline reabilitate, tocmai datorită rolului său critic și analitic într-o societate aflată în tranziție. Anul 1990 marchează reînființarea facultăților și secțiilor de sociologie în marile centre universitare (București, Iași, Cluj). Ulterior, și centrele universitare din Timișoara, Craiova, Sibiu, Oradea, Constanța au dezvoltat programe de sociologie în anii ’90 și 2000. Apar și universități private, precum Universitatea „Petre Andrei” din Iași, care contribuie la extinderea ofertei educaționale în științele sociale și politice, inclusiv sociologie. În contextul restructurării/ închiderii/ falimentării fostelor întreprinderi de stat, mulți absolvenți de liceu din anii ’90 s-au reorientat spre facultățile din domeniul științelor sociale (sociologie, asistență socială, psihologie, pedagogie, filosofie, științe politice). Pentru a deveni studenți la sociologie, absolvenții de liceu cu diplomă de bacalaureat trebuiau să susțină un examen la două materii: psihologie și matermatică (algebră).

Am fost unul dintre elevii de liceu de la specializarea matematică-fizică, care au optat pentru Facultatea de Filosofie de la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași, secția de Sociologie-Politologie. Un rol important în această decizie l-a jucat profesoara mea de științe sociale (psihologie, sociologie, logică, filosofie) de la Liceul „Cuza Vodă” din Huși, doamna prof. dr. Doinița Vasiliu, căreia îi port recunoștință și cu care țin legătura și în prezent. Cu domnia sa am lucrat sinteze pentru admiterea la facultate. Manualul de psihologie de liceu elaborat de Paul Popescu-Neveanu, Tinca Crețu și Mielu Zlate este destul de dificil. Și astăzi acest manual stă la baza cursurilor de Psihologie generală din universități. La momentul admiterii, știam pe dinafară acest manual, așa cum știu astăzi studenții de la medicină manualele de liceu de pe care învață pentru admitere. Știu, unii strâmbă din nas, li se pare desuet să înveți pe dinafară o carte în epoca Inteligenței Artificiale, ChatGPT și Gemini. Pentru admiterea la facultate (erau opt candidați pe un loc la Sociologie, 35 de locuri disponibile pentru zona Moldovei), m-am testat și cu profesori universitari: cu profesorul-psiholog Tiberiu Rudică de la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași și cu profesorul-matematician Mihai Ștefan de la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași. Când le povestesc studenților aceste lucruri se miră, zâmbesc, se încruntă. După absolvirea facultății, eram întrebați de către angajatori ce știe să facă un sociolog, cu ce se mănâncă sociologia. Și părinții mei au fost nedumeriți în momentul în care am ales sociologia, dar nu s-au împotrivit. Tata îi spunea mamei: „lasă-l, dragă, o ajunge și el ca Brucan, la televizor, că-i place să vorbească”.

Încă din facultate am fost interesat de cei care conduc, care iau decizii importante pentru mersul societății în care trăim, de mecanismele de selecție, recrutare și promovare în funcții importante din stat, de rezultatele guvernării. La cursurile de Istoria sociologiei, Sociologie generală și Sociologie politică am găsit răspunsuri la o parte din preocupările mele. Teoria elitelor a fost unul dintre cursurile mele preferate. Știam pe dinafară contribuțiile sociologilor Vl. Pareto, G. Mosca, R. Michels. Mi-au plăcut mult și Th. Veblen cu teoria clasei de lux, C. Wright Mills care a scris despre puterea elitelor. Ca sociolog am fost implicat și în managementul campaniilor electorale și marketingul comunicării politice. Așa am ajuns să lucrez în Parlament și Guvern (2005-2007).

În perioada 2007-2009, am exercitat funcția de prefect al județului Vaslui, situație care m-a adus în poziția de intim al puterii politice. Am avut acces direct la elita politică, i-am cunoscut pe toți președinții României, până la președintele Nicușor Dan, pe mulți dintre premieri și miniștri. Astfel, am putut să practic observația participativă, ca imersiune temporară în lumea celor puternici, apoi am realizat interviuri cu miniștri, mi-am construit o bază de date cu membrii guvernelor de după 1990. Cartea Sociologia elitelor. Abordări clasice și contemporane, pentru care am primit premiul Academiei Române pentru sociologie „Henri H. Stahl” pe anul 2025, constituie rezultatul fascinației mele pentru cei care conduc lumea în care trăim. De modul în care acționează elitele conducătoare depinde calitatea vieții noastre. Că ne place sau nu, trebuie să acceptăm ideea conform căreia elitele (conducătorii) reprezintă principiul activ în istorie, iar masele (poporul) – principiul pasiv sau consecințele acțiunii elitelor. Poporul joacă un rol important atunci când îi ajunge cuțitul la os, când nu mai suportă consecințele acțiunii elitelor conducătoare, așa cum s-a întâmplat și în decembrie 1989.

Chiar dacă am terminat Sociologie-Politologie ca șef de promoție, nu am rămas la catedră, nu intru în detalii acum, așa s-au așezat pentru mine lucrurile atunci. O perioadă am fost necăjit, dar fără să renunț la ideea unei cariere universitare, am încercat să practic meseria de sociolog. Cărţile semnate de academicianul Cătălin Zamfir m-au ajutat să găsesc drumul spre profesia de sociolog, să împac teoria cu problemele practice din realitatea socială. La capătul unor căutări, am decis ca disertaţia de masterat să aibă ca temă „Analiza politicii sociale în domeniul protecţiei copilului în România”. Căutând date statistice pentru lucrarea de disertaţie am efectuat câteva vizite de documentare la Direcţia Generală pentru Protecţia Drepturilor Copilului (DGPDC/DGASPC) din Iaşi. Pe vremea aceea problema copiilor instituţionalizaţi era foarte gravă, instituţii şi organizaţii de pe plan intern şi internaţional cereau imperios coordonarea eforturilor statului pentru rezolvarea acesteia. Să ne aducem aminte de vizitele baronesei Emma Nicholson, raportorul Uniunii Europene pentru România între anii 2000 şi 2004. La insistenţele înaltului oficial UE, problema respectării drepturilor copiilor a devenit prioritară pentru guvernarea de atunci.

După finalizarea masterului de Sisteme și Politici Publice am dat concurs pentru un post de sociolog la DGPDC Iaşi (2001). La interviu am fost întrebat care este motivaţia mea de a lucra în domeniul protecţiei drepturilor copilului. Ca răspuns la această întrebare am pus pe masă disertaţia de master. Cărţile şi lucrările în domeniul sociologiei, calității vieții şi politicilor sociale publicate de academicianul Cătălin Zamfir m-au salvat. Așa am găsit un capăt de drum, un culoar profesional, care ulterior mi-a adus multe satisfacţii. În cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași, am scris Strategia județului Iași pentru protecția copiilor aflați în dificultate (2002-2007), am elaborat Planul județean de închidere a instituțiilor rezidențiale de tip vechi (2002-2007), împreună cu colegii mei am elaborat și implementat proiecte cu fonduri guvernamentale (Programele de Interes Național) și externe (Phare 2003-Children First, Banca Mondială) care s-au materializat în centre de zi moderne pentru copiii cu nevoi de sprijin din comunitățile defavorizare, module de tip familial, locuințe protejate cu tot ceea ce înseamnă servicii de asistență socială, psihologică și medicală. Am fost coleg de birou cu economistul Marian Șerbescu. Cine ar fi spus atunci că, peste un timp, vom ajunge amândoi prefecți, eu la Vaslui (2007-2009) și el la Iași (2017-2019). Și astăzi colaborăm, dar pe alte poziții administrative. Am mâncat o pâine din meseria de sociolog, grea într-o perioadă în care erai întrebat ce știe să facă un sociolog, dar și frumoasă.

Când am ajuns prefect al județului Vaslui – cel mai tânăr prefect la numirea în funcția publică (31 de ani) după 1990 –, la Cancelaria Prefectului am angajat doi absolvenți de sociologie, niște tineri foarte capabili, care au reușit profesional și după ce am încheiat mandatul. La un moment dat, în Instituția Prefecțului Județului Vaslui, eram cinci sociologi, inclusiv subsemnatul: doi sociologi lucrau pe probleme de comunicare și relații cu mass-media la Cancelarie, un sociolog în cadrul Serviciului de relații internaționale și afaceri europene, un sociolog în cadrul Serviciului pentru relația cu direcțiile deconcentrate ale ministerelor în teritoriu, dezvoltare economică și programe guvernamentale.

Anul acesta, am împlinit 24 de ani de activitate în administrația publică centrală și locală și 11 ani de activitate didactică și de cercetare. Am lucrat mulți ani cadru didactic asociat, câțiva ani am ținut chiar o normă întreagă de lector la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași. În cadrul Facultății de Filosofie și Științe Social-Politice de la UAIC, am lansat cursurile de Statistica forței de muncă și Elite în organizații la programul de master în Sociologia organizațiilor și resurselor umane. În momentul de față, sunt director executiv adjunct la Direcția Județeană de Statistică Iași din cadrul Institutului Național de Statistică și conferențiar universitar doctor în cadrul Universității „Petre Andrei” din Iași, unde susțin cursuri de Sociologie politică, Politici publice, Diagnoza și soluționarea problemelor sociale. În toți acești ani s-au acumulat participări la conferința naționale și internaționale, mobilități academice (Ungaria, Olanda, Polonia, Turcia, Bulgaria, Belgia, Austria, Grecia,), proiecte de cercetare desfășurate în organizații din mediul privat, articole publicate în jurnale academice, publicistică, inclusiv la Ziarul de Iași.

Notă: acest articol a fost realizat pornind de la interviul realizat de doamna CS.I. Dr. Simona Maria Stănescu pentru platforma/ revista online România Socială, cu prilegul decernării Premiului „Henri H. Stahl” în sociologie al Academiei Române, secția de Științe economice, juridice și sociologice pe anul 2025.

Ciprian Iftimoaei este conferențiar universitar doctor în cadrul Facultății de Științe Politice și Administrative, Universitatea „Petre Andrei” din Iași

Publicitate și alte recomandări video