Dueluri răsunătoare și epidemii înfricoșătoare la Iași, plus o crimă care a zguduit Lețcaniul. Ce scria presa locală acum exact 100 de ani

În paginile ziarului Lumea, duelul dintre fostul ajutor de primar M. Borcea și fostul prefect P. Bogdan apare ca un episod care spune multe despre climatul politic al Iașului interbelic.

 Un conflict politic dus până la capăt

 O dispută începută într-un club, martori aleși cu grijă, reguli respectate cu strictețe și o întâlnire pe șoseaua Iași-Cucuteni, unde cei doi adversari schimbă două focuri „fără efect”.

Ziarul publică și scrisoarea lui Borcea, care își apără poziția și respinge acuzațiile de ofensă, într-o încercare de a controla narațiunea unui incident care, la vremea lui, a stârnit interes și comentarii. Redăm integral articolul din Ziarul Lumea, publicat la 11 februarie 1926:

„DUELUL DINTRE D-nii M. BORCEA și P. BOGDAN

În urma incidentului ce a avut loc la Palatul Justiției în ziua de 6 Februarie, d. M. Borcea, fost ajutor de primar, a trimis martori d-lui P. Bogdan, fost prefect de județ. Martorii d-lui Borcea, d-nii Cilibidache și T. Negruzzi, înâlnindu-se cu martorii d-Li P. Bogdan, d-nii H. Sutzu și L. Missir, au găsit cu cale că este caz de eșire pe teren. Alegându-se arma: pistolul, s’a făcut întâlnirea pe un teren de pe șoseaua Iași-Cucuteni.

Într’adevăr, eri la ora 4, a avut loc duelul în prezența martorilor mai sus numiți, și a doctoului Rosenblatt. Conducătorul luptei a fost d. maior Clibidache. După semnalul de începere, s’au schimbat două focuri fără efect.

Adversarii nu s’au împăcat pe teren.

În jurul aceleași chesiuni și ca răspuns la scrisoarea d-lui P. Bogdan, pe care o publicăm în altă parte a ziarului, d. M. Borcea, fruntaș al partidului național, ne trimite următoarea scrisoare, căreia îi facem loc cu plăcere:

      Domnule Director,

Cu onoare vă rog a însera cele ce urmează: Luând cunoștință de conținutul scrisorii pe care adversarul meu a dat-o publicității înaintea eșirei noastre pe teren,—care a avut loc eri spre seară,—țin să aduc următoarele lămuriri, tranșân definitiv incidentul cunoscut.

Mi se atribue a fi adus o ofensă în discuția urmată în (indescifrabil) clubului. Îmi reamintesc perfect cursul discuției, după cum și-l reamintesc un mare număr de prieteni ca d-nii M. (…),M. Manea, Negrescu etc. (…) mi-au confirmat ulterior că în discuția urmată n’am adresat niciun cuvânt ofensator. Situația exactă o învederează și scrisoarea de mai jos a d-lor Dem. P. Celibidache și dr. Grig. Alexandrescu.

Așa că motivul trebue căutat în alte considerațiuni și pe cari timpul le va scoate probabil la iveala. Mi se contestă ripostele. Faptul trebue atribuit fie memoriei, fie sensibilității. Mulțumindu-vă, vă rog, Domnule Director a primi asigurarea deosebitei mele stime.

1. C. BORCEA

Iubite amice.

Ca unii care am asistat la ședința clubului, din ziua de 6 Februarie 1926, și am ascultat discuțiunele urmate între tine și d. P. Bogdan, îți confirmăm că nu am auzit să fi adresat vre-un cuvânt ofensator la adresa d-lui Bogdan.

Cu bună prietenie!

(ss) Dr. Grig. Alexandrescă

1. P. Celibidache

Crima din Lețcani – o ceartă la cârciumă, sfârșită în sânge

 În Opinia, cititorii găseau relatarea unei crime care a tulburat satul Lețcani. Doi săteni, prieteni și parteneri de pahar, au ajuns de la discuții la ceartă, apoi la bătaie și, în cele din urmă, la focuri de revolver. Textul surprinde atât violența momentului, cât și reacția comunității: sătenii îl prind pe autor, jandarmii intervin, cadavrul e lăsat peste noapte în drum.

Ziarul Opinia, 10 februarie 1926: 

„Crima din Leţcani Iaşi

Autorităţile judeţiene au fost informate de o fioroasă crimă săvârşită în com. Leţcani-Iaşi. Duminică ziua se aflau la un pahar de vin, în cârciuma din Leţcani, sătenii I. Potoloagă şi I. Coţofanu.

Tot cinstindu-se unul pe altul, s’a lăsat noapte.

La un moment dat, cei doi prieteni s’au luat la ceartă şi de aici la bătae,

Coţofană şi-a aplicat prietenului său mai multe lovituri, ceia ce a făcut ca acesta din urmă să scoată revolverul ce-l ţinea în buzunar şi să tragă asupra lui Coţofană.

Glontele l-a nimerit în piept, dar Coţofană a mai avut puterea să se întoarcă şi s-o rupă de fugă. Potoloagă însă s-a luat după el, trăgând încă trei focuri de revolver.

Ciuruit de gloanţe, Coţofană a căzut mort la pământ. Criminalul, desmeticindu-se şi dându-şi seama de fapta comisă, a încercat să fugă. Dar a fost prins de câţiva săteni şi predat jandarmilor.

Cadavrul lui Coţofană a rămas acolo unde a căzut, până a doua zi dimineaţă când a fost dus în casă. Faptul a fost adus eri la cunoştinţa Parchetului, de către un frate al victimei. Parchetul a dispus facerea autopsiei”.

Tifosul exantematic și reorganizarea sistemului sanitar – între alertă și reformă

În același timp, ziarul Universul semnala apariția unor noi cazuri de tifos exantematic „la spitalul militar de boli de ochi dela Frumoasa”, unde bolnavii erau izolați în pavilonul special amenajat. Situația a determinat o consfătuire între medicii militari și civili, semn că autoritățile încercau să țină sub control un risc real pentru oraș.

În paralel, Monitorul Oficial publica decretul prin care se aproba înființarea unui învățământ de epidemiologie pe lângă spitalul „Izolarea”, cu clinică de boli contagioase și instruire în metode moderne de dezinfecție. Împreună, cele două texte arată un Iași care se confruntă cu o amenințare sanitară, dar și cu nevoia de modernizare a sistemului medical.

 

Universul, 10 februarie 1926 :

„Tifos exantematic la Iaşi

8 Februarie

La spitalul militar de boli de ochi dela Frumoasa s’au mai declarat încă 2 cazuri de tifos exantematic. În total, s’au înregistrat până acum 7 cazuri.

Bolnavii au fost izolaţi la pavilonul de izolare al spitalului militar.

Azi s’a ţinut o consfătuire între medicii militari și civili, unde s’au luat o serie de măsuri pentru combaterea flagelului”.

„Art. II. Se aprobă alăturatul regulament pentru înființarea și funcționarea pe lângă spitalul «Izolarea» din Iași a unui învățământ de epidemiologie cu clinică de boli contagioase și aplicațiunea metodelor de dezinfecție.

Art. III. Ministrul Nostru secretar de Stat la departamentul sănătății și ocrotirilor sociale este însărcinat cu executarea prezentului decret.

Dat iîn Sinaia, la 28 Decemvrie 1925

FERDINAND”

Publicitate și alte recomandări video