Nicuşor Moroşanu a fost unul dintre numeroşii intermediari care cumpărau ţigări de la Ţigarete SA pentru a le revinde ulterior. Deţinător al unui stand în Siraj, Moroşanu a cumpărat în 1998 aproape 3.000 de baxuri de ţigarete „Carpaţi”, „Snagov” şi „Iaşi”, în valoare totală de 549 milioane lei, echivalentul la acea vreme a 57.800 de dolari. Ulterior, ţigările au fost vândute sub preţul de achiziţie la diferite societăţi comerciale din cadrul Siraj. Moroşanu şi-a permis să vândă „în pierdere”, întrucât ţigările nu-l costaseră de fapt nimic.

Le plătise cu cinci file cec, care însă au fost refuzate la plată atunci când Ţigarete SA a încercat să le încaseze. Societatea lui Moroşanu, L&N Honeywork Comp. SRL nu avea niciun leu în cont. Într-o săptămână, Moroşanu câştigase din nimic aproape 60.000 de dolari. Singurele sale cheltuieli au fost cele cu plata şoferilor care i-au transportat ţigările până la Siraj.

În martie 1999, Moroşanu a fost trimis în judecată pentru înşelăciune în formă continuată. Judecata s-a desfăşurat în lipsă. La scurt timp după ce cumpăraseră ţigările de la Moroşanu, comercianţii din Siraj au auzit că acesta plecase în Statele Unite. Procesul nu a durat mult. În lipsa inculpatului, în octombrie 1999, judecătorii au pronunţat o condamnare de 10 ani şi 6 luni de închisoare. A fost emis mandatul de executare a pedepsei, dar acesta nu a putut fi aplicat. După 15 ani, judecătorul delegat cu executarea s-a sesizat din oficiu că modificările apărute la Codul Penal impun o recalculare a pedepsei. Înşelăciunea era pedepsită mult mai uşor. Vechiul Cod Penal pedepsea înşelăciunea cu închisoarea între 10 şi 20 de ani. Limitele de pedeapsă conform noului Cod Penal sunt 1-5 ani de detenţie. În decembrie 2014, a fost pronunţată o nouă sentinţă, 5 ani de închisoare, şi a fost emis un nou mandat de executare a pedepsei.

În cele din urmă, Moroşanu a fost capurat în Statele Unite, dar a obţinut redeschiderea procesului penal. Ca urmare, procesul a fost reluat în 2018, cu inculpatul în libertate. Un an mai târziu, magistraţii Judecătoriei apreciau că faptele s-au prescris. Curtea de Apel nu a fost de acord şi a dispus rejudecarea cazului. Nici de această dată, judecătorii nu l-au văzut pe Moroşanu la ochi, acesta fiind reprezentat de avocat. Ei şi-au însuşit opinia că faptele nu sunt prescrise, dar au luat în calcul faptul că de la comiterea faptei au trecut 24 de ani, timp în care escrocul dusese o viaţă cinstită. „Instanţa consideră că aplicarea unei pedepse în acest caz devine ineficientă în raport cu scopul sancţiunilor de drept penal. În plus, în tot acest interval de timp, se constată că inculpatul nu s-a abătut de la rigorile legii penale, nefiind lipsit de relevanţă faptul că inculpatul nu a reiterat conduita infracţională, precum şi faptul că acesta a putut conştientiza gravitatea faptei comise şi s-a putut îndrepta, argumente pentru care se apreciază că pericolul social al faptei s-a redus într-o oarecare măsură, astfel că nu se poate aprecia că soluţia care s-ar fi dispus într-un moment apropiat săvârşirii faptei ar fi proporţională şi după trecerea unei asemenea durate de la momentul comiterii”, au apreciat magistraţii.

Aceştia au apreciat că fapta din 1998 a fost un episod izolat din viaţa lui Moroşanu, optând pentru o pedeapsă de 1 an şi 6 luni de închisoare, dar cu amânarea executării sale pe durata unui termen de încercare de 2 ani. Cum Fabrica de Ţigarete şi-a încetat existenţa, fiind radiată acum 10 ani, magistraţii Judecătoriei au lăsat nesoluţionată latura civilă a cauzei. Lichidatorii fabricii au dreptul de a deschide o acţiune separată, în speranţa de a recupera jumătatea de miliard de lei vechi evaporată acum un sfert de secol.

Deşi sentinţa îl absolvă practic de răspundere, lăsându-i cazierul nepătat, Moroşanu a contestat-o. Curtea de Apel urmează să reanalizeze dosarul la începutul lunii februarie a anului viitor.