După alegeri (II) – o situație complicată la USR

miercuri, 19 iunie 2024, 03:00
1 MIN
 După alegeri (II) – o situație complicată la USR

Ar trebui, oare, ca USR să vizeze modelul unei rețele în care politicienii de profesie să coexiste cu activiștii civici, intelectualii binevoitori și alte surse locale, autonome de energie și inspirație politică (un model care a fost respins în trecut, pe motiv că este nevoie de maturizare) sau, din contra, ar trebui să continue tranziția către un partid „obișnuit”, în care deciziile se concentrează la vârf, iar conducerea impune energic disciplina (inclusiv pe cea de tip ideologic), totul sub semnul aspirației de a îmbunătăți funcționarea mașinăriei electorale?

În textul de săptămâna trecută am trecut în revistă puținele surprize din alegerile locale de la Iași, după care am început discuția despre peisajul politic național. Am exprimat câteva considerații despre succesul înregistrat de PSD, care își consolidează prima poziție în sistemul de partide. Astăzi voi încerca să formulez câteva concluzii despre celelalte forțe politice, urmând ca săptămâna viitoare să abordez rezultatele la nivel european. Cel mai probabil, vom rămâne la nivel de rezultate și balanță de putere între grupurile politice, întrucât nu vor apărea certitudini în privința ocupării principalelor funcții de la vârful UE.

Așadar, dacă se confirmă impresia larg răspândită că PNL a fost principalul promotor al comasării alegerilor, se poate spune că liberalii și-au atins în mare măsură scopul. Au înregistrat pierderi în raport cu localele din 2020, dar structurile teritoriale le protejează, cel puțin pentru moment, poziția secundă în clasamentul partidelor. La fel de adevărat este, însă, faptul că partidul se vede învins în zone în care altădată câștiga și, foarte important, își vede respinse eforturile de pătrundere în zonele „cu partid unic” din sudul și estul țării. E foarte greu de crezut că PNL va reuși să echilibreze raportul cu PSD, dacă rămâne încă patru ani într-o asemenea coaliție, în postura de partener secund. Dar, deocamdată, conducerea PNL s-a grăbit să închidă orice discuție internă dificilă, promovând mesajul potrivit căruia domnul Nicolae Ciucă are mari șanse la președinția României și, oricum, lucrurile vor merge bine. Despre șansele ca această predicție să se concretizeze vom discuta cu altă ocazie.

În zona naționalist-suveranistă, ziua de 9 iunie nu a adus mari surprize, rezultatele situându-se într-o marjă prezisă de sondaje atât pentru AUR, cât și pentru SOS România. Dacă ne referim la AUR, grupare care aspiră la locul secund în sistem, se poate spune că începe procesul de înrădăcinare în teritoriu – dar, deocamdată, decisive sunt tot imaginea și prestația liderului național. Ostilitățile între AUR și SOS România vor continua, iar în situația (foarte probabilă) în care va fi respectat calendarul electoral, iar prezidențialele se vor desfășura în septembrie, candidații celor două partide la funcția supremă ar urma să profite de contextul favorabil (absența dezbaterilor locale) și, astfel, să mobilizeze întregul segment-țintă. Întrebarea este dacă această energie va putea fi menținută până la scrutinul parlamentar, dar pe această temă se va discuta mai mult în lunile următoare.

În fine, situația cea mai complicată pare a fi cea din USR, partid care înregistrează o scădere abruptă, chiar făcând abstracție de aportul partenerilor de alianță (PMP și FD). Partidul nu reușește să se dezvolte teritorial, chiar dacă există zone în care profilul electoratului pare a fi compatibil cu stilul și mesajul USR. Desigur, se va discuta despre responsabilitatea conducerii demisionare, despre țintirea USR de către forțele coaliției, despre dificultatea de a face o opoziție eficace în condițiile „securitizării” dezbaterii politice pe fondul războiului din Ucraina, despre situarea USR în chestiunile ce fac obiectul unor conflicte culturale în societatea românească – și așa mai departe. Foarte probabil, competiția pentru șefia partidului va fi și una pentru candidatura la alegerile prezidențiale, pentru că USR nu prea mai are timp. Simultan cu deciziile referitoare la persoane, va trebui luată o hotărâre în privința identității. Ar trebui, oare, ca USR să vizeze modelul unei rețele în care politicienii de profesie să coexiste cu activiștii civici, intelectualii binevoitori și alte surse locale, autonome de energie și inspirație politică (un model care a fost respins în trecut, pe motiv că este nevoie de maturizare) sau, din contra, ar trebui să continue tranziția către un partid „obișnuit”, în care deciziile se concentrează la vârf, iar conducerea impune energic disciplina (inclusiv pe cea de tip ideologic), totul sub semnul aspirației de a îmbunătăți funcționarea mașinăriei electorale? Există, desigur, și alte întrebări importante, cum ar fi următoarea: ce anume faci în situația în care agenda ta nu prea mai coincide cu cea a electoratului, iar acesta din urmă nu dă semne că ar vrea să se schimbe?

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii