anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

duminica, 05.07.2020

LABORATORUL DE ANALIZE

După atentate

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

 Va fi vorba, astăzi, despre ceea ce simte comentatorul politic silit să scrie despre un atentat terorist. Recenta dramă de la Bruxelles este doar pretextul. Au existat destule ocazii în care aş fi putut publica un asemenea text - şi mă tem că ele ar putea apărea şi în viitor.

În prima mea perioadă de activitate în presă (1993-1996) nu am fost confruntat prea mult cu asemenea întrebări. Terorismul nu era în topul ameninţărilor la adresa securităţii internaţionale şi, îndrăznesc să spun, nu era perceput drept un pericol existenţial. Nu înseamnă că viaţa comentatorului sau redactorului de politică externă era mai comodă. Dacă în Monitorul (numele de la acea vreme al ziarului pe care îl citiţi) semnam mai ales texte pe teme interne, în audiovizual mă ocupam, printre altele, de segmentul de ştiri externe al jurnalului TV şi, în plus, scriam zilnic un scurt comentariu pentru radio. Era perioada războaielor din fosta Iugoslavie, cu crimele pe care le cunoaşteţi foarte bine.
Nu am fost nevoit să tratez la cald, în presă, momentul 11 septembrie 2001, nici atentatele de la Madrid (martie 2004) sau Londra (iulie 2005). Le-am abordat în alte contexte - în clasă, uneori în articole ştiinţifice sau în dezbateri publice. Dar nu am fost nevoit să-mi pun întrebarea: cum e decent să scrii, spre exemplu, despre 11 septembrie? Cea de-a doua perioadă a început în septembrie 2005, în ziarul pe care îl citiţi. De atunci, am scris despre drama prelungită din Irak, punctată frecvent de atentate sângeroase; la fel, despre alte manifestări ale terorismului islamic, în Orientul Mijlociu, Africa şi, iată, în Europa.
Cred că orice asemenea text trebuie să aibă în prim-plan compasiunea. Uneori, poate că am dat şi eu greş, pentru că nu sunt obişnuit să exprim, în acest colţ de pagină, trăiri şi sentimente. Dar mi se pare important ca atunci când te raportezi la un asemenea eveniment, ca politolog sau specialist într-un domeniu conex, să dai dovadă de ceva mai multă cumpătare şi modestie. Nu e momentul să te erijezi în posesor al unei explicaţii pertinente şi, cu atât mai puţin, al unei soluţii miracol. Dacă nu poţi scrie în aşa fel încât să vii în întâmpinarea durerii, frustrării sau (de ce nu?) fricii, măcar să laşi cititorul să înţeleagă că simţi ceva, că nu faci din atentat un simplu subiect de analiză.
Scriem întotdeauna despre vinovaţi şi e normal să existe o condamnare fermă. Nu există scuze, nu avem voie să căutăm explicaţii ce se pot transforma, uneori, în circumstanţe atenuante: dar şi Occidentul (sau Israelul, sau guvernul nigerian etc.) face cutare sau cutare lucru. Nu spune nimeni că trebuie să ignori traseele cauzale ale terorismului ori faptul că ceea ce noi numim terorism este, în viziunea altora, o luptă justificată. Doar că despre ele poţi discuta cu altă ocazie - spre exemplu, într-un text mai analitic, scris la rece. Acum, criminalii trebuie numiţi criminali.
Mi se pare incorect să foloseşti un asemenea context pentru a promova cauze. Vei putea găsi un moment mai bun pentru a denunţa, să spunem, corectitudinea politică, aroganţa Occidentului, slăbiciunea statului belgian, incapacitatea Uniunii Europene - ca să nu mai vorbim de politicienii şi partidele care te enervează, pe plan intern. Toate aceste teme vor fi disponibile şi săptămâna viitoare sau peste două luni. De asemenea, cred că nu e bine să încerci să speculezi emoţia provocată de terorism pentru a câştiga puncte într-o altă dezbatere în care eşti implicat: să spunem, migranţii sirieni, supravegherea şi ascultarea cetăţeanului sau, eventual, viitorul Uniunii Europene.
Exceptând situaţia în care eşti cu adevărat un expert în domeniu şi ţi se solicită o contribuţie specializată, e mai bine să fii rezervat şi să nu faci paradă de cunoştinţe, chiar dacă simţi că le ai. Poţi găsi un alt moment pentru a-ţi prezenta raţionamentele şi concluziile. Repet, această observaţie se referă la jurnaliştii şi comentatorii care, asemeni mie, se întâlnesc regulat cu publicul.
Cu mult regret, încă o observaţie: chiar dacă obiectivul tău este acela de a comenta cu obiectivitate şi detaşare politicul, e bine să urmăreşti dacă acte ce provoacă o mare emoţie publică, aşa cum sunt atentatele teroriste, nu sunt cumva speculate de unii sau alţii pentru a lovi pieziş în valorile societăţii libere. În acest caz, ai dreptul şi datoria să reacţionezi.
Dar totul vine după ce te-ai gândit măcar o secundă la victime şi la cei îndureraţi, indiferent de etnie, rasă, religie, indiferent de continentul şi ţara în care trăiesc.
 
Lucian Dîrdală este politolog şi lector universitar doctor în cadrul Universităţii “Mihail Kogălniceanu”
 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Pornind de la o amintire cu Ionuţ Popa

Nicolae GRECU

Pornind de la o amintire cu Ionuţ Popa

Fotbalul nu trebuie să mai suporte umilinţa vasalităţii faţă de vremelnici politruci pe post de suzerani.

Filmuletul zilei

opinii

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (I)

Eugen MUNTEANU

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (I)

Sunt evenimente sau întâmplări în viaţa fiecăruia dintre noi care ni se imprimă definitiv în memorie datorită semnificaţiei speciale pe care le‑o acordăm. Un asemenea eveniment este, în opinia autorului, cel evocat în rândurile următoare.

Silueta oraşului

arh. Ionel OANCEA

Silueta oraşului

Prima poveste a oraşului, scrisă în secolele XII-X înainte de Hristos, este despre ideea turnului până la cer construit pentru faimă. 

Teologie cu linguriţa (IV)

pr. Constantin STURZU

Teologie cu linguriţa (IV)

Statul are datoria de a veghea la sănătatea cetăţenilor, dar şi de a respecta legi precum cea care vorbeşte despre un "mod autonom" în care se organizează cultele. Nici o reglementare a autorităţilor nu poate aduce atingere unor adevăruri de credinţă, decât dacă se încalcă această "autonomie". Ideea că interesul public poate justifica intervenţia statutului în chestiuni de ordin religios nu este nouă. 

pulspulspuls

Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

Să începem cu sfârşitul pe astăzi, stimaţi telespectatori, şi să vă oferim ceva de la Bucale, una bucată postare frumoasă a unui bun amic, abil cunoscător al sforăriilor din partidoi. 

Caricatura zilei

Munca în vremea pandemiei

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.