După coronavirus (5)

În al doilea rând, lumea industrială era în primul rând o lume a națiunilor, fiecare stat încercând să-și protejeze industria proprie pentru a dobândi avantaje competitive în raport cu alte state, de care să se folosească pentru a avea acces la resurse de materie primă. Nu întâmplător lumea industrială s-a construit pe politici de tip imperialist. Cu alte cuvinte, lumea industrială a fost o lume ierarhică și conflictuală, în care deținătorii de capital industrial îi controlau pe deținătorii de materii prime, care le erau subordonați politicește. Indiferent de forma de organizare a economiei (capitalistă sau socialistă), am avut astfel state considerate „puteri” și state considerate „clientelare”.

Prin contrast, lumea digitală este prin natura ei o lume deschisă, globală, transnațională. O lume digitală este cu atât mai funcțională, cu cât digitalizarea este mai răspândită. În consecință, chiar dacă unele state se vor digitaliza mai repede decât altele, interesul strategic al statelor digitalizate va fi acela de a le digitaliza și pe cele rămase în urmă, pentru a le aduce la același nivel cu ele – din exact același motiv pentru care interesul strategic al statelor industrializate era, dimpotrivă, să le domine pe cele neindustrializate: spre deosebire de resursele industriale, resursele digitale sunt potențial infinite – și nu poți avea cu adevărat acces la ele decât dacă digitalizezi cât mai mult din lume.

Pe scurt, dacă în lumea industrială interesul strategic era conflictul și dominarea, în lumea digitală interesul strategic al statelor este cooperarea și transferul de resurse, pentru că doar în felul acesta poți căpăta acces la resurse digitale sporite.

Filosofia fundamentală a lumii digitale este sharing-ul, colaborarea în sistem open source. Iar asta face, cum spuneam, ca statele puternic digitalizate să fie direct interesate să investească în digitalizarea celorlalte state, pentru ca noi nuclee de inteligență creativă să se poată alătura nucleelor deja create de ele. Internetul nu are nicio valoare dacă e o rețea folosită de doar o sută de oameni inteligenți – dar devine absolut fundamental pentru dezvoltarea tuturor dacă se transformă într-o rețea folosită de un miliard de oameni de toate felurile, fiecare dintre ei putând contribui liber la dezvoltarea ulterioară a rețelei.

Toate cele de mai sus reprezintă stimulente puternice pentru ca digitalizarea, odată începută, să se răspândească rapid pe tot globul, astfel încât toate societățile să ajungă să se bucure, într-un interval relativ scurt de timp, de condiții de viață relativ apropiate. Pe scurt, dacă vom supraviețui noului coronavirus, vom fi martorii celei mai rapide și mai masive scăderi a decalajelor de dezvoltare din istoria umanității.

În plus față de toate acestea, generalizarea producției prin intermediul imprimantelor 3D va schimba fundamental dinamicile de dezvoltare. În teoriile clasice ale dezvoltării ni se spune, pe bună dreptate, că geografia contează. Dacă un stat este înconjurat de state subdezvoltate și distanța față de statele dezvoltate este mare, statului respectiv îi va fi foarte greu – la limită imposibil – să creeze o economie dezvoltată, din simplul motiv că rutele dintre el și statele dezvoltate sunt lungi, dificile și costisitoare, așa încât nu pot fi folosite pentru un schimb semnificativ și constant de bunuri și servicii între cele două părți.

Acesta este unul dintre principalele motive (dar, fără îndoială, nu și singurul) pentru care statele din Africa subsahariană (sau din Asia Centrală) sunt subdezvoltate, sau cel mult mediu dezvoltate. Chiar dacă piețele respective ar fi deschise, chiar dacă liderii politici locali ar fi cu toții în favoarea libertății economice și a comerțului liber (ceea ce, de multe ori, nu este nici pe departe cazul), distanța foarte mare dintre respectivele țări și centrele lumii dezvoltate, și infrastructura precară (și uneori chiar nesigură) de transport, fac ca interacțiunile comerciale susținute între statul respectiv și lumea dezvoltată să fie în bună măsură prohibitive.

Pentru orice lider care își dorește dezvoltarea economică a țării sale, geografia poate fi un blestem – un handicap extrem de dificil de depășit.

Atât digitalizarea, cât și producția de bunuri prin intermediul imprimantelor 3D fac ca geografia să devină în bună măsură irelevantă. Distanțele fizice și dificultatea de a le parcurge nu mai înseamnă nimic. Când produci ceva la o imprimantă 3D, produci în ultimă instanță un soft – care instruiește orice altă imprimantă 3D din lume să producă exact același lucru exact în același fel și care poate fi transmis cvasi-instantaneu oriunde în lume prin intermediul internetului.

Un uzbek din Samarkand își va putea comanda o pizza de la o pizzerie din Roma și va primi instantaneu softul cu care să și-o producă la imprimanta lui 3D, iar un new-yorkez își va putea comanda o cămașă tradițională ghaneză – și, la fel, va primi instantaneu softul cu care să și-o producă.

Sorin Cucerai este traducător şi publicist

Publicitate și alte recomandări video