E la nave va – TIFF ține cârma și înfruntă pandemia

Pandemia v-a afectat destul de tare, dar ați găsit o soluție. Cum a decurs odiseea?

Selecția festivalului a început să prindă contur încă din toamna trecută, imediat după festivalurile de la Veneția și San Sebastian. Structura pe secțiuni a fost stabilită cam tot atunci – am știut de la bun început că 2020 va fi anul Italiei și al Centenarului Fellini, ba chiar am știut că ne dorim ca unul dintre cineaștii omagiați în secțiunea 3×3 să fie Abel Ferrara, care e stabilit de ceva vreme în Italia și cu care eram deja în legătură pentru o posibilă vizită în Transilvania.

Ceilalți doi regizori din sec­țiunea 3×3 erau și ei deja aleși: Costa-Gavras (al cărui nou film, Adults in the Room, îl prinsesem la Veneția) și croatul Vinko Bresan, a cărui excelentă comedie neagră What a Country! o văzusem la Salonic în noiembrie. Mai știam că vrem să facem un focus pe tinerii cineaști sârbi și doream să ne aventurăm pe teritoriul serialelor, din ce în ce mai privilegiate în programele festivalurilor de film.

Am rebotezat secțiunea tra­dițională dedicată filmelor de groază și fantastice din Umbre în Lună Plină, ca un soi de aperitiv la Festivalul Lună Plină de la Biertan, și eram deja în tratative pentru mult-prizatele cine-concerte, ba chiar am inițiat o producție proprie în tandem cu festivalul-partener din La Rochelle.

La sfârșitul lui 2019, echipa mea de preselecție (Anca Grădinariu, Ștefan Bradea, Cristi Mărculescu, Crăița Nanu și Octavian Dăncilă) va fi văzut deja jumătate din filmele înscrise, iar programul TIFF-ului, cel puțin pe hârtie, era întocmit în proporție de 50%. Berlinala acestui an, ultimul mare stop înainte de finalizarea programului, a mai contribuit cu câteva filme în selecție, pentru ca declanșarea pandemiei să ne prin­dă cu line-up-ul configurat aproa­pe în totalitate. După care, potopul, incertitudinile, angoasa…

În acest an „la vita“ nu e așa de „dolce“

Am continuat să vedem restul filmelor înscrise, dar am sistat orice invitație. Oricum, lumea parcă înghețase și din ce în ce mai multe festivaluri (printre care Salonicul documentar și Sofia, pe care ar fi trebuit să le vizitez) și-au anulat edițiile. Odată cu trecerea timpului și cu restricțiile venite progresiv la pachet, ne-a fost din ce în ce mai clar că vom fi în imposibilitatea de a deschide festivalul pe 29 mai, așa cum era inițial anunțat. Am eliminat din fașă mutarea exclusiv în online, preferând să așteptăm vremuri mai bune, redeschiderea cinematografelor, fie și la o capacitate redusă și, după multe discuții interne, am decis repoziționarea festivalului pentru perioada 31 iulie – 9 august.

Am finalizat programul, într-o variantă ușor redusă, date fiind scăderea bugetului și micșorarea numărului de proiecții (motivată de implementarea măsurilor de siguranță), sperând că-l vom pu­tea acomoda în spațiile de pro­iecție existente – după care a ve­nit lovitura. Cinematografele rămânând închise, a trebuit să ne reorientăm definitiv spre o ediție exclusiv în aer liber, nocturnă – lucru care a presupus o reducere drastică a programului de filme.

Care sunt punctele forte ale selecției?

Punctele forte rămân în continuare Competiția, filmele cu pedigree din secțiunea Supernova, titlurile pe muchie de cuțit din No Limit, documentarele și, evident, retrospectiva Fellini și posibilitatea de a vedea La dolce vita pe cel mai mare ecran pe care se poate vedea un film în România – chit că „la vita“ în acest an nu este așa de „dolce“ pe cât ne-am fi dorit. La toate acestea se adaugă o expansiune generoasă a Zilelor filmului românesc, cu nu mai puțin de 21 de lungmetraje și 16 scurtmetraje, și prezența la Cluj, în număr cât mai mare sper, a cineaștilor autohtoni.

Care a fost pentru voi cea mai mare provocare?

Provocarea acestei ediții ține exclusiv de mutarea ei totală în aer liber, de programarea suprapusă, de filmele proiectate târziu în noapte – dar asta e o provocare și pentru public. Sperăm doar că in­tenția noastră de a aduce o boare de normalitate în straniul peisaj actual să fie dublată și de o disponibilitate a publicului de a ieși din zona de confort a sălilor de cinema și a orelor standard de proiecție și de a se antrena, alături de noi, într-o aventură cu un bioritm complet diferit.

Cum a influențat munca ta curatorială faptul că proiecțiile au loc în aer liber? Ai ales filme mai „de largă respirație“?

Tocmai pentru că a fost realizată în avans, selecția nu a ținut neapărat cont de o anumită stare existentă. Am păstrat majoritatea secțiunilor, micșorând conținutul lor (cu excepția Competiției, în care se află în continuare 12 titluri ale unor regizori aflați la primul sau al doilea film), am renunțat totuși la câteva secțiuni, pe care le-am reportat pentru 2021 – și am încercat să menținem acel echilibru între filmele feel-good de public, „de largă respirație“ cum le numești tu, și cele edgy, care fac deliciul tiffarilor dedicați.

De pildă, majoritatea filmelor din secțiunile No Limit și Lună plină vor fi programate în decorul spooky al pădurii Hoia. Dar am extins programul din Piața Unirii, punctul nodal al TIFF-ului, unde vom avea multe seri cu două pro­iecții, nu doar una, ca până acum, cu filme gen Pinocchio, Delete History (ambele de la Berlinală), dar și Ursul de Aur de la Berlin, There is No Evil; dar și comediile Belle Epoque, Military Wives (al regizorului care a făcut The Full Monty, Peter Cattaneo) și Heroic Losers. Și, desigur, ținem cont și de potențialul de public al filmelor, având spații de proiecție care pot acomoda fie maximum 500 de spectatori, fie 150-200.

La ce titluri îți pare rău ca a trebuit să renunți?

Îmi pare rău că a trebuit să renunț la secțiunea de seriale și la focusul dedicat tinerilor cineaști sârbi, dar le vom păstra pentru ediția viitoare. Compensăm însă cu prezentarea mini-retrospectivei cineastului sârb Dusan Makavejev, care îl înlocuiește pe Abel Ferrara (pe care sperăm să îl avem la anul în Cluj). Și îmi mai pare rău de toate acele cine-concerte, inclusiv de cele programate în biserici, multe din ele fiind logistic dificile acum, în special datorită restric­țiilor de călătorie.

Deci nu vor fi invitați străini?

E un peisaj în continuă schimbare, unele țări intră sau ies din zona de risc, situație care face ca orice rezervare de bilet pentru un potențial invitat să fie incertă. Există numeroși cineaști care își doresc să-și prezinte filmele în per­soană la TIFF, iar asta nu poate decât să ne bucure. Există cu siguranță o poftă de călătorie și de a-ți acompania propriul film în fața publicului, după o atât de lungă și frustrantă perioadă de repaos. Suntem în legătură constantă cu ei, dar totul va fi, cel mai probabil, o decizie de ultimă oră.

Ce nume celebru ai vrea să inviți la TIFF și n-ai reușit până acum?

Mi-am dorit dintotdeauna să îl aduc la TIFF pe Michel Gondry și, grație colegei mele Claudia Droc, acest lucru a fost posibil la ediția anterioară. Mi-aș dori ca Helen Mirren să vină la Cluj, dar până acum nu am avut noroc.

Care e top 3-ul tău cu filme din actuala ediție?

Inclasabilul Crash al lui David Cronenberg, în versiunea proaspăt restaurată, prezentată anul trecut la Veneția. Madre al cineastului descoperit la TIFF cu Stock­holm, Rodrigo Sorogoyen – unul dintre favoritele mele de anul trecut (tot de la Veneția), reminiscent unui alt film favorit de-al meu, Birth, al lui Spike Jonze (alt cineast pe care mi l-aș dori la TIFF). Nu în ultimul rând, Balanța lui Lucian Pintilie, recent restaurat digital și el – un film de care, pur și simplu, nu mă pot sătura.

Publicitate și alte recomandări video