E-mail-ul a adus un copil în viaţa unei familii de ieşeni
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

miercuri, 19.05.2021

Un exemplu tulburător

E-mail-ul a adus un copil în viaţa unei familii de ieşeni

GALERIE
baby love
  • baby love
- +

O fetiţă de un an şi jumătate şi-a găsit familie în urma unei campanii pe internet. Zeci de copii sunt „blocaţi“ în spitale din cauza indiferenţei sau a birocraţiei. Parcă nimeni nu ştie de existenţa lor. Oameni cu suflet mare au găsit însă o soluţie să-i ajute, oferindu-le şansa unei vieţi normale. Plasamentul familial e o soluţie pentru scoaterea copiilor din sistemul de protecţie socială şi integrarea lor în societate cu succes.

Doi oameni au ales să primească în familia lor un suflet părăsit de mai bine de un an de zile. Fetiţa de aproape un an şi jumătate a fost abandonată în spital imediat după ce s-a născut, iar medicii şi asistentele erau familia ei. Un apel venit pe e-mail a trezit în Luminiţa şi Marius Borcilă dorinţa de a ajuta. Deşi au şi ei un copil mic acasă, au luat-o în plasament şi pe fetiţa din spital. Nu au vrut să primească bani pentru asta, iar toate alocaţiile copilului intră într-un cont de care se va folosi când va creşte. Deşi reticenţi la început în a-şi da numele în ziar, cei doi au acceptat asta tocmai pentru a deveni un exemplu şi pentru alte cupluri care ar putea ajuta copiii din Secţia de Recuperare Pediatrică. Zeci de copii se găsesc în aceeaşi situaţie, şi numărul lor creşte în fiecare lună. Centrele de plasament sunt aglomerate, asistenţii maternali sunt din ce în ce mai puţini, iar şansele ca aceşti copii să crească într-o familie sunt aproape nule. Cei mici ajung să se ataşeze de oricine le acordă o secundă de atenţie şi cresc fără să ştie că e o lume în afara pătuţului de spital.

Şi-a câştigat familia cu un zâmbet
 
 
„S-a cerut la mine în braţe şi când am luat-o n-a mai vrut să coboare în pătuţ“, povesteşte Luminiţa despre momentul în care şi-a văzut pentru prima dată fetiţa de suflet. Cu vreo trei luni înainte de acel moment primise un mail în care se povestea despre copiii din Secţia de Recuperare Pediatrică a Spitalului de Copii „Sf. Maria“. Se explica acolo despre cum copiii părăsiţi de familii sunt blocaţi în spital pentru că nu există locuri în centrele de plasament sau la asistenţii maternali, despre cum cei mici au întârzieri în dezvoltarea fizică şi cea psihică din cauza lipsei unei familii şi din cauză că sunt singuri. Luminiţa era la birou când a citit e-mailul. Nu cunoştea copiii, nu ştia prea bine nici de unde a venit e-mailul, dar a plâns. E o femeie puternică, a învăţat să lupte cu tot ce i-a dat viaţa până acum, însă a plâns în faţa unui e-mail. A decis că nu poate să stea cu mâinile încrucişate. S-a dus la spital să vadă despre ce e vorba. A luat cu ea hăinuţele pe care le folosise fetiţa ei de doi ani şi jumătate şi a vrut să le lase pentru copiii mai puţin norocoşi. Nu s-a putut însă. Politica spitalului nu permite acest tip de ajutor. Nu s-a lăsat descurajată. Luminiţa s-a întors cu pamperşi şi alte lucruri necesare copiilor. A fost lăsată apoi să vadă copilaşii şi atunci s-a întâlnit prima dată cu fetiţa de un an şi două luni. Copilul a zâmbit când a văzut-o şi a întins mâinile spre ea. A luat-o atunci în braţe şi a ştiut că va schimba ceva în viaţa copilului care încă nu ştia să zică „mama“. I s-a rupt sufletul când a trebuit să plece din secţie. A vorbit cu soţul şi au decis că pot face mai mult. Au depus cerere de luare în plasament familial la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Iaşi. Ştiau că nu le va fi uşor cu doi copii mici, însă au simţit că asta trebuie să facă. A doua zi după depunerea cererii, Luminiţa a aflat că este însărcinată pentru a doua oară. „A fost o surpriză. Sarcina nu fusese planificată. Am avut destul de multe probleme cu fetiţa noastră aşa că nu ne propusesem să mai avem încă un copil. Dar a venit şi suntem extrem de bucuroşi că vom avea şi un băieţel“, spune tânăra de 38 de ani.
 
„Mi-am dat seama cât de mult contează pentru aceşti copii să aibă o familie“
 
Ziua în care fetiţa din spital a venit pentru prima dată acasă la noii săi părinţi, în Lunca Cetăţuii, a fost ziua în care familia Borcilă s-a întregit. Casa e plină de veselie acum şi cele două fetiţe se poartă de parcă au fost împreună de la început. „Fetiţa noastră a adoptat-o imediat pe micuţa din spital. Se joacă mereu împreună, se pupă şi orice face una face şi cealaltă. Nu le mai pot despărţi“, povesteşte mama. Când au adus-o acasă pe fetiţa din spital, în prima seară Luminiţa a luat-o în braţe să-i dea lapte. „O ţineam în braţe şi o mângâiam uşor pe faţă. A ridicat mânuţa şi mi-a prins palma, parcă vrând s-o oprească pe faţa ei. Nici nu ştiu cum să explic ce-am simţit atunci. E un sentiment extraordinar şi poate atunci mi-am dat seama cât de mult contează pentru aceşti copii să aibă o familie. Trebuie ajutaţi. Chiar trebuie“, spune Luminiţa. Cei doi tineri ştiu că multora le e frică de moştenirea genetică pe care ar putea să o aibă copiii abandonaţi prin spitale. Ei n-au simţit asta. „Familia a lăsat-o în spital pentru că n-aveau cu ce să o crească. De ce să-mi fie frică?! Cred cu tărie că cel mai important e cum creşti un copil, educaţia pe care i-o dai, principiile după care te ghidezi tu şi pe care i le transmiţi în viaţa de zi cu zi. Moştenirea genetică e doar o mică parte din omul care va fi la un moment dat copilul de acum“, a adăugat femeia.
 
Copilul care a învăţat să lupte din ziua în care s-a născut
 
Micuţa deja arată o ambiţie mare. Deşi lipsită până acum de îndrumarea şi căldura unei familii sau poate tocmai din această cauză, copilul deja încearcă să se descurce singur. Mica luptătoare s-a străduit să se menţină singură în picioare încă din primele zile în noua familie. S-a ridicat, a căzut, s-a ridicat din nou, iar a căzut, însă n-a renunţat până nu a reuşit să rămână în picioare suficient timp încât să fie văzută de părinţii de suflet. Se trezeşte râzând în fiecare dimineaţă şi s-a ataşat atât de mult de noua familie încât plânge dacă tatăl pleacă la muncă fără să o îmbrăţişeze. Cei doi tineri nu intenţionează să o adopte, cel puţin deocamdată, vor doar să aibă grijă de ea. Exact cum au făcut pentru fetiţa lor naturală au procedat şi cu cealaltă. Au deschis un cont pe numele ei în care intră automat alocaţiile de la stat. Copilul va folosi acei bani atunci când va fi suficient de mare. Tinerii nu au vrut să primească niciun ban de la DGASPC pentru că au luat copilul acasă. Dacă la un moment dat familia naturală se va întoarce şi-şi va dori copilul înapoi, atunci se va ţine cont de ce vrea fetiţa. „Nu vreau să o despart de părinţii ei. Ea va hotărî dacă se va întoarce la familia naturală sau nu. Dacă binele copilului ar fi să plece, atunci o vom lăsa să plece. Până atunci însă, e copilul nostru. Noi am vrut doar să ajutăm un suflet, nu ne-a fost frică şi nu trebuie să se teamă nimeni de o astfel de decizie. Casa noastră e plină de veselie acum, suntem o familie împlinită“, a mai spus tânăra mamă. Peste câteva luni familia va creşte din nou, după ce Luminiţa va da naştere unui băieţel. Cei doi tineri nu vor renunţa însă la fetiţa luată din spital şi o vor creşte atât timp cât va avea nevoie.
 
Oricine poate ajuta copiii abandonaţi
 
Secţia de Recuperare Pediatrică din cadrul Spitalului de Copii „Sf. Maria“ colaborează în mod constant cu DGASPC, în condiţiile în care cei mai mulţi dintre copiii internaţi aici sunt abandonaţi de către părinţi. De asemenea, unii dintre bebeluşi au şi probleme de sănătate, dar mai ales carenţe afective. Personalul angajat în spital este foarte puţin şi foarte solicitat, astfel că celor mici le lipseşte căldura şi afecţiunea unei familii. În acelaşi timp, psihologii spun că un copil se dezvoltă mai armonios şi învaţă lucruri mult mai repede atunci când nu este singur. „Fetiţa mea naturală a reacţionat foarte bine la cealaltă. Acum fac mereu aceleaşi lucruri. Dacă până acum făcea mofturi în diverse situaţii, când o vede pe noua ei soră, fetiţa mea nu se mai alintă. Se înţeleg foarte bine şi le place să fie împreună, să facă aceleaşi lucruri“, a mai spus Luminiţa. Mereu sunt internaţi în Secţia de Recuperare Pediatrică zeci de copii care au nevoie de o familie. „Cei care vor să ajute aceşti copii o pot face cu o cerere de acordare a unui minor în regim de plasament familial. Cererea se face către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi, la ea ataşându-se copii după mai multe acte. Se face o anchetă socială şi dacă reprezentanţii DGASPC consideră că în familia respectivă există condiţii pentru creşterea acelui copil, se aprobă încredinţarea“, a declarat Tiberiu Bantaş, purtătorul de cuvânt al DGASPC. În cazul plasamentului familial, decizia nu este definitivă, el putând fi revocat în momentul în care familia doreşte să renunţe la copil sau se găseşte o soluţie alternativă, fie adopţie, fie reintegrarea în familia naturală.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Un trio pentru integrare

Lucian DÎRDALA

Un trio pentru integrare

Denumirea neoficială - „Trio Asociat” - are meritul că duce discuţia şi spre provocările zilei, nu doar spre ambiţiile de integrare din viitor. Dorinţa celor trei ţări de a coopera în vederea unei cât mai bune valorificări a potenţialului asocierii nu ar trebui să deranjeze instituţiile europene, chiar dacă acestea sunt atente să nu transmită celorlalţi membri impresia că ar reprezenta „plutonul secund” al Parteneriatului Estic.

Filmuletul zilei

opinii

Un altfel de test PCR

Florin CÎNTIC

Un altfel de test PCR

Pe 8 mai s-a comemorat un veac de la înfiinţarea Partidului Comunist din România prilej de sesiuni ştiinţifice vineri pentru prietenii de la Universitatea „Petre Andrei” şi de reflecţie pentru mine.

Câteva lucruri despre „profesiunea de scriitor”

Radu PĂRPĂUȚĂ

Câteva lucruri despre „profesiunea de scriitor”

M-a întrebat odată cineva într-un interviu, dacă urmăresc popularitatea, faima. Faimos este Becali sau cei care apar seară de seară pe ecrane, plătiţi cu jdemii de euro, tratând subiectele la modă, cei care plac „canaliei de uliţi”, cum spunea Poetul. 

Un festival care trebuie să continue

Alex VASILIU

Un festival care trebuie să continue

Trecând în revistă recitalurile şi concertele programate în a XXII-a ediţie a Festivalului Muzicii Româneşti (Iaşi, 10-16 mai), se cuvine onorată iniţativa echipei alcătuită în 1971 din Achim Stoia, rectorul fostului Conservator, Ion Baciu, directorul Filarmonicii şi Mihai Cozmei, decan la instituţia de învăţământ muzical superior, de a institui şi la Iaşi un eveniment de anvergură naţională. Începutul este datat 1973. 

pulspulspuls

Iată cea mai mare frică a lui Alexe şi Chirica!

Iată cea mai mare frică a lui Alexe şi Chirica!

Chiar dacă prin filială mulţi cred că noua numire interimară la şefia pe judeţ în locul lui Alexe nu ar ridica nicio problemă pe termen mediu şi lung, căci, imediat ce dosarele şi lucrurile se vor aşeza în matca lor, în secunda doi se va reveni la poziţiile dinainte, unii mai cu dare de mână din zonă ar avea, zice-se, şi alte opinii despre ce se mai poate întâmpla. 

Caricatura zilei

Descoperire științifică

Editia PDF

Bancul zilei

Parintele Vasile a strâns 5 ani bani pentru clopotnita, dar nu i-au ajuns decât pentru un BMW.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.