marti, 19.03.2024
„Când teoria matematică este arbitrul suprem al adevărului, devine dificil să vedem diferenţa dintre ştiinţă şi pseudoştiinţă. Rezultatul sunt oameni precum judecătorul din procesul lui Evangeline Adams sau Fiul Raiului din China antică, care au încredere în exactitatea matematică a teoriilor fără a lua în considerare performanţele lor - care confundă matematica cu ştiinţa, raţionalitatea cu realitatea.” (Levinovitz, 2016)
Nu de puţine ori, economiştii sunt priviţi cu scepticism atunci când fac predicţii sau prognoze. Fie pentru că nu pot fi percepuţi ca scientişti în sensul propriu al termenului, neavând toate instrumentele necesare în dotare, fie că nu prezintă suficiente argumente ca să fie luaţi cu adevărat în serios. Alteori, sunt consideraţi frivoli sau simpli cititori în ghioc. Adevărul e că, într-o lume atât de complexă şi care se schimbă cu o viteză ameţitoare, teoriile care astăzi par valide şi înţepenite în propriul adevăr, tind să genereze, adeseori, interpretări rupte de realitate.
Într-un eseu din 2019 al lui Peter Coclanis, acesta demonstrează de ce este atât de dificil de făcut predicţii când vine vorba de fenomenele socio-economice. Dându-i exemplu pe nobeliatul în economie, Paul A. Samuelson (1915-2009), care afirmase odată că indicii bursieri de pe Wall Street au prezis nouă din ultimele cinci recesiuni economice [sic!] sau pe fostul guvernator al FED-ului american, Allan Greenspan (1926-), care în 2006 spusese că tot ce este rău în legătură cu criza imobiliară din SUA s-ar fi dus pe apa Sâmbetei, e evident că s-au înşelat amarnic. Iar exemplele cu aşa-numiţi guru, specialişti de anvergură, premiaţi şi adulaţi de opinia publică, care au făcut predicţii false pot fi găsite cu uşurinţă, de la celebrii economişti John Kenneth Galbraith (1908-2006) şi Ravi Batra (1943-) la şi mai celebrul Francis Fukuyama (1952-). O mare eroare a aşa-numiţilor scientişti sau cantitativişti este decuplarea de istoria gândirii economice. Joseph Schumpeter (1883-1950) afirma că deosebirea dintre economiştii „ştiinţifici” şi alţii e dată de cunoaşterea unui set de tehnici clasificate în istorie, statistică şi „teorie”, triadă care generează o aşa-numită analiză economică, dintre care cea mai importantă o reprezintă prima. Cu alte cuvinte, cunoaşterea evenimentelor trecute poate ajuta extrem de mult celelalte două elemente ale triadei şi, astfel, analiza economică ar fi cu adevărat utilă şi ştiinţifică. Alţi doi economişti extrem de cunoscuţi, Carmen Reinhart (1955-) şi Kenneth Rogoff (1953-), au afirmat că trecutul oferă lecţii de care trebuie să ţinem seama, chiar dacă nu se repetă întocmai. Gândirea analitică a economiştilor trebuie calibrată cu una orientată spre cunoaşterea şi înţelegerea sensului trecutului.
Într-un alt eseu plin de conţinut al profesorului Alan Jay Levinovitz de la Universitatea James Madison din Virginia (SUA), ideea de mai sus este surprinsă dintr-un alt punct de vedere. Deşi preţuiţi şi bine plătiţi în mediul academic occidental, economiştii, spre deosebire de fizicieni sau chimişti, nu au suficiente probe care să le susţină puterea predictivă a disciplinei pe care o slujesc. Spre pildă, aceştia au dificultăţi majore în a face prognoze legate de crize, depresiuni sau recesiuni economice. Cu toate acestea, se consideră cvasi-unanim că economia este „cea mai ştiinţifică dintre ştiinţele sociale”. Explicaţia este dată de apelul la instrumente aparţinând ştiinţelor exacte şi interpretarea teoriilor economice prin prisma acestei simbioze, ceea ce conduce la teorii supraevaluate care pierd proba realităţii. Spre pildă, celebrul economist american Paul Romer (1955-) consideră că macroeconomia nu poate face saltul calitativ în cunoaştere tocmai pentru că e profund influenţată de matematică. Deşi matematica ajută economia, oferindu-i precizie şi rigurozitate, excesul acesteia îi dăunează şi, cel mai important, îi conferă o pseudo-autoritate empirică. Cu toate acestea, este larg răspândită credinţa, formulată de Lord Kelvin (1824-1907), conform căreia ceea ce nu poate fi măsurat şi cuantificat este echivalent cu o cunoaştere slabă. Economişti faimoşi, precum Deirdre McCloskey (1942-) şi Robert Nelson (1944-2018), vin în sprijinul afirmaţiilor lui Romer, considerând că excesul de empirism matematic în ştiinţa economică este sinonim cu pretenţia egocentrică de a indica gradul înalt de rigurozitate ştiinţifică adoptat şi folosit de economişti. Nobeliatul Paul Krugman (1953-) a pus pe seama matematicizării eşecul ştiinţei economice de a apăra economia reală. Recent, economistul Paul Pfleiderer a atras atenţia faţă de excesul de ceea ce el a numit cameleoni, adică acele modele economice care prezintă puţine legături cu lumea reală. El afirmă că modelarea a ajuns într-un asemenea context în care validitatea unor lucruri, procese sau fenomene e dată exclusiv de modelul propus.
Levinovitz, plecând de la precedentul legat de atitudinile favorabile ale Chinei antice faţă de ştiinţele astrale şi matematică, găseşte un acelaşi pattern în gândirea occidentală contemporană. Chinezii antici puneau mare accent pe aşa-numitele modele li. Acestea erau, de fapt, încercări de a face vizibilă, prin intermediul numerelor, forţa divină inefabilă care conduce lumea. În plus, prin aceste modele, se putea asigura şi impune o bună guvernare. Împăratul Chinei sau „Fiul Raiului” a investit enorm în încercarea de a rafina modelele matematice li din spatele ştiinţei de a înţelege mişcarea aştrilor. Aceasta deoarece, de acurateţea acestor modele cereşti, depindea starea de bunăstare a Imperiului. În realitate, epidemiile, cutremurele, secetele şi alte fenomene negative imprevizibile nu au putut fi prevenite prin intermediul ştiinţei matematice ale acestor modelele.
Astăzi, majoritatea adepţilor teoriilor macroeconomice folosesc acelaşi tipar de gândire. Dacă în antichitate chinezii supraevaluau aceste modele pentru că nu se putea încă dovedi pseudo-ştiinţificitatea demersurilor lor, astăzi se poate să decelăm între fals şi adevăr. Cu toate acestea, crede Levinovitz, intenţia economiei de monopolizare a acestui tip de analiză este o formă de a obţine putere, influenţă şi relevanţă. În aceeaşi măsură, economiştii nu pot accepta faptul că disciplina pe care o slujesc nu poate să furnizeze într-o manieră validă ceea ce îşi propune. Ei sunt, de fapt, asemenea astrologilor chinezi antici!
Inima sus!
Aurelian-Petruş Plopeanu este cercetător CS II dr. habil. al Departamentului de Ştiinţe Socio-Umane, Institutul de Cercetări Interdisciplinare din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi şi cadru didactic asociat al Facultăţii de Economie şi Administrarea Afacerilor
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Macron anunţă la Marsilia lansarea unei "operaţiuni fără precedent" împotriva traficului de droguri
Gabriela Firea şi Sebastian Burduja, propuşi coordonatori politici ai campaniei PSD-PNL pe Capitală
Energia solară și cea eoliană nu sunt gratis. Un expert explică de ce
”Dacă vrem pace, trebuie să ne pregătim de război”, pledează Charles Michel într-un editorial
Fostul primar din Baia Mare, Cătălin Cherecheş, adus în România din Germania
Riscul unui război nuclear se află la ”cel mai înalt nivel” de zeci de ani, avertizează Guterres
O companie cu afaceri de 155 milioane euro în 2023 vrea să deschidă un magazin la Iași
Un nou hotel, de 4 stele, va fi construit la Iași, în Păcurari. Încep lucrările anul acesta?
Ministrul Mediului: În România, la fabrica Ford, se va produce curând primul autoturism electric
Cârnaţii din topor vor fi protejaţi în UE. Urmează ”Carnea afumată la garniţă din Vâlcea”
Trump incapabil să garanteze plata celor 454 de milioane de dolari pentru fraudă (avocaţi)
Diana Șoșoacă spune că a fost filmată la duș: "Dacă nu-mi dau demisia vor da filmări intime"
Produse din hârtie: Esențiale în igiena și confortul zilnic (P)
Numărul trei din Hamas a fost ucis de o operaţiune israeliană, afirmă SUA
Idei de cadouri pentru cei dragi - Cum să îi surprinzi plăcut! (P)
Revine zăpada la Iaşi? Lapoviță sau ninsoare în mare parte din țară, până joi seară
Fosta actriţă porno Stormy Daniels îşi prezintă versiunea privind relaţia cu Trump
Medic: Să nu uităm că accidentul vascular cerebral se poate face şi la copii
Prognoza meteo: Ne aşteaptă un început de aprilie mai călduros decât normalul termic
Dan Voiculescu șantajează PSD-PNL cu candidatura lui Piedone la Primăria Capitalei
Iubitul Arynei Sabalenka, Konstantin Koltsov, a murit la vârsta de 42 de ani
Azi, Simona Halep revine pe teren. De la ce oră ar putea începe partida
Interviu ZdI TV - Bilanț la Tomești: ce s-a construit și ce urmează
Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate
Ce relații comerciale mai are Iașul cu Rusia. S-a redus diferența dintre importuri și exporturi
Pasionații de programare și hardware se pot înscrie la concursul național iTEC
Fiscul vrea să-i scoată la mezat bunurile unei femei care a avut un atelier de confecții
Peisagiștii evită să participe la o licitație a Primăriei pentru finalizarea unor „părculețe”
FOTBAL Leo, trezeşte-te, că nenoroceşti fotbalul ieşean! Cine-i arată lui Grozavu bârna din ochi?
Lista celor 10 finaliști pentru Premiul Național pentru Proză „Ziarul de Iași” 2024
In memoriam Paulică Răileanu, un reputat profesor al Politehnicii ieșene
Lista școlilor unde pot începe lucrări: Primăria a semnat opt contracte
Bosch va monta pe tramvaiele din Iași sisteme „inteligente” pentru evitarea accidentelor
O tânără din Iaşi, designer pentru celebrul brand adidas. A absolvit London College of Fashion
Proiectul A8 a ajuns „bătaia de joc a Guvernului Ciolacu/Ciucă”
Cosmin PAȘCAAlianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin? |
Briscan ZARABunici obraznici |
Cristina DANILOVNoi, femeile |
Nichita DANILOVÎntre artă şi credinţă |