Ecouri… trans-atlantice

La New York (Talisman Publishers) a aparut un masiv volum (365 p.) de poezie romana, Born in Utopia (Nascut in Utopia), cu o prefata de Andrei Codrescu si cu postfete semnate de Nicolae Manolescu si Virgil Nemoianu. Antologia, realizata de Carmen Firan, Paul Doru Mugur si Edward Foster, cuprinde 65 de poeti, de la Arghezi, Barbu, Blaga, Bacovia pina la cei din ultima generatie, fara a lipsi, desigur, Nichita Stanescu, Mircea Dinescu sau Mircea Cartarescu. Dintre ieseni sint inserati Mihai Ursachi, Emil Brumaru, Nichita Danilov si Gellu Dorian, iar de peste Prut – Vasile Garnet si Emilian Galaicu-Paun. O echipa super de traducatori – romani si americani – a facut posibila aceasta translare… transatlantica a ceea ce este, s-ar putea spune, partea noastra inefabila si orgolios-durabila: poezia. Dar cum sa tentezi un public de care ne desparte un… ocean sa deschida o carte de poezie dintr-o tara despre care nu se stie decit vag cam pe unde se afla? Ei bine, prefata lui Andrei Codrescu se doreste a fi o astfel de introducere – si o invitatie – in intimitatea liricii romanesti moderne si contemporane. Remarcabilul scriitor-traducator Andrei Codrescu, traitor de multi ani in SUA, cunoaste, mai mult ca sigur, asteptarile publicului nord-american si, ca atare, i-a "servit" o prefata incitanta, provocatoare, chiar daca, din pacate, inexacta "pe ici, pe colo, prin punctele esentiale". Prima informatie oferita cititorului american e pe jumatate corecta: "Romana este o limba latina ca italiana, spaniola, franceza si partial slava, ca rusa, bulgara". Romana, partial slava, ca rusa, bulgara?! – iata o idee care n-a mai circulat din zorii ocupatiei sovietice, cind rusii ne-ar fi vrut, intr-adevar, slavizati. Fondul latin al limbii romane n-a fost nicicind perturbat, astfel incit sa poti spune ca aceasta limba e "partial slava", cum o probeaza orice dictionar etimologic. Dar probabil ca slavizarea… romanei i s-a parut prefatatorului o referinta captivanta pentru cititorul-tinta. Si asta n-ar fi nimic: "Mai aruncati in combinatie vreo suta de cuvinte turcesti destul de active dupa numarul lor destul de restrins si veti avea o limba in razboi cu ea insasi". Fara a consulta dictionarul, cred ca limba romana a asimilat mai mult de "vreo suta" de cuvinte din turca, precum si din germana, maghiara, albaneza sau chiar din… daca. Referirea si la aceste ingrediente i-ar fi fost de folos lui A.C. spre a arata (americanilor!) ca romana e o limba cosmopolita, cum si, partial, este. Procesul firesc de modernizare, sub influenta francezei (si italienei) este vazut de A.C. ca un ersatz, "un limbaj parizian adulativ" (la ora actuala putem vorbi de un limbaj londonez adulativ, nu?). Impotriva acestor tendinte – explica mai departe A.C. – poeti modernisti ca Arghezi si Barbu "s-au ridicat in apararea consonanticii slave, deplasind gravitatia uneori inspre sunetele intunecate, alteori catre decadenta visatoare a muzicii turcesti". Eu unul n-am stiut ca Arghezi si Barbu au aparat "consonantica slava" (cind, unde?), dar chestiunea merita studiata.
Ca si cum asta n-ar fi fost destul, avangardistii (majoritatea evrei – precizeaza A.C.) "au adaugat inflexiuni din idis la creuzetul limbii poetice, contestate si dezbatute in tot felul de polemici lipsite de obiect". Posibil, doar ca avangardistii, fie ei evrei, au scris in limba romana – sau in franceza – asa incit mai usor depistabile ar fi inflexiunile acestor limbi.
Ciudat este ca Andrei Codrescu nu aminteste nicaieri de impactul limbii (si culturii) germane sau engleze, care au fertilizat si occidentalizat limba si cultura romana, incepind din a doua jumatate a secolului XIX pina in prezent (iar majoritatea poetilor moderni si contemporani antalogati probeaza chiar acest impact). El se cramponeaza de "muzicalitatea slavo-turca", prolifica mai ales in "Epoca de aur", cind cica "aproape doua milioane de romani scriau poezie (in special la serviciu)". Oricit de optimisti am fi in legatura cu faptul ca "romanul s-a nascut poet" (stereotip demontat cum se si cuvine de A.C.), oricit am crede ca regimul dictatorial te indemna la contemplare lirica, este o exageratiune – cam de 1.800.000 – ce, parca, n-ar fi trebuit servita americanilor. Chiar daca, sau tocmai pentru ca, acestia sint recunoscuti ca mari amatori de lucruri trasnite, de recorduri numai bune de trecut in Guiness Book.

Cum se va vedea dintr-un alt text, americanii nu sint chiar asa de trasniti incit sa dea buzna la un eveniment teatral provocat de Institutul Cultural Roman. Un articol din New York Magazin, semnat de Victor Nicolae (o fi un pseudonim?) da dimensiunea reala (supralicitata in presa din tara) a lansarii, intr-un spectacol – coupé, a cinci tineri dramaturgi romani intr-o mini-sala "din inima New York-ului". Spectacolul, cu titlul atragator si injurios deopotriva (Romania. Kiss Me!/ Fuck you. Eu.ro.pa.), s-a desfasurat intr-o sala de 41 de locuri (!) si este greu de crezut ca a facut vreun val care sa ude macar poalele Statuii Libertatii. Pentru aceasta, opiniaza autorul articolului, "este nevoie de un tsunami".
Acelasi Victor Nicolae considera ca sigla Institutului Cultural Roman se compromite girind astfel de productii, in timp ce evenimente precum Expozitia Dada, Retrospectiva Brancusi de la Muzeul Guggenheim sau prezenta unor artisti romani pe prestigioasa scena a Operei "Metropolitan" "sint total ignorate de autoritatile noastre". Pina a trece oceanul, "Fuck you, Europa!" fusese prezentat in Romania, Moldova, Suedia, Germania, Rusia, Japonia, Austria, Franta, ca un fel de cuvint, inainte de intrarea noastra in U.E. Nu cunoastem continutul pieselor livrate in acest spectacol, dar titlul si sloganul publicitar ne cam sugereaza despre ce e vorba: "O noua generatie de artisti isi prezinta ireverenta vedere asupra unei tari aflate in plina schimbare". Concluzia autorului articolului din New Yok Magazin pare una indreptatita: "Sa nu speram ca la ireverenta newyorkezii vor raspunde prin mese rotunde si dezbateri patrate ca sa ne aduca noua prestigiu cultural si academic, cum bate cimpii directoarea (I.C.R. din N.Y., n.m.) cu grad diplomatic de ministru consilier. La ireverenta se raspunde prin ireverenta".

Publicitate și alte recomandări video