Povestea marelui rocker pe care școala mai mult l-a încurcat. Știați că a fost și inventator cu brevet?

Eddie nu avea decât studii medii și nici acestea având vreo legătură cu muzica… Ca și în cazul altor genii, școala îl cam încurca și pe el… Lăsând însă deoparte performanțele sale artistice care au intrat pentru totdeauna în istoria muzicii, Eddie Van Halen a fost și un inventator care a știut să facă diferența între proprietatea industrială – reprezentată, în primul rând, de brevetul de invenție – și dreptul de autor, dobândit prin însuși actul de creație artistică. Astfel, Eddie și-a pus în valoare abilitățile tehnice pe care le-a moștenit de la tatăl său, făcând diverse intervenții asupra chitarei sale care a primit porecla Frankenstrat (joc de două cuvinte: Frankenstein, eroul romanului omonim, care reușește să realizeze un om artificial și Stratocaster, o celebră marcă de chitară electrică) pentru că a fost asamblată din multe piese diferite.

Marele chitarist a obținut câteva brevete de invenție în domeniul instrumentelor muzicale, singur sau împreună cu doi colaboratori. Unul era Hartley Peavey, absolvent al Mississippi State University și fondator al Peavey Electronics Corporation, o firmă de echipamente muzicale, iar al doilea era Jim de Cola, un foarte apreciat proiectant de chitare electrice.

Brevetul american cu numărul 4,656,917, care a fost obținut în 1987, este intitulat Suport pentru instrumentele muzicale și se referă la o placă profilată, care este atașată pe spatele cutiei chitarei, prin intermediul unei articulații dispuse pe axa longitudinală a instrumentului. Atunci când este desfăcută, placa profilată se sprijină pe bazinul și piciorul chitaristului, astfel încât chitara să se amplaseze pe o poziție orizontală. Miza era aceea de a permite chitaristului să aibă acces la chitară în această poziție, astfel încât artistul să poată cânta, de exemplu, cu ambele mâini pe griful (gâtul) instrumentului. În textul brevetului se spune că, în felul acesta, artistul are un acces liber cu ambele mâini la instrument, permițându-se astfel o explorare a acestuia ca niciodată până acum. Eddie Van Halen era recunoscut pentru tehnicile sale foarte personale care constau în mișcări specifice ale mâinilor pe gâtul chitarei. Este un brevet foarte bine redactat, marele chitarist, unic autor, apelând la un agent de brevete pentru redactarea cererii de brevetare. Surprinde un desen referitor la un exemplu de utilizare a invenției, care reprezintă un chitarist în exercițiul funcțiunii, chitarist care seamănă foarte bine, evident, cu Eddie Van Halen.

O altă realizare este cea cu numărul US D388117S, realizată împreună cu Hartley Peavey și Jim de Cola și care datează din 1997. De data aceasta nu este vorba despre un brevet de invenție, ci de un model industrial. Desenele sau modelele industriale protejează aspectul produsului și nu funcționalitatea sa. Diferența între desen și model este legată doar de modul de reprezentare: desenul este reprezentat în 2D, pe când modelul este în 3D. Van Halen și colaboratorii săi au realizat un Cap de chitară, care este caracterizat de un aspect cu totul nou, care are propria identitate și care va da o nouă identitate chitarei pe care va fi amplasat. Cei trei autori înregistrează acest nou cap de chitară, reprezentat printr-un desen în spațiu realizat manual după toate normele din axonometrie.

În 2007, Eddie Van Halen brevetează o nouă invenție, cu numărul US 7,183,475 B2. Invenția se referă la un Instrument cu coarde cu control reglabil al tensiunii corzilor. Este un brevet realizat numai de către Van Halen și care impresionează prin complexitatea și ingeniozitatea mecanică a noilor sisteme de acordare a chitarelor. Acest brevet, mai mult decât celelalte, atestă un remarcabil simț tehnic al marelui chitarist, sistemul inventat de el permițând acordarea chitarei chiar în timpul concertului.

Oricum, Eddie Van Halen, oricâte invenții ar avea, rămâne tot un mare chitarist rock. El este autorul unuia dintre cele mai cunoscute solo-uri de chitară, având durata de 20 de secunde, din piesa Beat It, de pe albumul Thriller din 1982 al lui Michael Jackson. Dacă Eddie a știut să-și apere prin brevete de invenție creațiile tehnice, cu siguranță că știa cum să-și apere drepturile de autor atât sub aspect moral, cât și patrimonial. Cu toate acestea, a preferat să înregistreze celebrul său solo fără să solicite niciun fel de drepturi, motiv pentru care, la dorința sa, numele lui nu apare pe coperta albumului cu pricina.

A fost un gest de totală generozitate față de mai tânărul său coleg întru celebritate, Eddie Van Halen dorind să păstreze anonimatul contribuției sale la finalizarea discului lui Jackson!

Nu i-a ieșit, deoarece cunoscătorii au identificat imediat mâna și chitara marelui artist! Nici nu mai conta dacă numele lui Eddie Van Halen era inscripționat sau nu pe coperta discului care purta deja amprenta genialității sale!

Prof. univ. dr. ing. Neculai Eugen Seghedin, cadru didactic și prorector la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași

Publicitate și alte recomandări video