Povestitorul Moldovei profunde
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

TEUTONUL ROMÂN

Povestitorul Moldovei profunde

GALERIE
michael astner200
  • michael astner200
- +

De la Radu Părpăuţă aştept de acum romanul Moldovei profunde.

Autorul, mai bine spus povestitorul Moldovei profunde a cărui nouă carte vreau s-o prezint astăzi cititorilor Ziarului de Iaşi şi-a încheiat volumul de proză Giardinieri (Editura ALFA, Iaşi, 2012, al doilea după Învierea muţilor, 2004) cu un „Curriculum vitae sau dosar de cadre” la persoana a III-a. Un „dosar de cadre” pe care eu unul l-aş fi aşezat la începutul cărţii, aşa, ca un aperitiv care să provoace nu doar poftă de lectură, ci să şi pregătească cititorii pentru registrul în care trebuie citite mai ales povestirile demitizante dedicate unor mari scriitori precum Creangă, Eminescu ori Sadoveanu („Povestiri de la Borta Rece”), astfel încât aceştia, cititorii, mai ales partea mai degrabă supărăcioasă ori de câte ori se „leagă” cineva de pildă de „Poetul Nepereche”, să ştie că n-avem de-a face cu vreun istoric literar lipsit de respect, ci de un povestitor hâtru şi (auto)ironic pe care, am convingerea, l-ar fi gustat chiar şi împricinaţii mari scriitori naţionali mai sus pomeniţi!

Rezumat drastic, iată cu cine avem de-a face: cu cineva născut în 1955 la Tomeşti „într-o familie din mica burghezie rurală (în viziunea altora – din chiaburime)”, cu studii universitare (rusă-română) la Cuza, devenit „căpitan în rezervă, fapt care nu i-a servit la nimic”; căsătorit, autorul „are doi fii, care actualmente lucrează în străinătate”, se declară „familist, monogam, heterosexual”, se consideră o „fire religioasă, credincios ortodox, nepracticant al cultului” cu „orientare anticlericală”, „patriot, elitist, boieros, cosmopolit şi utilizator de Net”. Aflăm că n-a fost membru (PCR, desigur), că „n-a colaborat cu fosta Securitate, nu a avut disidenţi în familie, în afară de o mătuşă, care a zis: «Bate vântul de la porc», adică de la răsărit”, ceea ce i-ar fi adus necazuri cu Miliţia, dar a scăpat pentru că, de, porcul avea coteţul chiar la răsărit de casa mătuşii!
În fine, trăitorul, scriitorul şi traducătorul neobosit (din rusă - Soloviov, Berdiaev, Merejkovski, Tolstoi, Dostoievski, Harms etc.) de la Tomeşti a devenit după 1990 şi un publicist constant prezent în presa ieşeană (începând cu Timpul anilor ’90), cu menţiunea „că nu a apărut în presă înainte de ’89 decît o singură dată: la Miliţia ne informează pentru că a traversat neregulamentar strada”.
De acum, destui vor fi ştiind de ceva vreme despre cine-i vorba: despre Radu Părpăuţă, desigur, cel care, cum l-a şi ne-a asigurat O. Nimigean încă de la primul volum de proză, „reabilitează bucuria scrisului şi, implicit, adresîndu-se cititorului scăpat de prejudecăţi, bucuria lecturii”. Cuvinte la care subscriu (altfel nu le-aş fi citat, bineînţeles), chiar dacă în calitatea mea de sas şi de ardelean bună parte din lumea povestită de Părpăuţă îmi dă de furcă prin droaia de regionalisme moldoveneşti, care, însă, îşi au fără-ndoială rolul lor bine stabilit în tablourile epice din Moldova profundă, din lumea rurală.
Nu doar că deja pomenitele „Povestiri de la Borta Rece” ar putea mai degrabă trezi interesul elevilor de liceu pentru un Eminescu sau un Sadoveanu decât prezentările la flaşnetă făcute îndeobşte de mulţi profesori de română, ci proze scurte precum „Limba română nu este ca o duminică” ori „Istoria unui cal” s-ar potrivi şi ele de minune pentru o discuţie despre clişeele limbii de lemn şi... limba română (ca atare şi ca materie de studiu) ori despre comunism. Pentru că „Istoria unui cal” chiar este o pildă pe cât de bine spusă, pe tot atât de potrivită pentru a pricepe ce-i ăla comunism: „Ca Viorica, iapa lui Moş Ion, nu mai era alt cal în sat.” Până ce-i luat calul la colhoz. După nişte ani, moş Ion primeşte înapoi iapa. „Viorica era slabă numai piele şi os, avea rosături şi răni pe spinarea costelivă. (...) «Nu contează – zicea mătuşa – o facem noi la loc». Moş Ion însă a apucat-o pe Viorica de frâu şi a strigat deodată la ea: «Iha!» Calul a sărit doi paşi înapoi şi s-a oprit, lăsând capul ascultător în jos.” După alte câteva „Iha”-uri, moş Ion trage concluzia: „Nu se mai face la loc. (...) |sta nu e calul meu.” „«Cum, măi nebunule! E Viorica noastră!» se înfurie mătuşa. «Nu, nu mai e cal, e vacă. Au stricat calul, zice moş Ion. Nu vezi, nu mai e mîndru, e supus ca o vacă».”
În ce mă priveşte, regret doar faptul că volumul Giardinieri n-a fost redactat mai cu atenţie şi structurat niţel altfel, adică aşa, mai cronologic, de la poveştile brodate pe lângă alde Vrâncioaia sau Eminescu şi Creangă până la prezentul românilor ajunşi giardinieri (gunoieri, adică) prin Italia: ar fi rezultat un fel de istorie (incompletă, desigur) a Moldovei în proză. În rest, de la Radu Părpăuţă aştept de acum romanul Moldovei profunde.
 
Michael Astner este poet, traducător şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Temă

Cătălin ONOFREI

Temă

Test de reflecţie cognitivă: deliberare versus intuiţie.

Filmuletul zilei

opinii

Epilare inghinală

Briscan ZARA

Epilare inghinală

Sunt multe studii despre cum afectează psihologia omului ceea ce vedem, auzim, simţim din exterior. La fiecare întindere de coardă are loc o excitare a neuronilor care provoacă senzaţii neplăcute persoanei, dar dacă lucrurile se repetă, neplăcerea dispare încetul cu încetul şi apare o oarecare toleranţă la acea senzaţie, poate chiar e înlocuită cu plăcere. Nu mai eşti afectat, nu te mai impresionează în sens rău. Asta nu înseamnă că devii mai puternic, ci mai nesimţit, mai rigid, mai greu impresionabil.

Ocupare, şomaj şi câştiguri salariale în judeţul Iaşi

Ciprian IFTIMOAEI

Ocupare, şomaj şi câştiguri salariale în judeţul Iaşi

Articolul din această săptămână, ceva mai tehnic decât precedentele, demonstrează cu date statistice că, înainte de declanşarea pandemiei de COVID-19, nu a existat o criză a forţei de muncă în judeţul Iaşi.

New York, metropola vizionară

Mihai DORIN

New York, metropola vizionară

Conduita americană în raport cu celelalte civilizaţii ale lumii are şi o inevitabilă dimensiune imperială, însă felul în care ei au înţeles să valorifice cultura, rafinamentul, patriotismul, şi, nu în ultimul rând banii cetăţenilor în serviciul public, mărturiseşte despre măreţia naţiunii şi despre spirit vizionar. Pentru că în niciun alt loc din lume, patrimoniul cultural nu s-a îmbogăţit precum în America, prin râvna şi voinţa liberă a cetăţenilor educaţi şi prosperi. Statul este doar managerul acestui concept cultural.

pulspulspuls

Costel l-a bătut pe Măricel ca pe fasole. Iacătă ce scor de maidan: 11 la 6!

Costel l-a bătut pe Măricel ca pe fasole. Iacătă ce scor de maidan: 11 la 6!

Băbăetee băă, pfiu, pfiuu, pfiuuuu.... Ia’n fiţi atenţi aicea la băiatu’ pe ce se mai cheltuie bănuţul ieşenilor, că poate pe asta nu o ştiaţi! 

Caricatura zilei

Urna

Editia PDF

Bancul zilei

Parintele Vasile a strâns 5 ani bani pentru clopotnita, dar nu i-au ajuns decât pentru un BMW.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.