anunturi
grandchef
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

sambata, 10.12.2022

Ego-grafii. Emil Brumaru (I)

GALERIE
Codrin Liviu Cutitaru 2016
  • Codrin Liviu Cutitaru 2016
- +

Emil Brumaru era, în subsidiar, aidoma tuturor scriitorilor adevăraţi, fiinţa cea mai delicată cu putinţă - aproape fragilă, aş îndrăzni să observ - care-şi disimula, în identitatea (construită) de rebel al culturii, propriile temeri şi inhibiţii în faţa „infernului” din celălalt.

Am găsit deunăzi, în bibliotecă, volumul lui Emil Brumaru Cerșetorul de cafea (titlul rubricii pe care a ținut-o, ani de zile, la România literară). Citesc dedicația datată „2 octombrie 2004”. S-au împlinit în 2022, vai, optsprezece ani de atunci! „Majorat” în toată regula… Când l-am întâlnit prima oară pe Emil Brumaru - printr-a cincea - am avut un sentiment de puternic disconfort emoţional. Eram cu taică-meu pe stradă şi ne-am oprit intempestiv în dreptul unui bărbat cu părul vâlvoi, aparent supărat şi agitat, cu o gestică amplă (uşor ameninţătoare, mi s-a părut) şi un vocabular insurgent. Faptul că taică-meu râdea la ceea ce trecea drept umorul persoanei în chestiune m-a liniştit întrucâtva, deşi nu l-am slăbit o clipă pe interlocutor din priviri (circumspecte). La despărţire, când am răsuflat în mod sincer uşurat, l-am întrebat pe bătrân cine era „ăla”. Răspunsul m-a deconcertat: „|la e poet. A scos o carte excepţională - Dulapul îndrăgostit. O avem acasă, dacă vrei să te uiţi prin ea.” Inutil de precizat că „am vrut să mă uit prin ea”. Am citit cu nesaţ, fără să înţeleg aproape nimic, dar fascinat într-un mod indicibil de desfăşurarea insolită de imagini şi emoţii, complet diferite de ceea ce noi numeam „poezie” la orele de română. Subit, bărbatul ameninţător, cu părul vâlvoi şi gestica dinamică, îmi apăru mai simpatic. Anii au trecut şi am păstrat cumva senzaţia unui vag disconfort la întâlnirile cu Emil Brumaru. Mă temeam și matur, atunci când îl vedeam apropiindu-se supărat, cu ochii încruntaţi, fixaţi într-un punct insesizabil, că-mi va pune o întrebare incomodă, că-mi va aduce o acuzaţie gravă, că mă va critica furibund. Trecerea vremii m-a pus însă în faţa unei realităţi ceva mai complexe decât eram odinioară pregătit să accept. Emil Brumaru era, în subsidiar, aidoma tuturor scriitorilor adevăraţi, fiinţa cea mai delicată cu putinţă - aproape fragilă, aş îndrăzni să observ - care-şi disimula, în identitatea (construită) de rebel al culturii, propriile temeri şi inhibiţii în faţa „infernului” din celălalt.

Întreaga lui poezie ar putea, la limită, să-l ducă pe criticul determinist la o astfel de concluzie. Dincolo de voluptăţile vaporoase, languroase, de ironia muşcătoare, de gurmandiza metaforică şi imagistică, de ludicul neostoit şi agitaţia perceptivă se afla un ins sfios, condus de o gravitate a ideilor ce-l apropia de gânditorii serioşi mai curând decât de trubadurii zeflemitori în poza cărora se chinuia să intre. La sfârşitul lui 2004, autorul a publicat, la Poliromul ieşean, seria de scrisori către Lucian Raicu (din anii optzeci), scrisori ce au ţinut, vreme îndelungată, rubrica din România literară (Cerşetorul de cafea) şi pe care, mărturisesc cu oarecare jenă, le crezusem, la vremea apariţiei lor în revistă, cum să spun, „inventate”, construite post factum, cum ar veni. Aflu însă uluit (chiar din confesiunea scriitorului) că ele sunt absolut autentice (trimise adică lui Lucian Raicu în anii premergători emigrării acestuia în Franţa, imediat după ce criticul îl analizase pozitiv pe poet într-o cronică, făcându-l „să se simtă scriitor”). Emil Brumaru intenţiona să-i expedieze 1001 de misive şi nu era deranjat de faptul că destinatarul nu răspundea, nescriindu-i practic nici un rând. Observă însuşi autorul misvelor, cu umor, la un moment dat: „Uneori mă întreb - oare, scriind zilnic o scrisoare, cel ce o primeşte, adresantul, domnul Lucian Raicu, o citeşte? Şi-mi răspund - ce contează, în momentul în care am scris-o, e ca şi cum ar fi citit-o! Nu-i aşa?” Sau mai departe: „Mi-aţi arătat plicul mare, albastru, în care băgaţi scrisorile mele şi pe care scrie - Emil Brumaru către Lucian Raicu! Ştiu că scrisorile mele exclud, oarecum, răspunsurile, dar, din spirit diavolesc, voi lua şi eu un plic enorm pe care voi scrie - Lucian Raicu către Emil Brumaru! Aceste două plicuri, unul doldora, celălalt vid, predate la Academie, vor stârni stupoarea cercetătorilor!” Poetul (devenit prozator) redactează, de fapt, un roman epistolar solilocvial, unde interlocutorul trebuie doar bănuit ascuns în fundal, când meditativ, când jovial, în faţa tiradei intelectuale a infatigabilului scriitor ieşean. „Destinatarul” reprezintă pretextul unui excurs cultural şi introspectiv ce s-ar fi derulat oricum, indiferent de natura şi disponibilitatea eventualului subiect/obiect declanşator. Importantă în scrierea misivelor către Raicu devenise situaţia - după cum recunoaşte Emil Brumaru -, adică faptul că avea cui să scrie. Aceste scrisori - în fond, acest veritabil jurnal intelectual - dezvăluie identitatea de profunzime a autorului lor. Brumaru îşi găseşte un interlocutor tăcut doar pentru a-şi sonda - cu argumentul ipocrit al prezenţei alterităţii - eul de adâncime, acel sine autentic grav, prea des mistificat de spectacolul „uşurătăţii”, al „naivităţii” sau al „teribilismului” liric. (Va urma)

Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Victoria împotriva orgoliului

Nicolae GRECU

Victoria împotriva orgoliului

Fanii şi coechipierii îl pot ajuta pe Cristiano Ronaldo să treacă peste criza pe care o străbate acum.

opinii

Gh. Ivănescu. O poveste de iubire de odinioară (IV)

Eugen MUNTEANU

Gh. Ivănescu. O poveste de iubire de odinioară (IV)

Pledoaria epistolară pro domo a eroului central al poveștii de dragoste din mediile universitare de altădată capătă accente tensionate.

Proiectul de ţară

arh. Ionel OANCEA

Proiectul de ţară

În România, sintagma „proiect de ţară” este o vorbă în vânt confuză, în ciuda faptului că în preajma alegerilor mari politicienii o poartă ca pe odorul cel mai de preţ în meniul lor cu promisiuni. Au trecut treizeci şi trei de ani de pace, între timp războiul şi crizele generate de el sunt la graniţele noastre, şi proiectul de ţară nu a căpătat concreteţe. 

Interogaţii identitare

Alexandru CĂLINESCU

Interogaţii identitare

Într-un deceniu numărul adolescenţilor care se autodiagnostichează că sunt trans a crescut de 25 de ori! Un semnal de alarmă a fost tras, în urmă cu câteva luni, de manifestul lansat de zeci de oameni de ştiinţă şi intelectuali reputaţi, manifest în care este respinsă categoric teoria conform căreia sexele sunt construcţii sociale.

pulspulspuls

Se anunţă disvorţ cu năbădăi la un şef important. Iaca şi motivul ciudat!

Se anunţă disvorţ cu năbădăi la un şef important. Iaca şi motivul ciudat!

Dar gata, hai, ajunge cu veselia, vinul bun şi sarmalele calde cu varză fragedă: să vă spunem şi una tristă pe ziua de azi, ca să cadreze mai bine cu sfârşitul de săptămână ce bate la uşă, ce adesea nu-i prea plăcut. 

Caricatura zilei

Austria vrea

Editia PDF

Bancul zilei

Tata, tata! Avem lupi în bloc? Nu, puiule, vecinii îsi citesc facturile la curent si gaze!

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.