Elon Musk şi halucinaţiile sale

luni, 12 decembrie 2022, 02:52
1 MIN
 Elon Musk şi halucinaţiile sale

Să presupunem că roboţii vor înlocui, într-adevăr, 100% munca umană, muncind de amorul artei pentru fericirea şi bunăstarea întregii omeniri. Vă puteţi închipui însă cum va arăta această omenire, deocamdată utopică? Nu se va plictisi până la saţietate omul? Nu se va degrada?

***

Recent, Elon Musk şi-a exprimat opinia că într-un viitor nu prea îndepărtat oamenii vor deveni simple animale de companie ale roboţilor.

Conform concepţiilor lui Musk, acesta e viitorul spre care se îndreaptă cu paşi vertiginoşi specia umană. Cu alte cuvinte, roboţii vor poseda un grad de inteligenţă atât de avansat, încât omul nu va avea posibilitatea să comunice cu ei.

Pornind de la previziunile lui Musk, inteligenţa artificială ar trebui să dobândească puteri sporite în viitor, astfel încât omul va deveni atât de dependent de maşinile hiper-inteligente create de el, încât întreaga lui existenţă va depinde de ele. El va deveni o simplă jucărie în mâna roboţilor creaţi de el.

Dar ce grad de inteligenţă vor poseda roboţii? De câte ori inteligenţa lor va fi mai mare decât cea a omului? De zece, de douăzeci, de o sută, de o mie de ori sau chiar mai mult?

Între noi şi roboţi va fi o diferenţă probabil la fel de mare ca între un câine, o pisică şi un om. Sau poate ca între o insectă şi un om.

Având astfel de capacităţi, cum se vor raporta roboţii la civilizaţia şi istoria umanităţii? La cultura noastră şi bunurile spirituale cu care ne mândrim, dar pe care am început să le ignorăm? La limbajul, la tradiţiile şi la trăirile noastre? Vom putea comunica într-un fel cu ei altfel decât formal?

***

În curând vom trăi într-o realitate hibridă, în care amestecul dintre spaţiul real şi spaţiul virtual nu va mai putea fi perceput la un mod lucid de fiinţa umană. Atunci imaginile de pe net se vor revărsa în  afară, contopindu-se la unison cu natura înconjurătoare. Nu vom ştii nici măcar cu cine interacţionăm, căci interlocutorii noştri vor avea un caracter ambiguu. O parte din ei vor fi reali, altă parte virtuali.

Vom trăi trecând de la vis, la coşmar, în funcţie de programele pe care inteligenţa artificială, dar şi de cei ce stau în spatele ei, le va difuza atât la nivel local, cât şi la nivel naţional (dacă va mai exista acesta), cât mai ales la nivel planetar. Natura însăşi, inclusiv natura umană, vor cunoaşte pervertiri şi perturbaţii la care nici nu ne gândim.

Vom trăi într-o halucinaţie?

Într-un paradis sau într-un infern artificial induse din afară în funcţie de anumite variante şi anumiţi facturi sociologici, politici, psihologici etc., etc. Liberul arbitrul se va evapora în eter. De fapt, dacă stăm să ne gândi mai bine, deja s-a evaporat în mare măsură. Astăzi omul nu-şi mai aparţine nici sieşi, nici lui Dumnezeu.

În fond de ce ar trebui să ştie omul în ce realitate trăieşte?

***

Experimentele lui Elon Musk încearcă dincolo de graniţa posibilului, a realului, sfidând legile fizice şi legile sociale, prin încercarea de contopire a spaţiului material cu cel virtual. Într-un fel, el, nonconformistul Musk, poate fi considerat un precursor, un deschizător de drumuri al lumii viitorului. Probabil că în sine sa, el visează să schimbe lumea în aşa măsură, încât după el să înceapă nu numai o nouă ordine socială, ci şi o nouă eră. Era Elon Musk. Şi, bineînţeles, o nouă omenire.

Probabil că Musk, în sinea sa, se consideră atât un nou Mesia, cât şi un artist avangardist de tipul lui Urmuz sau Lautréamont. Un artist vizionar care nu lucrează nici prin intermediul culorilor, nici al cuvintelor sau al sunetelor. Materia sa primă e societatea umană, cu toate complexele, complicităţile şi tarele ei existenţiale, dar lucrează şi cu propriul său eu, fiind el însuşi gata să devină un simplu cobai al laboratoarelor sale.

Citind aceste rânduri, cineva, pe bună dreptate, mi-a atras atenţia că supraestimez calităţile lui Elon Musk, prezentându-l într-o lumină prea strălucitoare. Recitindu-mi rândurile, mi-am data seama că aşa este. Poate că nici inteligenţa lui Musk nu e una ieşită din comun. Poate că Musk e un personaj destul de mediocru şi că doar banii l-au făcut să devină ceea ce este. Se spune că banii te determină să devii mult mai inteligent decât eşti. Dar tot banii, aceiaşi bani, dacă sunt foarte mulţi, îţi iau minţile, creându-ţi impresia că prin intermediul lor poţi obţine orice, chiar şi nemurirea. De aici şi încercarea unor miliardari de a stăpâni şi de a crea o lume, prin orice mijloace, ţinând-o în stres şi trecând-o din dezastru în dezastru, modelând-o nu după chipul, ci după necesităţile lor. Elon Musk e unul dintre ei. El e purtătorul lor de cuvânt. Ceilalţi îşi exercită puterea în mod discret, retraşi în conul lor de umbră. Musk simte nevoia să fie cât mai vocal. De aceea e mai vulnerabil şi mai uşor de anihilat.

Musk sfidează limitele. Sfidează natura umană. Sfidează chiar şi propria sa natură. Pentru a-şi pune în practică ideile, el nu precupeţeşte nici un efort, nici psihic, nici financiar. Dispunând de fonduri impresionante, el încearcă să croiască destinul omenirii pe măsura sa.

Declaraţiile sale referitoare la inteligenţa artificială şi viitorul umanităţii sunt mai mult decât neliniştitoare. La fel şi experimentele. Unul dintre aceste experimente e legat de dispozitivul Neuralink prezentat cu un cip implantat direct în creier ce procesează şi transmite semnale neuronale, semnale care pot fi receptate şi transmise, la rândul lor, unor dispozitive precum computere şi telefoane mobile.

Produsele Neuralink vor permite şi vor reda vederea nevăzătorilor, auzul celor surzilor, vor ameliora paralizia şi vor vindeca boli precum Parkinsonul, demenţa şi Alzheimer. În afară de aceasta, vor crea un cadru necesar ca necuvântătoarele să poată înţelege mai uşor, şi să vorbească limba umană. 

Un alt experiment e legat de concedierile în masă de la Twitter. Practic, prin astfel de gest, Elon Musk a dat startul resetării mondiale.

Concedierile făcute la Twitter tind să se extindă la scară mult mai mare, afectând, prin contaminare, tot mapamondul. Mesajul lor subliminal e următorul: nu mai avem nevoie decât pentru o scurtă perioadă de munca umană, căci în curând, în orice domeniu, va fi înlocuită de inteligenţa artificială. Ce se va întâmpla însă cu rasa umană? Dacă roboţii îl vor înlocui muncind în locul lui în toate domeniile, ce va face omul? Se va ocupa cu arta, cu sportul, cu distracţiile, cu sexul, renunţând să-şi câştige hrana cu sudoare frunţii, transformându-se într-un trântor? Îşi va găsi el rostul într-o astfel de lume? Elon Musk le-a făcut angajaţilor de la Twitter dormitoare în sediul firmei sale. În concepţia lui, oamenii nu au nevoie de intimitate. Ei trebuie să se obişnuiască să trăiască, asemenea roboţilor, într-un singur cadru: biroul. Tocmai pentru ca activitatea lor să fie cât mai eficientă. La fel de eficientă ca şi cea a inteligenţei artificiale. Pentru asta omul ar trebui să renunţe la o parte din obiceiurile şi tabieturile sale şi să se adapteze la condiţii de muncă şi de viaţă ce vin din viitor. Conform informaţiilor apărute în presă, în dormitoarele de la Twitter ale lui Musk se aflau „saltele nedesfăcute, perdele terne şi mai multe monitoare gigantice montate în sala de conferinţe”. Deocamdată Musk nu a renunţat la toate angrenajele menite să satisfacă viaţa intimă legată de necesităţile biologice ale angajaţilor săi. A păstrat toaletele. Dar poate că într-un viitor apropiat, renunţând la hrana biologică, nu va mai avea nevoie de toalete.

Să presupunem că roboţii vor înlocui, într-adevăr, 100% munca umană, muncind de amorul artei pentru fericirea şi bunăstarea întregii omeniri. Vă puteţi închipui însă cum va arăta această omenire, deocamdată utopică? Nu se va plictisi până la saţietate omul? Nu se va degrada? Şi din câţi oameni fi alcătuită societatea umană? Vor putea întreţine roboţii 8 miliarde de oameni care nu se vor ocupa cu nimic? Ce rost va avea existenţa lor? Sau umanitatea se va restrânge la un număr mic de indivizi, selectaţi după anumite criterii elitiste încă nu foarte bine definite? Acestea sunt doar câteva întrebări pe care mi le pun în surdină, şi care, dincolo de naivitatea lor, încearcă să întrevadă câte ceva din acest viitor acoperit de ceaţă.

Poate că aceste întrebări frământă, undeva, în subsidiar, şi mintea avântată a lui Elon Musk. Dar, pentru a-şi atinge ţelul, el le ignoră.

Recent, Musk a anunţat că o nouă companie a sa încearcă să creeze o interfaţă om-calculator ce poate fi implantată direct în creier, prin intermediul unui dispoziţii ce funcţionează ca „o maşină de cusut” neuronală. Afirmaţia lui Musk îmi aduce aminte de Lautreamont care afirma că frumosul nu-i altceva decât o „întâlnirea neaşteptată, pe o masă de disecţie, dintre o maşină de cusut şi o umbrelă”. În cazul lui Elon Musk, acest frumos devine inteligenţa umană.

Musk visează să creeze o nouă omenire pentru a o transfera pe lună sau pe  Marte sau pe altă planetă. Această lume va fi dominată de inteligenţă artificială, iar omul va deveni un simplu component al ei sau, după cum a declarat recent miliardarul, inteligenţa artificială va fi atât de avansată, încât omul se va mulţumi să fie, indiferent de dotarea sa intelectuală (poate să fie chiar şi geniu), un animal de companie al acesteia. Într-o astfel de lume, închipuită de Musk, un Dante, un Shakespeare, un Dostoievski, un Schopenhauer, un Kant, un Nietzsche, un Mozart sau un Beethoven, un Michelangelo, un Leonardo da Vinci, un Rafael, un Picasso vor deveni un fel de căţei de rasă purtaţi în lesă de reprezentanţii elitei inteligenţei artificiale. Inteligenţa artificială nu va mai avea nevoie de ei, căci va avea propria sa literatură, propria sa pictură, propria sa  muzică şi propria sa filosofie.

În lumea aceasta nouă, excentricul, dar şi mediocrul ElonMusk va dori să joace în rol lui Dumnezeu.

Nichita Danilov este scriitor şi publicist

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii