Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Eminescu despre Conta

GALERIE
Florin Cintic
  • Florin Cintic
- +

În numărul din 25 aprilie 1882 al oficiosul conservator „Timpul”, Mihai Eminescu, un apropiat al lui Creangă şi al lui Conta în perioada frecventării cenaclului „Junimea” de la Iaşi, dar şi un acerb critic al politicii liberale, scria: „Miercuri, 21 aprilie seara, s-a săvârşit din viaţă fostul ministru de culte şi instrucţiune publică, Vasile Conta”. Acest articol1 este extrem de important pentru identificarea cadrului de reconstrucţie a memoriei profesorului, avocatului şi filosofului nemţean stabilit la Iaşi.

Scris la câteva zile după moartea sa la Bucureşti şi publicat în chiar ziua înmormântării (cu funeralii naţionale!) de la Iaşi, moment prin excelenţă retrospectiv, articolul este nu numai primul text care încearcă o evaluare a vieţii şi activităţii lui Conta, dar, mai presus de orice, este o evocare pe care s-au grăbit să o facă cei care erau, în fond, adversarii săi politici. Desigur că aici trebuie avută în vedere relaţia veche de mai bine de opt ani dintre Conta şi Eminescu, precum şi faptul că articolul dedicat lui a însemnat, fireşte, un omagiu adus celui dispărut, considerat suficient de important pentru a fi marcat ca atare, dar şi un nou episod în polemica dusă de Eminescu împotriva liberalilor. De altfel, articolul îmbină o serie de informaţii biografice legate de ascendenţa sa („fiul unui bătrân preot din Iaşi” - ceea ce nu era adevărat, tatăl lui fiind din Ghindăoani, Neamţ), de studiile sale de drept belgiene şi de concursul („susţinut cu mult talent”) prin care a ajuns profesor de drept la Universitatea din Iaşi, sau legate de boala sa („de 10 ani deja era bolnav de plămâni, de o mare iritabilitate tocmai din cauza acestei boale, încât portofoliul ministerial trebuie să fi agravat starea sănătăţii lui”) cu o serie de încercări de analiză a operei filosofului ieşean, cu referire la Teoria fatalismului şi la Teoria ondulaţiunii universale pe care Conta le publicase în „Convorbiri literare”, de unde le ştia şi Eminescu.

Toate aceste elemente, inevitabile în fond unui necrolog, nu sunt însă decât prilejul de a pune în discuţie viaţa politică a momentului. Este interesant că Eminescu, deşi fusese cel care, prin dezvăluirile făcute în „Timpul” din ultima decadă a anului 1880, provocase scandalul politic numit „afacerea Conta - Panu”2, ca urmare a unei presupuse operaţiuni frauduloase de drenare a banilor publici pentru finanţarea ziarului „Liberalul”, care ar fi fost realizată în timpul ministeriatului lui Conta, îi face acestuia un portret moral pozitiv delimitându-l de liberalii ieşeni (de tipul Gheorghian, Verussi etc., pe care nu conteneşte să-i ridiculizeze). Articolul lui Eminescu este singurul text de analiză politică în ceea ce priveşte relaţia sa cu liberalii moderaţi, care oferă o serie de ipoteze referitoare la modul cum a ajuns, ca urmare a succesului din Cameră obţinut în urma discursurilor referitoare la schimbarea art. 7 din Constituţie, din 4 şi 5 septembrie 1879, să facă parte din cabinetul condus de I.C. Brătianu.

Eminescu oferă în acest articol informaţii interesante despre facţiunile liberale, despre grupul liberalilor moderaţi şi despre încercările lui Brătianu de a-şi consolida un fief „roşu” la Iaşi, aşa încât, prin intermediul lui Conta, să-i „înghită” şi pe moderaţii ieşeni. Figura lui Conta se decupează luminos pe acest fundal, iar polemistul politic nu ezită nici măcar un moment la emiterea judecăţilor de valoare, punând în evidenţă calitatea de român drept însuşire morală şi profesională supremă: „Conta era român get-beget şi ca atare onest în fundul inimei lui şi iubitor de adevăr. Ce-o fi căutat alături de Giani, Carada, Mihăilescu e un mister pentru noi şi pentru mulţi din câţi l-au cunoscut, căci desigur că locul lui nu era alături de acele bipede pentru cari adevărul e o farsă şi onestitatea o nerozie”.

Tot pe plan politic, acest text este primul care aminteşte de posibilele simpatii socialiste ale lui Conta. „După convingerile sale politice - spune Eminescu - Conta era socialist, credea însă că nu e timpul venit, mai cu seamă, nu în România, de a încerca realizarea unor asemenea idei”. Mai mult, Eminescu încearcă chiar o lectură a Teoriei ondulaţiunii universale dintr-o perspectivă socialistă avant la lettre: „Ideea sociabilităţii e în popoare pe curba suitoare, că va culmina în socialism”. Este la fel de adevărat însă că, spre deosebire de „spirala” leninistă care exalta un mecanism nestăvilit al progresului social şi al cunoaşterii umane, Conta privilegiază un mult mai precaut (şi, aş zice, mai raţional) mecanism de tip corsi e ricorsi, fapt observat şi de Eminescu atunci când subliniază, în continuarea citatului de mai sus, că „după aceea, (socialismul, n.n.) va începe a declina pe curba coborâtoare, pentru a se stinge şi a face loc altor idei, cari-şi vor începe traiul atunci când cele socialiste vor fi învechite”. În sfârşit, alături de aceste consideraţii filosofico-politice, articolul lui Eminescu va introduce şi un element extrem de interesant, care va afecta şi distorsiona procesul de refacere a biografiei şi, implicit, mesajul „modelului Conta”: exaltarea romantică a românismului.

Pe lângă controversatele poziţionări naţionaliste şi antievreieşti ale amândurora, această exaltare romantică are şi o altă componentă importantă care este, de asemenea, pusă în valoare de textul eminescian: ficţionalizarea biografiei. Odată cu necrologul din „Timpul”, datele reale ale biografiei lui Conta sunt din ce în ce mai puţin dezvăluite analitic, fiind înlocuite de rescrieri convenabile ale trecutului.

Un astfel de proces, destul de comun în epocă, pune în evidenţă şi o anumită profesionalizare a scrisului, căci autorul începe să-şi configureze textul în funcţie de ceea ce îşi imaginează că vrea cititorul să citească. Bunăoară Eminescu, în articolul amintit, după ce pune în lumină aspectele biografice ca pretext pentru analiza politică, nu ezită să ofere criteriile de maximă validare socială după care judecă: „Îndealmintrelea fondul caracterului lui era blând şi inteligenţa sa caldă: nici nu se putea altfel, căci era originar din ţinutul Neamţului, din acea rasă arhiromână de munteni care vorbeşte şi cugetă încă şi astăzi precum se scria în secolul al şaptesprezecelea”. Nu este aici locul de a detalia motivaţiile, identitare şi politice, ale acestui discurs etnicist, care considera suficientă calitatea etnică pentru desăvârşirea morală şi ştiinţifică (după cum am arătat mai sus a fi român get-beget presupunea automat a fi onest şi iubitor de adevăr), dar această perspectivă va continua să joace un rol deloc de neglijat în toate reconstrucţiile biografice de aici încolo.

De la Eminescu începând, tema spaţiului privilegiat (care dă naştere unor români autentici cu puternice rădăcini în istoria şi mitologia naţională) reprezentat de „ţinutul Neamţului” va fi mai tot timpul, într-o măsură mai mare sau mai mică, invocată. Putem concluziona, deci, că articolul din „Timpul”, apărut la doar patru zile de la moartea filosofului ieşean, reprezintă primul element important în reconstrucţia biografiei lui Conta. În el sunt cuprinse câteva elemente despre viaţa şi opera sa, dar, mai important, apar primele încercări de analiză critică, comparată, a filosofiei sale şi sunt detaliate circumstanţe politice importante pentru analiza activităţii lui Conta ca ministru şi om politic. În sfârşit, de aici începe o primă lectură care privilegiază viziunea romantică şi exaltă importanţa determinărilor etniciste care, asociată cu alte elemente, va constitui un factor de distorsiune şi va contribui la o serie de analize contradictorii ce vor face ca Vasile Conta să devină, din punct de vedere istoriografic „un caz”.

 

1Articolul „Vasile Conta” a apărut în „Timpul”, VII, nr. 90, 25 aprilie 1882, p.2 este reprodus (sub îngrijirea lui D. Vatamaniuc) în Mihai Eminescu - Opere. Publicistică, vol. XIII, Buc., Ed. Academiei, 1985, p.107-108. Toate citatele sunt din această ediţie.

2Vezi articolul meu Vasile Conta şi politica (IV), apărut în ediţia din 1 noiembrie 2017 a Ziarului de Iaşi

 

Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi scriitor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri