Eminescu - în vremea lui şi a noastră
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

duminica, 01.08.2021

Eminescu - în vremea lui şi a noastră

GALERIE
mihai dorin
  • mihai dorin
- +

În vremea lui, Eminescu a fost de puţini înţeles, de unii iubit, de mulţi urât. Nimic nou sub soare. Să înţelegi un om care venea din adâncul timpului, de la „izvoarele veşnice” din care, vorba lui Iorga, se nutresc „naţiile şi secolele”, nu era la îndemână decât spiritelor alese. Iar acestea erau puţine, într-un timp anomic, în care regulile le făceau parvenţii, năimiţii, patrioţii de profesie, speculanţii „frazei”, adică ai vorbelor fără duh, învăţate pe de rost, pentru a camufla adevărul vieţii. Cronicarul acelui timp e perceput a fi Caragiale, întrucât râsu-plânsu are mai mare trecere decât tragicul eminescian. Cei doi se întâlnesc însă în pasiunea de a devoala adevărulşi a vitupera impostura.

Se năştea pe atunci o Românie nouă, clamat europeană, dar cu oameni vechi şi năravuri demne de periferia imperiului. Falsul, impostura şi corupţia acaparau sistematic viaţa publică. Năzuinţa europeană era tratată în registru minor, balcanic. Europa era evocată cu aceeaşi fervoare şi superficialitate cu care ne-am deprins şi astăzi, pentru că nici un politician nu era/ nu este interesat să renunţe la privilegii şi la năravuri de dragul Europei, nici măcar atunci când aceasta era „cu ochii pe noi”, vorba unui personaj caragialian.

Eminescu a trăit apogeul carierei lui publice, de ziarist, în anii „marii governări liberale” (1876-1888); „mare” ca durată, dar departe de semnificaţia valorică. Politica s-a metamorfozat în politicianism, afacerile oneroase au promovat interese de grup, spoiala de civilizaţie europeană a alimentat iluziile, reformele sociale majore au fost mereu amânate, până când răscoalele ţărăneşti au trezit România la realitate. Iar realitatea era cea deschisă de Eminescu şi Caragiale, nu de trompetele liberale. Am dat aceste succinte exemple pentru a prefaţa o concluzie aspră: România a început modernizarea sucit şi neconvingător, a continuat pe acelaşi calapod şi pare să o repete astăzi. De ce? Nu pentru cine ştie ce păcate nemărturisite ale poporului, nu pentru că am fi noi rău croiţi genetic, cum ne spun gânditorii de tejghea, ci pentru că viaţa politică a fost şi este acaparată de lichele care se folosesc de numele ţării şi al Europei pentru a parveni. Eminescu a fost primul şi printre puţinii care au avut forţa să dezvăluie un adevăr cutremurător, şi anume că inamicii modernizării României sunt chiar politicienii. Din acest motiv l-au urât şi l-au condamnat la moarte civică.

Pripeala, superficialitatea şi demagogia au fost inamicii săi. S-a întâmplat ca aceştia să fie liberalii, dar puteau fi oricine dintre cei care nesocoteau demnitatea poporului român. Iar poporul acesta creator de istorie, peste care se aşezase o „pătură superpusă” cosmopolită şi gregară, merită respect, dar şi ocrotire. De ce ocrotire? Pentru că nu eram /nu suntem pregătiţi pentru competiţia cu marele capital, căzând sistematic între interesele acestuia, sărăcind şi amanetându-ne viitorul. A nu se asculta politicienii de duzină, de ieri şi de azi, cu privire la acest subiect.

Istoricii şi sociologii oneşti au demonstrat că acest tip de falsă modernizare face ravagii în societăţile întârziate. Din nefericire, în România nu a învins adevărul lui Eminescu, ci fraza bombastică a lui CA Rosetti şi compania, adică flaşnetele liberale. Pentru contemporanii săi liberali, Eminescu trecea drept un singuratic, un spirit reacţionar obsedat de trecut şi incapabil să înţeleagă noul timp. Mulţi s-au lăsat seduşi de această pseudo-judecată. Toţi cei care se tem de adevărul lui Eminescu muşcă din momeală. Dar niciodată impostura nu a fost mai hotărât denunţată decât a făcut-o Eminescu.

În vremea lui Eminescu, titularii discursului europenist erau liberalii. Conservatorii aveau decenţa, cultura şi bunul simţ de a nu specula ideea europeană. „Antieuropean!” au decis liberalii în prinvinţa lui Eminescu. Nimic mai fals. El era prin cultură şi convingeri un european convins, dar cu poporul român şi nu cu lichelele.

Echivalenţii corecţilor politic şi progresiştilor de astăzi, adică cei pentru care trecutul fie nu contează, fie trebuie cenzurat şi cuminţit, adică golit de sens, erau liberalii numiţi de Eminescu „roşii”.

În vremea noastră, Eminescu a devenit pentru corecţii politic o moştenire grea. În consecinţă, l-ar interzice fără să clipească. Prea multe subiecte din gândirea eminesciană îi contrariază şi îi dor. Iar cea mai insuportabilă temă este chiar iubirea lui Eminescu pentru poporul român. Nu sunt atât de naiv încât să pretind celor inapţi de iubire să îmbrăţişeze idealurile luiEminescu. Sunt destui „experţi” ai citatului trunchiat care mă vor contrazice. Suferinţa lor este aceea că într-un veac şi jumătate de nemurire, Eminescu a intrat în conştiinţa şi mitologia naţionale, adică în fiinţa noastră istorică. Pentru că viziunea lui despre România este cea mai profundă şi mai sinceră din câte s-au exprimat vreodată. Eminescu face corp comun cu neamul şi ţara aceasta, pentru toate zilele vieţii noastre. Sufetele mărunte şi conştiinţele chinuite pot doar să-l nege ori să-l ignore, necum să polemizeze cu el.

Nişte mediocri patenţi, născuţi din zgura timpului, l-ar pârî pe Eminescu la Guvern, la Europa, ori la cine ştie ce oficine internaţionaliste, aşa cum o fac cu alţii. Cu Eminescu însă, lupta lor ar fi inegală. Până şi ei pot înţelege asta. Deocamdată preferă să tacă laş. A se vedea dacă vreun responsabil cu memoria îi va pronunţa numele la ceas de aducere aminte.

De ce este Eminescu actual? Din aceleaşi motive pentru care Marc Aureliu, Sfântul Augustin, Sfântul Ioan Gură de Aur, Da Vinci, Goethe, Dostoievski continuă să fie vii. Şi pentru aceea că Eminescu a pătruns semnele timpului în adâncul lui, în zona „inaparenţelor”, cum ar spune Blaga.

Când încep să eşueze popoarele/naţiunile? Atunci când uită.

Mihai Dorin este istoric şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Berbecii care plătesc şi decid

Nicolae GRECU

Berbecii care plătesc şi decid

Pentru revigorarea sportului românesc şi a naţionalelor de fotbal , o strategie pe termen lung este posibilă. Pentru cluburi, este o utopie, unde modelul din Pipera face prozeliţi.

Filmuletul zilei

opinii

Seimeni (XIII). Ucenicia în meşteşugul pescuitului cu undiţa (5)

Eugen MUNTEANU

Seimeni (XIII). Ucenicia în meşteşugul pescuitului cu undiţa (5)

Sunt dator să încep acest penultim episod despre iniţierea mea în umilul meşteşug al pescuitului cu undiţa cu rectificarea unei erori din foiletonul trecut.

Creştinul şi concediul*

pr. Constantin STURZU

Creştinul şi concediul*

Pe tesaloniceni, Sfântul Apostol Pavel îi atenţiona: "rugaţi-vă neîncetat" (I Tesaloniceni 5, 17). Iar ucenicul său iubit, Timotei, primea, ca episcop, îndemnul: "stăruieşte cu timp şi fără de timp" (II Timotei 4, 2). Nu putem, aşadar, pune nici măcar o secundă între paranteze rugăciunea sau să ne autosuspendăm din statutul de creştin (sau, mai ales, de preot). A ne lua concediu nu înseamnă a nu ne mai face pravila, a dezlega postul, a sta cu burta la soare în timpul Liturghiei duminicale etc. Avem, însă, două repere în Sfintele Scripturi şi în Sfânta Tradiţie care ne lămuresc cam în ce fel se poate vorbi, totuşi, despre vacanţă în termeni creştini.

Dezvoltare şi dezvoltatori

arh. Ionel OANCEA

Dezvoltare şi dezvoltatori

În anul 1997, am fost, mai mulţi colegi din Primăria Iaşi, într-o vizită de studii administrative la Göteborg. În oraşul suedez se derula un mare şi spectaculos proiect urban pe terenul de trei sute de hectare desfăşurat în lungul canalului Gotha, vizavi de centrul istoric. 

pulspulspuls

Hopa: dom’ Tudorel a schimbat foaia când vine vorba despre el!

Redacția

Hopa: dom’ Tudorel a schimbat foaia când vine vorba despre el!

Iată, dragi studenţi şi stimabili profesori, fie că l-aţi votat, fie că nu, domn rector Tudorel a trecut la alt nivel (ca să producem şi-o rimă), când vine vorba despre sine. Concret, mai nou scrie despre el însuşi, când vine vorba, la persoana a treia. 

Caricatura zilei

Bumerang

Editia PDF

Bancul zilei

Când ma întâlnesc în parc si vorbesc cu barbati casatoriti, am impresia ca toti traim cu aceeasi femeie! (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.