anunturi
grandchef
Bolta rece
anunturi
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional
anunturi

vineri, 03.02.2023

Eminescu tânăr, în amintiri (II)

GALERIE
mihai dorin
  • mihai dorin
- +

Amintirile lui Teodor V. Ştefanelli - scriitor şi istoric al Bucovinei - sunt printre cele mai riguroase şi mai complete cu privire la tânărul Eminescu. 

L-a cunoscut atât la Cernăuţi, cât şi la Viena, unde a făcut studii de drept şi era secretar al Societăţii România Jună. Mărturiile lui acoperă perioada 1861-1878, adică din anul intrării la liceul din Cernăuţi şi până la întâlnirea din Bucureşti, de la redacţia ziarului Timpul. „Parcă-l văd şi astăzi - consemnează memorialistul - mic şi îndesat, cu părul negru pieptănant de la frunte spre ceafă, cu fruntea lată, faţa lungăreaţă, umerii obrajilor puţin ridicaţi, ochi nu mari, dar vii, colorul feţei întunecat, prin care străbătea însă rumeneala sănătoasă a obrajilor”. În anul 1862, la finele semestrului al doilea, Eminescu a rămas repetent din cauza matematicii şi a limbii latine, astfel că în anul următor au devenit colegi. „Profesorul de limba şi literatura română Aron Pumnul, foarte grav bolnav, venea neregulat la şcoală, dar atunci când se întâmpla era o sărbătoare, căci îl iubeam cu toţii pe acest bărbat bun care ne instruia cu atâta tragere de inimă, cu atâta iubire părinteascăşi cu atâta linişte şi răbdare”. Pe Eminescu, bătrânul dascăl „îl iubea foarte mult…, îl trata cu deosebită bunăvoinţă şi-l lua adesea la sine”. Eminescu era cel mai bun la gramatică şi literatura română, pe care le ştia „mai bine decât noi toţi”, iar „în ce priveşte istoria naţională nici nu ne puteam asemăna cu dânsul, pentru că el avea o deosebită predilecţie pentru aceasta, şi se vede că avea şi din România cărţi de istorie naţională”. Gramatica română o deprinsese din manuscrisele lui Aron Pumnul, pe care le copiase şi le împărţea colegilor. Învăţăcelul Eminescu mai îndrăgea „istoria grecilor, romanilor, egiptenilor, babilonienilor, asirienilor, persienilor şi inzilor”. Talentul lui Eminescu pentru istorie nu a trecut neobservat de către profesorul său, care îl recomanda şi celorlalţi colegi de gimnaziu.

În primăvara anului 1863, „pe vremea Paştilor”, Eminescu a părăsit gimnaziul „şi nu a mai intrat ca elev public”. „Vorbăreţ, vioi, şi cu un veşnic surâs pe buze, dar şi bun de inimă” - aşa a rămas Eminescu cel tânăr în amintirea lui Ştefanelli. 

În primăvara lui 1864, Eminescu s-a întors la Cernăuţi cu gândul de a redeveni elev public, după ce va trece examenele restante. Cei doi se întâlneau adesea la spectacolele trupei de teatru Fanny Tardini. Din octombrie 1864 şi până în mai 1865, Eminescu a lucrat ca funcţionar la Tribunalul şi la Consiliul Permanent din Botoşani, revenind la Cernăuţi pentru a fi martor la sfârşitul stagiunii trupei de teatru. După încheierea stagiunii, trupa a plecat, şi o dată cu ea şi Eminescu. „Se vorbea că s-a luat după această trupă, dar în toamna aceluiaşi an 1865 vine el iarăşi la Cernăuţi şi-mi spune că studiază mai departe ca privatist”. Aici a zăbovit până la începutul anului 1866 „când a dispărut cu totul din Bucovina”.

Eminescu a locuit în casa lui Aron Pumnul, în ultimele luni de viaţă ale iubitului dascăl, îngrijindu-se şi de biblioteca acestuia. În 12/24 ianuarie 1866, Aron Pumnul s-a stins, sub privirea lui Eminescu. La aflarea veştii „am alergat la locuinţa sa, unde l-am găsit pe Eminescu”. Acesta „îmi povesteşte despre ultimele momente ale acestui mare apostol al românilor din Bucovina şi acum îl văzui pe Eminescu întâiaşi oară vărsând lacrimi de durere”. Cu acest prilej i-a citit şi poezia dedicată profesorului, ce avea să fie tiparită, împreună cu alte cinci în volumul „Lacrămioarele învăţăceilor gimnazişti din Cernăuţi la moartea prea iubitului lor profesor Arune Pumnul”. După episodul zbuciumat de la Cernăuţi, Eminescu a luat la picior drumurile Transilvaniei. Ce-l va fi atras aici nu e greu de bănuit. Eminescu deprinse selecţia naţională de la Aron Pumnul. Însă contextul cernăuţean nu putea răspunde aşteptărilor poetului. Capitala Bucovinei era un oraş germanizat prin toate instituţiile de care dispunea imperiul, şcoala fiind una dintre cele mai asidui instrumente. Să nu uităm că la gimnaziul şi la liceul din Cernăuţi singura materie şcolară românească admisă era gramatica şi literatura română, istoria fiind considerată neprielnică formării tinerilor. Doar în biblioteca lui Pumnul existau cărţi de istorie românească. Mediul cosmopolit cernăuţean nu era pe gustul lui Eminescu. Duhul naţional l-a dus pe Eminescu în Transilvania, în căutarea rădăcinilor neamului său. Toate acestea s-au întâmplat exact în anii în care imperiul îşi redefinea identitatea în formula bicefală, austro-ungară, ce a debutat cu restrângerea drepturilor românilor. Eminescu a trăit aceste schimbări dramatice cu toată fiinţa, definindu-şi personalitatea exact în acei ani, ani decisivi pentru viitorul naţiunii române. Tot în anul 1866 s-a întâmplat şi dramatica înlăturare a lui Alexandru Ioan Cuza de la putere, domnitorul devenind personajul tragic preferat al lui Eminescu. Ardealul se pregătea pentru Pronunciamentul de la Blaj, prin care naţiunea română denunţa efectele dualismului austro-ungar.

La Sibiu, Eminescu l-a întâlnit pe Nicolae Densuşeanu, istoric şi folclorist care publicase poezie şi proză în aceeaşi revistă Familia de la Oradea în care debutase şi Eminescu. Studia dreptul la Sibiu când într-o toamnă se intersectează cu un tânăr care urma cursurile Institutului teologico-pedagogic, prilej cu care i-l prezenta pe Eminescu: „un tânăr cu faţa negricoasă, cu ochi mari deschisi, cu un zâmbet pe buze”. Era îmbrăcat „într-un costum cu totul singular” remarca memorialistul, cu neprefăcută pedanterie, asta însemnând în fapt că Eminescu purta „un mic rest de cămaşă neagră, iar pieptul de sus şi până jos era gol şi cu mare necaz cerca bietul om să-şi acopere pielea cu o jiletcă ruptă… şi cu nişte pantaloni zdrenţuiţi”. Cu toate acestea, tânărul „îţi zâmbea întruna, cu atâta mulţumire, ca şi când întreaga lume ar fi fost a lui”. Venea de la Blaj, unde-şi continuase o vreme studiile şi nu a zăbovit decât câteva zile în casa lui Densuşeanu, pentru a trece granita în România. Cu ochiul format, memorialistul remarca degrabă filiaţia ideatică dintre Aron Pumnul şi Eminescu, dar şi perseverenţa poetului în căutarea societăţii ardelenilor, „la care admira foarte mult naţionalismul, puterea de viaţă şi bunătatea inimii”.

 

Mihai Dorin este istoric şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Viaţa publică românească în derivă

Alexandru CĂLINESCU

Viaţa publică românească în derivă

Au trecut doar câţiva ani de la marile demonstraţii de protest împotriva unor legi care urmăreau exonerarea unor infractori sus-puşi; astăzi, miile, zecile de mii de protestatari de odinioară par complet apatici, deşi ar avea nu o dată motive să iasă în stradă. Blazare? Resemnare? Indiferenţă? Evident că această lipsă de reacţie le dă guvernanţilor sentimentul impunităţii, ceea ce nu anulează însă teama că s-ar putea confrunta cu mişcări de protest.

opinii

Amfiteatrul Emil Brumaru la Colegiul Naţional

George PLEȘU

Amfiteatrul Emil Brumaru la Colegiul Naţional

Ar fi păcat ca cel mai iubit poet specializat în îngeri, întâmplător absolvent al liceului, să nu fie omagiat în spaţiul care marchează atât de multe momente importante din viaţa fiecărui adolescent care are privilegiul de a-i trece pragul. Măcar pentru următorii 75 de ani.

Iată de ce a fost Mitropolitul pe scenă

pr. Constantin STURZU

Iată de ce a fost Mitropolitul pe scenă

La recenta aniversare, pe 24 ianuarie 2023, a Unirii Principatelor Române, s-au trezit (în deja „buna” tradiţie woke!) unii să pună sub semnul întrebării prezenţa Părintelui Mitropolit Teofan al Moldovei şi Bucovinei pe scena din Piaţa Unirii, la momentul discursurilor festive. Motivul? „Biserica Ortodoxă s-a opus Unirii Principatelor”. 

În contra direcției noii legi a învățământului

Lucia-Gabriela MUNTEANU

În contra direcției noii legi a învățământului

Actuala variantă a proiectului de lege a învățământului prevede desființarea specializării învățătoare/ învățător din statutul de funcționare a liceelor și colegiilor pedagogice, școli din domeniul vocațional. Am afirmat argumentat în repetate rânduri, în spațiul public, ca profesoară de patru decenii la Școala Normală „Vasile Lupuˮ din Iași, că ar fi o greșeală, o nedreptate, o discriminare în raport cu celelalte tipuri de licee vocaționale, o lipsă de viziune în politica educațională, o intervenție brutală și lipsită de beneficii în continuarea unei tradiții educaționale vii și nu moarte, tradiția normalistă, în stare să slujească cea mai stringentă modernitate.

pulspulspuls

Săriţi, oameni buni: nea Măricel i-a şterpelit lui dom’ Costel marfa electorală de sub nas!

Săriţi, oameni buni: nea Măricel i-a şterpelit lui dom’ Costel marfa electorală de sub nas!

Chiar aşa s-a întâmplat, dragi telespectatori: nea Măricel, şeful de la partidoiul ieşean, a profitat se pare de faptul că menistrul Sănătăţii e pe tarlaua lui la Bucureşti şi i-a şterpelit lui dom’ Costel, şeful liberalilor ieşeni, o marfa electorală toată numai macră, bună de chiftele în campanie, chiar de sub nas!

Caricatura zilei

Pițuțurlică

Editia PDF

Bancul zilei

Doi prieteni se întâlnesc dupa multa vreme: - Ei, prietene, cum e viata de barbat însurat? - Excelenta! Am reu (...)

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Un raport al Universitatii “Babes Bolyai” din Cluj Napoca a stabilit ca teza de doctorat a ministrului de Interne este plagiata. Credeti ca Lucian Bode sa demisioneze?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.