Tigrii albi pot fi văzuţi azi doar în grădini zoologice, dar aceste animale pot apărea, în mod natural, şi în populaţiile sălbatice, afirmă cercetătorii chinezi care care, recent, au descifrat misterul genetic al apariţiei acestor ciudate făpturi.

O singură modificare a unei gene implicate în pigmentarea firelor de păr este suficientă pentru a schimba nuanţa de fond a blănii, de la brun-portocaliu la alb, afirmă cercetătorii de la Universitatea Peking, China, articolul publicat în Current Biology.

„Tigrul alb reprezintă o parte a diversităţii genetice naturale a speciei, diversitate ce merită păstrată, însă azi este întâlnit numai în captivitate”, spune Shu-Jin Luo, unul dintre autorii studiului.

Specialilştii susţin implementarea unui program eficient de conservare a tigrului de Bengal, care să menţină atât exemplarele obişnuite, de culoare portocalie, cât şi pe cele albe. Ei afirmă că ar merita chiar luată în  considerare ideea de a reintroduce tigrii albi în habitatele lor naturale.

Oamenii de ştiinţă au studiat genoamele indivizilor dintr-o familie de 16 tigri, care trăieşte în Chimelong Safari Park (foto), familie ce cuprinde atât tigri portocalii, cât şi albi. 

Ei au secvenţiat integral genoamele celor 3 părinţi din grup şi au constatat că nuanţa blănii  are legătură cu o genă numită SLC45A2, implicată în sinteza pigmenţilor din firele de păr.

Gena este asociată cu o coloraţie mai deschisă la mai multe animale - la cai, păsări, peşti şi chiar la om. 

Varianta genei întâlnită la tigrii albi inhibă sinteza pigmenţilor roşii şi galbeni (care, împreună, dau culoarea portocalie normală a blănii), dar nu prea are efect asupra pigmentului negru, ceea ce explică de ce tigrii albi prezintă totuşi dungile de culoare închisă, caracteristice speciei. (Aceşti tigri nu sunt albinoşi; albinismul este produs de un alt tip de mutaţie, care determină absenţa totală a pigmentului, astfel încât tigrii albinoşi nu au dungi.)

Pe subcontinentul indian, tigrii albi sunt menţionaţi încă din secolul al XVI-lea, dar ultimul tigru alb sălbatic cunoscut a fost împuşcat în 1958. Faptul că mulţi tigri albi au fost vânaţi la vârste mature  sugerează că ei erau capabili să trăiască normal în condiţiile habitatului lor natural şi nu aveau probleme mari de adaptare. Poate că una dintre explicaţii este faptul că principalele prăzi ale tigrilor, cum ar fi cerbii, nu au, după toate probabilităţile, vedere colorată (nu disting culorile în modul în care o fac oamenii, aşa că probabil nu deosebesc un tigru portocaliu de unul alb).

Odată identificată gena care duce la apariţia tigrilor albi, cercetătorii speră să poată studia forţele evolutive care au dus la menţinerea în populaţii a ambelor varietăţi - cea portocalie şi cea albă.